ICCJ. Decizia nr. 3905/2013. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3905/2013
Dosar nr. 1432/1/2013
Şedinţa publică din 23 septembrie 2013
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 2773 din 8 noiembrie 2012, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta D.A.B. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad; a obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei, cu valorificarea sporurilor pentru perioada februarie 1969 - ianuarie 1983, atestate de adeverinţa din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad, corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,87980 puncte şi un cuantum al pensiei lunare de 1.378 RON (la data recalculării conform expertizei: 01 aprilie 2012); a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenţelor dintre pensia calculată conform prezentei şi pensia achitată pe perioada 14 martie 2012 până la data emiterii noii decizii; a respins celelalte cereri ale reclamantei; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, prin decizia nr. 180239 din 22 martie 1996, reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977, iar prin decizia de pensie din 28 decembrie 2005 au fost recalculate drepturile de pensie ale reclamantei, conform O.U.G. nr. 4/2005.
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 1769 din 13 ianuarie 2011, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adaosurilor la salariu (venituri sub formă de acord), evidenţiate în adeverinţa din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad.
Instanţa de fond a constatat că, în cuprinsul adeverinţei din 29 noiembrie 2010, emisă de SC P. SA Arad, se menţionează că, pe lângă salariul de bază şi sporul de vechime, reclamanta a beneficiat de venituri sub formă de acord în perioada februarie 1969 - ianuarie 1983. În adeverinţă se arată perioadele şi veniturile realizate de reclamantă pentru munca în acord global, angajatorul atestând că, pentru aceste sume, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii şi că ele corespund statelor de plată existente în arhiva societăţii, ceea ce denotă că au fost plătite din fondul de salarii, fiind acordate în baza Legii nr. 3/1950, Legii nr. 57/1974 şi a contractelor colective de muncă.
În cauză, s-a administrat proba cu expertiza contabilă, concluzionându-se, de către expertul P.L.M., că punctajul mediu anual, realizat prin recalculare în baza adeverinţei din 29 noiembrie 2010, emisă de SC P. SA. Arad, este de 1,87980 puncte pensie. Cuantumul pensiei lunare, stabilit în baza rezultatului obţinut, este în valoare de 1.378 RON (la data recalculării 01 aprilie 2012).
În ce priveşte capătul de cerere privind acordarea diferenţelor dintre pensia calculată conform prezentei şi pensia achitată, pe o perioadă de trei ani retroactiv de la data înregistrării acţiunii, tribunalul a constatat că, potrivit art. 107 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 263/2010, „sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”. Faţă de aceste prevederi, este nefondată cererea reclamantei privind plata diferenţelor pe o perioadă de trei ani retroactiv înregistrării cererii. În speţă, reclamanta s-a adresat pârâtei cu cerere în acest sens, în luna ianuarie 2011, primind răspuns în luna februarie 2011. Faptul că reclamanta a stat în pasivitate timp de un an de la data soluţionării cererii sale, înregistrând cererea de chemare în judecată la data de 14 martie 2012, nu îi poate fi imputat pârâtei. Prin urmare, instanţa de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenţelor dintre pensia calculată conform prezentei şi pensia achitată pe perioada cuprinsă între 14 martie 2012 (data înregistrării acţiunii) şi data emiterii noii decizii.
În baza art. 274 şi art. 276 C. proc. civ., prima instanţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, corespunzător pretenţiilor admise, reprezentând: 700 RON parte din onorariul avocaţial (în sumă totală de 1.240 RON potrivit facturilor şi chitanţelor) şi 800 RON parte din onorariul pentru expert (în sumă totală de 1.020 RON conform chitanţelor).
Prin decizia civilă nr. 205 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantă, a admis recursul declarat de intimată, a modificat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că, prin adresa nr. 1769 din 17 februarie 2011, Casa Judeţeană de Pensii Arad a respins cererea reclamantei, înregistrată din 13 ianuarie 2011 şi având ca obiect recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, preluate de prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, ale art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976, ale Legea nr. 49/1992 şi ale Menţiunii de la pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005, nu există temei legal pentru recalcularea pensiei reclamantei în baza adeverinţei din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad.
Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevede că: „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.
Aceste dispoziţii legale nu reglementează o excepţie de la prevederile art. 103 - art. 106 din Legea nr. 263/2010 în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a cererii de recalculare a pensiei, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege şi nevalorificate la stabilirea acesteia, decât referitor la data de la care se acordă pensia recalculată. Prin urmare, cererea de recalculare a pensiei se soluţionează prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a cererii de recalculare a pensiei, care se comunică solicitantului şi poate fi contestată conform art. 106 alin. (3) coroborat cu art. 149 şi următoarele din Legea nr. 263/2010.
Conform art. 106 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, decizia de admitere sau de respingere a cererii de recalculare a pensiei, emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii, cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de recalculare a pensiei. Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, decizia de recalculare a pensiei trebuie să cuprindă doar motivele de fapt şi de drept care au stat la baza admiterii sau respingerii cererii de recalculare a pensiei, iar împrejurarea că o astfel de decizie nu este denumită sau nu cuprinde menţiunea „decizie” nu are ca efect imposibilitatea calificării sale ca fiind o decizie emisă în temeiul art. 107 alin. (3) coroborat cu art. 106 din Legea nr. 263/2010.
Având în vedere considerentele prezentate anterior şi conţinutul adresei din 17 februarie 2011 emisă de către Casa Judeţeană de Pensii Arad, Curtea a constatat că ea reprezintă o decizie de respingere a cererii de recalculare a pensiei reclamantei, astfel încât urmează regimul juridic al acesteia, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cum greşit a apreciat prima instanţă.
Decizia de recalculare a pensiei necontestată în termenul prevăzut de art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este definitivă, potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, astfel încât modul de soluţionare a acestei cereri de către Casa Judeţeană de Pensii nu mai poate fi supus cenzurii instanţei de judecată.
În speţă, reclamanta s-a adresat Tribunalului Arad la data de 14 martie 2012, deşi decizia de respingere a cererii sale de recalculare a pensiei în baza drepturilor salariale atestate prin adeverinţa din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad, a fost emisă la data de 17 februarie 2011. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat anularea acestei decizii, însă în motivarea acesteia s-a referit la nelegalitatea şi netemeinicia ei.
Dat fiind că reclamanta a înregistrat acţiunea pendinte cu depăşirea termenului legal, excepţia tardivităţii acesteia, invocată de către pârâta-recurentă prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond şi reiterată prin cererea de recurs, este întemeiată, fiind greşit respinsă de către instanţa de fond, iar decizia nr. 1769 din 17 februarie 2011 de respingere a cererii sale de recalculare a pensiei în baza drepturilor salariale atestate prin adeverinţa nr. 951 din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad, a devenit definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, şi produce efecte juridice, ce nu pot fi înlăturate prin promovarea unei acţiuni precum cea pendinte, astfel încât cererea de chemare în judecată trebuia respinsă de către tribunal.
Faptul că alţi colegi ai reclamantei, ce au avut calitatea de salariaţi ai SC P. SA Arad, au obţinut hotărâri judecătoreşti favorabile în acţiuni similare celei din acest dosar nu este de natură să justifice admiterea acestei acţiuni, întrucât instanţa de judecată trebuie să se pronunţe prin raportare la excepţiile invocate şi probele administrate în fiecare cauză, ţinând cont de împrejurările specifice fiecărei speţe, fără a se putea pretinde că în acest mod se creează premisele unei discriminări.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, a formulat cerere de revizuire D.A.B., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 4 martie 2013.
În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că, în situaţii similare, colegii săi au obţinut soluţii favorabile, evocând în acest sens deciziile pronunţate în Dosarele 1235/108/2012, 1563/108/2012 de către Curtea de Apel Timişoara.
Susţine revizuenta că, în mod greşit instanţa de recurs a apreciat că adresa din 17 februarie 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad ar fi asimilată cu o decizie de pensie, în raport de dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
Totodată, susţine că instanţa a ignorat decizia din 17 octombrie 2011 dată în recurs în interesul legii, Constituţia României, precum şi dreptul său la nediscriminare.
Au fost încălcate, de asemenea, dispoziţiile art. 1 al Protocolului nr. 12 adiţional la Convenţie.
Revizuenta concluzionează, arătând că practica constantă a Curţii de Apel Timişoara, în speţe identice ale colegilor de la SC P. SA, este contrară soluţiei din decizia împotriva căreia a formulat cerere de revizuire, sens în care invocă deciziile din 24 februarie 2009, din 21 decembrie 2011, precum şi deciziile pronunţate în Dosarele 1235/108/2012, 1084/108/2012, 1563/108/2012.
La termenul din 23 septembrie 2013, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
În speţă, revizuenta nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi temei juridic, ci obţinerea unor soluţii favorabile de către alte persoane care s-ar afla în situaţii similare cu a lui.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Soluţiile obţinute de alte părţi în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanţe asemănătoare cu cele din procesul de faţă, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei identităţii de părţi, enunţată mai sus.
Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare, în eventualitatea în care susţinerile revizuentei ar fi reale, ar releva premisele unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţei de recurs, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi cenzurată în calea de retractare a revizuirii.
Or, în speţă revizuenta invocă tocmai o astfel de contrarietate a deciziilor pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 205 din 06 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuenta D.A.B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3904/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3906/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
