ICCJ. Decizia nr. 3794/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 3794/2013

Dosar nr. 68442/3/2011

Şedinţa din camera de consiliu de la 17 septembrie 2013

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud, contestatorul F.D. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere - Filiala Bistriţa Năsăud, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat, în principal, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă la data de 31 decembrie 2010 în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, menţinerea în plată a deciziei de stabilire a pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, precum şi plata dobânzii legale calculată la aceste diferenţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1785/F din 03 octombrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Bistriţa Năsăud a reţinut că actul normativ care reglementează competenţa teritorială în speţă este Legea nr. 19/2000, lege care era în vigoare la data la care a fost emisă decizia a cărei anulare se cere, şi care stabileşte competenţa în favoarea instanţei unde îşi are sediului/domiciliul pârâtul. De asemenea, instanţa a reţinut că nu pot fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care reglementează competenţa teritorială în materie în favoarea instanţelor aflate la sediul reclamantului, întrucât ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 15 aln. 2 din Constituţie, având în vedere data intrării sale în vigoare, 01 ianuarie 2011.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale. Intimata, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale prin întâmpinarea depusă la data de 21 martie 2013, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3363 din 04 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Bucureşti a reţinut că domiciliul contestatorului F.D. este în Bistriţa, Judeţul Bistriţa Năsăud şi potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI) a fost modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul contestatorului la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială, în speţă Legea nr. 19/2000, care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege, în cazul de faţă Legea nr. 263/2010, şi există şi o altă lege specială, Legea nr. 119/2010, care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 11 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanţei, 11 februarie 2011 era în vigoare Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.

Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistriţa Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3794/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond