ICCJ. Decizia nr. 3631/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3631/2013
Dosar nr. 1837/93/2013/a1
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 29 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 6958/120/2012/a1, reclamantul Cabinetul Individual de Insolventă P.M. în calitate de lichidator al SC F.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul R.D. solicitând instanţei de judecată obligarea acestuia la plata sumei de 701.399 RON reprezentând totalitatea activelor existente în patrimoniul societăţii debitoare la data de 31 decembrie 2009. (data prezentării ultimelor situaţii financiare).
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa nr. 432 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a dispus declinarea competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15 mai 2013, sub nr. 1837/93/2013/a1, în aplicarea art. 6 al Legii nr. 85/2008 privind procedura insolvenţei.
Tribunalul Ilfov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1836 din 26 iunie 2013 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ ivit.
În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut în esenţă, că în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar a formulat, în baza dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2006 cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului R.D., acţiune ce formează obiectul cauzei înregistrată la Tribunalul llfov, sub nr. 1837/93/2012 A1, că întrucât dosarul de faliment a fost declinat în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, astfel cum s-a arătat mai sus în baza aceloraşi argumente din sentinţa civilă nr. 1835/2013, dar şi a principiului accesorium sequitur principale şi art. 17 C. proc. civ. instanţa competentă este Tribunalul Dâmboviţa.
Înalta Curte, învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Ilfov este competent teritorial să soluţioneze cauza pentru motivele ce se vor arăta.
Relevanţă în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă o prezintă faptul că acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a unor persoane cu atribuţii de conducere şi supraveghere a activităţii SC R.C. SRL, derivă din procesul ce formează obiectul Dosarului nr. 1837/93/2013 al Tribunalului Ilfov prin care s-a dispus deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC R.C. SRL, dosar aflat în competenţa de soluţionare a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, ca urmare a deciziei nr. 3630 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rol de regulator de competenţă.
Faţă de această împrejurare, în aplicarea art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a principiului accesorium sequitur principale, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3552/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3749/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
