ICCJ. Decizia nr. 3535/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3535/2013
Dosar nr. 26978/2/2004
Şedinţa publică de Ia 9 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 394 din 12 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SNP P. SA şi a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamanţii S.D.C. şi S.R.B., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta menţionată.
Prin Decizia civilă nr. 446/ A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureştim, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de apelanţii contestatori S.R.B. şi S.D.C. împotriva hotărârii primei instanţe, a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 58 din 27 februarie 2003 emisă de SNP P. SA şi a obligat-o pe intimată, urmare a notificării, să plătească contestatorilor, conform expertizei, suma de 50.610.644,97 lei cu titlul de redevenţă, pe perioada arătată de expert, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a stabilit onorariul definitiv la 10.000 lei (Ron) şi a obligat-o pe intimată să plătească această sumă expertului.
Prin Decizia civilă nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în complet de divergenţă, s-a admis contestaţia la titlu formulată de SNP P. SA împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008, s-a înlăturat dispoziţia potrivnică, în sensul modificării, în parte, a acestei decizii, în sensul că a fosî obligată intimata SNP P. SA, urmare a notificării, să propună măsuri reparatorii conform expertizei, în sumă de 50.610.644,97 lei, cu titlu de redevenţă, pe perioada arătată de expert, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a respins, ca lipsită de obiect, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 446 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei su s-menţionate. S-a luat act că părţile nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva Deciziei civile nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs S.D.C. şi S.R.B., criticând-o pentru nelegalitate. Susţin, în esenţă, că nu există dispoziţii contradictorii în cuprinsul dispozitivului Deciziei civile nr. 446/ A din 5 iunie 2008, care să conducă la admiterea contestaţiei la titlu formulată de SNP P. SA (în prezent, SC O.M.V.P. SA), că decizia recurată a fost pronunţată de către o instanţă care nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, că se fundamentează pe motive străine de natura pricinii şi, prin aceasta, s-a rezolvat, în realitate, fondul cauzei, ceea ce este inadmisibil într-o contestaţie la titlu.
Pe parcursul procesului a decedat recurentul S.R.B., Înalta Curte constatând că unicul moştenitor al acestuia este recurentul S.D.C., conform certificatului de moştenitor din 2013, care participă, astfel. în litigiul de faţă, atât în nume propriu, cât şi ca succesor al recurentului decedat.
În raport de casarea deciziei care a format obiectul contestaţiei ia titlu, soluţionată prin decizia recurată în prezenta cauză, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia rămânerii fără obiect a contestaţiei la titlu, iar intimata a invocat, In legătură cu acelaşi aspect, excepţia lipsei de interes în exercitarea recursului împotriva Deciziei nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., verificând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes în declararea recursului, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 413/ A din 14 aprilie 2011, în urma admiterii contestaţiei la titlu formulată de partea adversă recurenţilor, SC O.M.V.P. SA, s-a pronunţat o soluţie defavorabilă acestor părţi, în sensul că s-a înlocuit dispoziţia de obligare a societăţii la plata redevenţei în sumă de 50.610.644,97 lei, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu dispoziţia de obligare a intimatei Ia propunere de măsuri reparatorii pentru aceeaşi sumă şi în condiţiile aceloraşi dispoziţii legale. Recurenţii contestă soluţia pronunţată în contestaţia Ia titlu, raportat la care sunt părţi căzute în pretenţii, astfel încât justifică interes în declararea cererii de recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti. Interesul părţilor în exercitarea recursului se justifică nu numai la momentul declarării căii de atac, dar şi la momentul soluţionării recursului. Astfel, chiar dacă, pe parcursul prezentului proces, decizia care a format obiectul contestaţiei la titlu a fost casată prin hotărâre irevocabilă, respectiv prin. Decizia nr. 6265 din 16 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi. Justiţie, secţia I civilă, ceea ce ar presupune ca nici decizia pronunţată în contestaţia la titlu să nu mai producă efecte juridice, în cazul în care recursul de faţă ar primi o soluţie de respingere, implicit, decizia de admitere a contestaţiei la titlu ar fi păstrată. Or, recurenţii, nemulţumiţi de soluţia pronunţată prin această decizie, au interes să obţină, în ceea ce priveşte contestaţia Ia titlu, o soluţie conformă cu dispoziţiile procedurale în materie, pentru ipoteza în care hotărârea judecătorească ce a format obiectul contestaţiei Ia titlu a fost casată.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes în exercitarea cererii de recurs este neîntemeiată.
Analizând, în cadrul recursului, excepţia invocată dîn oficiu, a rămânerii fără obiect a contestaţiei la titlu formulată de SC O.M.V.P. SA, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, cu consecinţa admiterii căii de atac şt a modificării deciziei recurate în acest sens, pentru următoarele considerente;
Împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lIl-a civilă şi pentru cauze cu minori, şi de familie, care a format obiect al contestaţiei la titlu formulată de SC O.M.V.P. SA, admisă prin Decizia nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 a aceleiaşi instanţe, recurată în dosarul de fată, s-a declarat recurs de către toate părţile din litigiu.
Iniţial, recursurile au fost respinse ca nefondate, prin Decizia nr. 319 din 25 ianuarie 2010 a acestei instanţe, iar, urmare a contestaţiei în anulare formulate de SC O.M.V.P. SA împotriva deciziei enunţate, s-a admis calea de atac de retractare, prin Decizia nr. 7239 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost anulată decizia instanţei de recurs şi s-a fixat termen de judecată a recursurilor, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. 9405/1/2011.
Prin Decizia nr. 6265 din 16 octombrie 2012, Înalta Curte, considerându-se învestită, în rejudecare, doar cu soluţionarea recursului declarat de SC O.M.V.P. SA, în limitele admiterii contestaţiei în anulare, a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis calea de atac declarată de această parte împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lII-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Raportat la soluţia pronunţată de Înalta Curte, o decizie casată reprezintă, din punct de vedere juridic, o decizie inexistentă, care, astfel, nu mai poate forma obiect al niciunei contestări, în consecinţă, nici sub aspectul înlăturării pretinselor dispoziţii potrivnice, prin intermediul contestaţiei la titlu, reglementată de art. 399 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ. Dîn această perspectivă, nu prezintă relevanţă că, urmare a Deciziei de casare, nr. 6265/2012, cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, şi, prin urmare, nu s-a rezolvat fondul litigiului purtat între părţi. Important este că, potrivit ultimei decizii a instanţei de recurs, Decizia nr. 446/A/2008, care a format obiect al contestaţiei la titlu, a fost casată şl, în concluzie, este inexistentă din punct de vedere juridic, nernaiputând constitui obiect al contestaţiei la titlu.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire ia art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul S.D.C., în nume propriu şi ca moştenitor al recurentului S.R.B., decedat pe parcursul procesului, împotriva Deciziei nr. 413/ A din 14 aprilie 2011, va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge contestaţia la titlu formulată de SC O.M.V.P. SA.
Împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul S.D.C., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al lui S.R.B., împotriva Deciziei civile nr. 413/ A din 14 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică decizia atacată, în sensul că respinge contestaţia Ia titlu formulată de SC O.M.V.P. SA, împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civiiă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3530/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4121/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
