ICCJ. Decizia nr. 3552/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a Il-a CIVILĂ
Decizia nr. 3552/2013
Dosar nr. 7735/279/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată Ia data de 15 septembrie 2011 pe rolul Judecătorie Piatra-Neamt, sub nr. 7735/279/2011, reclamanta Asociaţia de proprietari nr. XX, în contradictoriu cu Compania Judeţeană A.S. SA Piatra Neamţ, a solicitat obligarea pârâtei Ia încheierea contractului de furnizare şi utilizare a apei reci în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2006 şi la anularea penalităţilor în cuantum de 58.000 RON existente în soldul pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 1239 din 27 februarie 2012, Judecătoria Piatra Neamţ a disjuns capătul de cerere privind anularea penalităţilor existente la data de 31 august 2008, fixând termen de judecată la data de 02 aprilie 2012, a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa soluţionării petitului având ca obiect obligaţie de a face, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
II. Cauza a fost înregistrată la data de 08 martie 2012 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 7735/279/2011 şi a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 127/COM din 21 septembrie 2012 în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. XX Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâta Compania Judeţeană A.S. SA Piatra Neamţ.
În motivarea soluţiei pronunţate, tribunalul a reţinut, în esenţă, că instanţa nu poate suplini lipsa acordului de voinţă al părţilor în încheierea unui contract sinalagmatic aşa cum este contractul de furnizare de apă rece, cu atât mai mult cu cât refuzul pârâtei este justificat de existenţa debitelor acumulate de reclamantă.
III. Prin decizia nr. 27/2013 din 8 martie 2013, Curte de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca notimbrat apelul declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. XX Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 127/COM din 21 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut, că, deşi legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, reclamanta nu s-a conformat obligaţiei stabilite în sarcina sa, astfel că, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologic de aplicare a Legii nr. 146/1997, a sancţionat cu nulitatea apelul.
IV. Împotriva deciziei nr. 27/2013 din 8 martie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. XX Piatra Neamţ, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecinţa schimbării hotărârii primei instanţe şi admiterii acţiunii.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă că a achitat taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, dar Ie-a depus din eroare la dosarul Tribunalului Neamţ, în Ioc de cel constituit la Curtea de Apel Bacău.
În considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată în oficiu, ca excepţie dirimantă şi peremptorie.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea ce face obiectul recursului de faţă a fost comunicată reclamantei la 12 aprilie 2013.
Potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, astfel încât, văzând şi prevederile art. 101 alin. final C. proc. civ., Curtea constată că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 29 aprilie 2013
Reclamanta a exercitat calea de atac a recursului la data de 11 mai 2013, după împlinirea termenului, expediind cererea prin poştă.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Reţinând astfel declararea peste termen a recursului, Înalta Curte apreciază întemeiată excepţia tardivităţii declarării recursului, motiv pentru care respinge recursul declarat reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. XX Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 2 7/2013 din 08 martei 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. XX Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 27/2013 din 8 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3631/2013. Civil → |
|---|
