ICCJ. Decizia nr. 3379/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3379/2013
Dosar nr. 46996/3/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 46996/3/2010 la data de 01 octombrie 2010, reclamanta D.Ş. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, admiterea contestaţiei împotriva hotărârii din 10 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere şi anularea hotărârii cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa de 61 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 140 din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanta D.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
A fost modificată hotărârea din 10 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa de 61 m.p., în sensul acordării către reclamantă a despăgubirii în cuantum de 36 euro/m.p., respectiv a unui un cuantum total de 2.196 euro, în loc de 32 euro/m.p., respectiv în loc de 1.952 euro.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 121A din 19 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul pârâtului ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, prin motivele de apel nu s-au adus veritabile critici de nelegalitate şi netemeinicie sentinţei atacate. De altfel, pârâtul nu a criticat evaluarea efectuată prin expertiza tehnică la prima instanţă, care a stabilit un preţ de 36 euro/m.p., în loc de 32 euro/m.p. (cât s-a reţinut în raportul de evaluare invocat de către pârât şi care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 27/2010) - preţ avut în vedere de către comisia de experţi desemnată de către instanţă, în raport de preţurile reale de tranzacţionare similare pe piaţa imobiliară din zonă (avându-se în vedere astfel, contractele de vânzare cumpărare încheiate pentru terenuri similare) - cu respectarea aşadar, a prevederilor Legii nr. 198/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 499/2010.
Drept urmare, s-a apreciat că prima instanţă în mod legal şi temeinic a reţinut noua valoare a terenului expropriat în litigiu care corespunde celei reale şi pe care nu o poate ignora, prin respingerea acţiunii, astfel cum a solicitat pârâtul.
În consecinţă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei nr. 121A din 19 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost corectă emisă, respectând prevederile legale şi având la bază Raportul de evaluare pentru stabilirea valorii de despăgubire în temeiul Legii nr. 198/2004 a terenurilor afectate de construcţia „Lărgirea la 4 benzi - Centura de sud între A1 şi A2 sectorul 1, km 23+600- km 33+000", pe teritoriul localităţii G., P.L., raport care a determinat, în concordanţă cu prevederile legale, valoarea de despăgubire a terenului reclamantei, afectat de construcţia lucrării mai sus menţionate, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel, iar pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a acţiunii reclamantei şi menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 10 august 2010.
În faza procesuală a recursului, prin încheierea din camera de consiliu din 10 septembrie 2012, din oficiu, a fost preschimbat termenul de judecată al cauzei, de la data de 30 noiembrie 2013, la data de 2 noiembrie 2012,tabilirea acestei zile ca zi liberă prin modificarea C. muncii conform Legii nr. 147/2012/2012, publicată în M. Of. nr. 509/2012, act normativ adoptat ulterior stabilirii de către Înalta Curte a primul termen în recurs.
Cauza a fost suspendată la data de 25 ianuarie 2013, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părţi nu a fost prezentă şi nu s-a cerut judecata în lipsă, iar la data de 10 mai 2013, recurentul pârât a solicitat repunerea cauzei pe rol şi judecata în lipsă.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2013 Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol şi a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ..
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3021 lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., simpla indicare a pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. de către avocatul recurentului pârât la termenul din 14 iunie 2013 nefiind suficientă din acest punct de vedere.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.
Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţineri referitoare la aspecte care privesc situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.
De asemenea, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de nelegalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 din C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL împotriva deciziei nr. 121A din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3343/2013. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3401/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
