ICCJ. Decizia nr. 3456/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3456/2013
Dosar nr. 16604/3/2010
Şedinţa publică din 19 iunie 2013
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul S.P.B. a chemat în judecata Statul Român prin Ministerul de Finanţe, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea paratului la plata sumei de 2.340.400 euro sau echivalent in RON la data plaţii (cate 400 euro pentru fiecare zi de detenţie şi munca forţată), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnările cu caracter politic şi pentru anii de detenţie şi munca forţată pe care tatăl S.P.B. le-a suportat in perioada 21 martie 1945 - 13 octombrie 1964.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 221/2009, art. 998-999 C. civ. şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 1243 din 05 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul S.P.B. şi a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la 5.000 euro daune morale către reclamant, echivalent în RON la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul S.P.B. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin decizia nr. 559A din 26 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, a admis apelurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1243 din 05 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot şi a respins acţiunea, ca nefondată.
A respins apelul declarat de reclamantul S.P.B. împotriva sentinţei civile nr. 1243 din 05 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 23 iunie 2011 (data poştei) a declarat recurs reclamantul S.P.B., pe care însă, nu l-a motivat.
Prin declaraţia de recurs, recurentul-reclamant a învederat că „motivarea în fapt a cererii de recurs” o va face „până la primul termen de judecată, printr-un memoriu separat, conform prevederilor art. 3021 C. proc. civ.”.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 iulie 2011, fiind fixat termen la 23 mai 2012, când instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 23 mai 2012. Prin cererea înregistrată la dosar la data de 24 aprilie 2013, recurentul-reclamant S.P.B. a solicitat repunerea cauzei pe rol şi judecata cauzei în lipsă.
Înalta Curte, la termenul din 19 iunie 2013, după repunerea pe rol a cauzei, a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului în raport de art. 306 C. proc. civ., excepţie pe care o va admite, pentru considerentele care succed.
Potrivit prevederilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din acelaşi cod, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Totodată, în conformitate cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În speţă, din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii, aflat la dosarul de apel, reiese că recurentului-reclamant i s-a comunicat decizia nr. 559A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă la data de 14 iunie 2011, acesta semnând personal dovada de comunicare.
În raport de această dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, se constată că termenul de recurs s-a împlinit pentru reclamant la data de 30 iunie 2011.
Recurentul-reclamant S.P.B., deşi a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. (la data de 23 iunie 2011 - data poştei), nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menţionat, termen care a început să curgă de la data de 14 iunie 2011 şi care s-a împlinit la 30 iunie 2011.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea precum şi prevederile art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal şi văzând că în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs pentru a le pune în discuţie părţilor, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul declarat de recurentul-reclamant este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.P.B. împotriva deciziei nr. 559A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3463/2013. Civil → |
|---|
