ICCJ. Decizia nr. 3907/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3907/2013
Dosar nr. 34/45/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a anulat ca netimbrat recursul formulat de P.I. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P.I., criticând-o pentru nelegalitate.
Instanţa a constatat perimarea cererii de revizuire este perimată de drept, faţă de împrejurarea că la termenul din data de 10 martie 2010, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire, deoarece părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an după data suspendării, nefiind îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării procesului şi nefiind dovedit că ar exista vreun motiv care să fi suspendat cursul perimării, conform art. 250 alin. ultim C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul P.I.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 12 mai 2011.
La termenul de la 1 iunie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 2 iulie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 23 septembrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 1 iunie 2012, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 1 iulie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.I. împotriva deciziei civile nr. 142 pronunţată la 13 aprilie 2011 de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3906/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3908/2013. Civil → |
|---|
