ICCJ. Decizia nr. 333/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ din 05 mai 2010, comunicat la data de 07 mai 2010; recunoașterea faptului că actul constatator invocat nu este conform realității în sensul că prestatorul serviciilor de curățenie nu a creat prejudicii grave beneficiarului sau obligarea pârâtului/pârâtei la plata sumei de 895 RON, garanție de bună execuție reținută la contractul de prestări servicii, reprezentând prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ susmenționat. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 417 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
în motivarea hotărârii, s-a reținut, în esența, că documentul constatator din 05 mai 2010 emis de către pârâta A.N.R.E. în conformitate cu prevederile art. 971din H.G. nr. 925/2006 nu reprezintă un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. d) în Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat că prin documentul constatator din 05 mai 2010 emis de către pârâta A.N.R.E., acesta a învederat că reclamanta și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile contractuale asumate prin intermediul contractului de achiziție publică, și prin urmare, actul administrativ a cărui anulare se solicită este unul de gestiune și produce efecte juridice în sfera dreptului comercial, nefiind un act administrativ tipic care să emane de la o autoritate publică centrală care să atragă competența de soluționare în primă instanță a curții de apel potrivit de art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a reținut că, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 971alin. (5) din H.G. nr. 925/2006, întrucât actul administrativ contestat intră în domeniul de aplicare al acestei norme, fiind un document constatator emis de pârâtă în calitate de unitate contractantă.
întrucât, Legea nr. 554/2004 reglementează o competență materială specială în cazul actelor administrative emise de autoritățile publice centrale cum este cazul pârâtei (art. 10), Tribunalul București a apreciat că instanța competentă să se pronunțe în prima instanță asupra solicitărilor reclamantei este Curtea de Apel București.
în consecință, prin sentința civilă nr. 14519/2012 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
în speță, reclamanta SC G. SRL a solicitat anularea actului administrativ din 05 mai 2010 emis de pârâta A.N.R.E. la finalul contractului de achiziții publice din 13 octombrie 2009, în conformitate cu art. 971 din H.G. nr. 925/2006.
Actul administrativ contestat este un document constatator emis de pârâtă în calitate de unitate contractantă, fiind aplicabile dispozițiile art. 971 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 potrivit cărora "documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare".
Legea nr. 554/200 reglementează o competență materială specială în cazul actelor administrative emise de autoritățile publice centrale cum este cazul pârâtei.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
în consecință, în raport de obiectul cauzei, având în vedere și reglementările legale anterior evocate, înalta Curte a constatat că instanța competentă material, să se pronunțe în fond asupra cererii formulată de reclamanta SC G. SRL, a fost Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei Curți de Apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 334/2013. Civil → |
|---|
