ICCJ. Decizia nr. 3798/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3798/2013
Dosar nr. 1543/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu din 17 Septembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vâlcea la data de 16 ianuarie 2012, petenta P.M. a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 19 decembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal mai sus menţionat încheiat la data de 19 decembrie 2011, s-a reţinut că la data de 21 iunie 2011 pe DN 7 km 188 plus 900 m localitatea S., Jud. Vâlcea, vehiculul categoria A, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.
La termenul din 16 februarie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Vâlcea, în baza dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1856 din 16 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Vâlcea, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Prin sentinţa civilă nr. 1440 din 21 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În motivarea hotărârii, judecătoria Brezoi a reţinut că dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi care reglementează competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea instanţelor de la domiciliul/sediul contravenientului, sunt de imediată aplicare iar intrarea lor în vigoare a avut loc după înregistrarea plângerii la Judecătoria Brezoi. Drept urmare, având în vedere că din cuprinsul procesului verbal de contravenţie, contravenientul este domiciliat în localitatea Sibiu, judecătoria Sibiu este competentă teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională.
Prin sentinţa civilă nr. 3381 din 23 mai 2013, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 care reglementează competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale instanţelor de la domiciliul/sediul contravenientului, se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 iar nu şi celor în curs de soluţionare. Drept urmare, instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 101 din O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevede ca instanţă competentă în soluţionarea plângerii contravenţionale instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei.
Judecătoria Sibiu constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 19 decembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul încheiat la data de 19 decembrie 2011 s-a reţinut că la data de 21 iunie 2011 pe DN 7 km 188 plus 900 m, localitatea S., Jud. Vâlcea, vehiculul categoria A, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 aduce modificări O.G. nr. 2/2001 prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă la data de 16 ianuarie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188 plus 900 m, localitatea S., jud. Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3799/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
