ICCJ. Decizia nr. 3937/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3937/2013
Dosar nr. 3639/86/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 2 aprilie 2009, reclamanţii V.G. şi V.R., au solicitat instanţei - în contradictoriu cu SC G. SRL D. - obligarea pârâtei de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 1.700 m.p., teren situat în intravilanul comunei D. precum şi la plata sumei de 110.000 RON, cu titlu de daună produsă prin împiedicarea reclamanţilor de a-şi exercita prerogativele dreptului lor de proprietate, ca urmare a ocupării abuzive a nemişcătorului.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul revendicat face parte din suprafaţa totală de 18.304 m.p., pe care au dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 august 1998, iar pârâta - care a „profitat” de faptul că pe o parte din p.f. numerele A.A. se află amplasate construcţii ale fostului I.P.I.L.T. Suceava - exercită o posesie nelegală.
La 27 aprilie 2009, pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului vânzare-cumpărare autentificat din 07 august 1998 de către BNP P.A., încheiat între R.G. şi reclamanţi. Ulterior, au fost introduşi în cauză ca pârâţi, R.I. şi R.S., aceştia din urmă în calitate de moştenitori ai defunctului R.V.G.
În motivarea cererii reconvenţionale s-a arătat că la data de 06 octombrie 2000 societatea a cumpărat de la SC C. SA Suceava prin contractul BB. activele situate pe teritoriul administrativ al comunei D., jud. Suceava, formate din: 1. microfirmă producţie animalieră compusă din: Clădire atelier, magazie birouri; saivan ovine; fânar; 2. Sediu administrativ, compus din sediu administrativ şi tablou electric. 3. Platformă betonată.
S-a mai precizat că, aşa cum reiese şi din prevederile contractului BB. din 06 octombrie 2000, vânzătorul a plătit impozitele şi taxele la Primăria D. în calitate de proprietar al terenului ocupat de construcţiile sus menţionate.
De la data cumpărării construcţiilor şi până la 31 decembrie 2009 SC G. SRL D. a plătit către Primăria D. chirie pentru folosinţa terenului pe care se află construcţiile şi pentru terenul afectat de folosinţa construcţiilor, iar la data cumpărării activelor, societatea şi-a făcut o strategie de afaceri în care erau prevăzute cumpărarea terenului, modernizarea construcţiilor precum şi extinderea acestora.
Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei D. nr. 41 din 18 decembrie 2000, s-a aprobat cumpărarea prin încredinţare directă a terenului pe care se află construcţiile proprietate a SC G. SRL.
La data stabilită pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri, V.G. a notificat comisia că are un contract de vânzare cumpărare pentru terenul ce urma să le fie vândut prin încredinţare directă. Comisia, luând act de notificare, a hotărât amânarea procesului de vânzare prin încredinţare directă a terenului de sub clădirea societăţii. Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că numitul R.V.G. a vândut numitului V.G. nişte terenuri din proprietatea privată a comunei D. printre care se află şi terenul ocupat de construcţiile proprietate a SC G. SRL. şi a recomandat primarului să promoveze acţiune pentru constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare şi ulterior, vânzarea prin încredinţare directă a proprietarilor de active.
Au mai arătat că la baza vânzării terenurilor din proprietatea privată a comunei D. de către R.V.G. au stat documentele emise de Primăria comunei şi întocmite de M.D. în calitate de referend de specialitate, care nu corespund realităţii. Acest lucru a fost reţinut şi de instanţa Curţii de Apel Suceava care a subliniat faptul că terenurile ce au fost vândute de R.V.G. au alt amplasament decât terenul pe care avea acte de proprietate vânzătorul.
S-a mai învederat că, împotriva actelor întocmite de M.D. s-a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava care, s-a pronunţat în Dosarul nr. 935/11/2/2004 prin rechizitoriul din 5 iulie 2004 reţinând că faptele reclamate se confirmă şi anume că M.D. în calitate de agent agricol a întocmit în fals planul de situaţie şi procesul verbal de punere în posesie.
Prin întocmirea în fals şi folosirea actelor false respectiv, planului de situaţie şi procesul verbal care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare din 07 august 1998 s-a vândut o suprafaţă de teren pentru care nu a fost reconstituit dreptul de proprietate autorului vânzătorului.
Pentru anularea actelor false întocmite de M.D. şi folosite de R.V.G., în calitate de vânzător şi V.G., de cumpărător, la încheierea contractului de vânzare cumpărare la B.N.P. P.A., Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a recomandat promovarea acţiunii civile.
Ulterior, prin acţiunea înregistrată sub nr. 2705/COM/CA/2004 la Tribunalul Suceava, SC G. SRL a solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie şi a planului de situaţie, modificată ulterior în sensul că s-a solicitat constatarea nulităţii absolute şi parţiale a planului de situaţie privind parcela STADION de 18.304 mp şi a planului de situaţie vizat la 05 august 1998, iar prin sentinţa civilă nr. 409 din 16 iunie 2005 cererea i-a fost admisă şi în consecinţă instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a planului de situaţie şi a procesului verbal de punerea în posesie privind parcela STADION de 18.304 mp întocmit de ing. M.D. la 04 august 1998 pentru suprafaţa de 3559,52 mp.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii V.G., V.R. şi R.I., iar prin decizia nr. 46 din 12 aprilie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 90/2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile formulate, a schimbat în totalitate sentinţa civilă atacată şi în rejudecare a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC G. SRL, recurs ce a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a casat decizia atacată, a admis apelurile şi în consecinţă a desfiinţat şi sentinţa nr. 409 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava care, prin sentinţa nr. 1946 din 10 aprilie 2008 a admis cererea formulată de SC G. SRL, constatându-se nulitatea parţială a planului de situaţie şi a procesului verbal de punere în posesie privind parcela STADION în suprafaţă de 18.304 mp, cu privire la suprafaţa de 6.024,92 mp teren.
Împotriva sentinţei nr. 1946 din 10 aprilie 2008, au formulat recurs pârâţii V.G., V.R., R.I., Comisia Comunală D. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comuna D., iar prin decizia civilă nr. 1860 din 23 septembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis recursurile şi în consecinţă a modificat sentinţa atacată, respingând acţiunea reclamantei SC G. SRL ca nefondată, pe motiv că cele două acte false pot fi anulate doar pendinte cu contractul de vânzare cumpărare care a fost întocmit pe baza lor.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2009, în Dosar nr. 2386/86/2009, acţiune reînregistrată sub nr. 3639/86/2009*, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul obligării pârâtei la a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 6.000 mp teren, situat în intravilanul comunei D., judeţul Suceava, identic cu parcela funciară din C.F. a aceleiaşi comune cadastrale. S-a solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune.
Prin sentinţa nr. 407 din 13 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în Dosarul nr. 3639/86/2009*, s-a respins, ca nefondată acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii-pârâţi V.G. şi V.R., împotriva pârâtei SC G. SRL., D., jud. Suceava, precum şi capătul de cerere având ca obiect pretenţii formulat de aceeaşi reclamanţi împotriva aceloraşi pârâţi.
A admis în parte cererea reconvenţională având ca obiect constatare nulitate absolută contract vânzare - cumpărare formulată de pârâta-reclamantă SC G. SRL, în contradictoriu cu reclamanţii - pârâţi V.G. şi V.R. şi pârâţii R.I. şi R.S., aceştia din urmă în calitate de moştenitori ai defunctului R.V.G.
Totodată a dispus anularea parţială a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 07 august 1998 de către B.N.P. P.A., încheiat între R.G. şi reclamanţi, doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 5187 mp, teren identic cu p.f. nr. AA., parte din p.f. nr. CC., toate din C.F. a comunei cadastrale D., evidenţiată în planul din anexele X. şi Y., la raportul de expertiză efectuat în cauză.
A respins ca nefondată cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că potrivit expertizei, suprafaţa de 6.000 m.p. teren identic cu p.f. AA. parte din pf., toate din C.F. a com. cad D., este evidenţiată în planul din anexa 1 la raportul de expertiză, conform căreia suprafaţa reală, determinată la faţa locului din măsurători, este de 5187 m.p.
Această suprafaţă este cuprinsă în terenul de 18.304 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 august 1998 de către BNP P.A. încheiat între vânzătorii R.G. şi reclamanţi.
Proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, în suprafaţă de 5.187 mp, sunt reclamanţii V.G. şi V.R., soţi, iar posesia actuală este exercitată de pârâta SC G. SRL.
Construcţiile amplasate pe terenul în suprafaţă de 5.187 mp, cumpărate de pârâta SC G. SRL. de la SC C. SA Suceava prin C.V.C., sunt:
- Clădire atelier, notată pe planul din anexa 1 cu C6 (pct. 1.1 din contract), o Clădire sediu administrativ, notat pe planul din anexa cu C7 (pct. 2.1 din contract);
- Depozit şi magazii, notate pe planul din anexa 1 cu C7 (pct. 1.2 din contract);
- Fânar, notat pe planul din anexa 1 cu C9 (pct. 1.3 din contract) o Platformă betonată (pct. 3 din contract), construcţii care au fost proprietatea I.P.I.L.F. Suceava, edificate în baza Autorizaţiei emisă de Consiliul Popular al judeţului Suceava, care s-au transmis succesiv prin vânzare în patrimoniul SC C. SA Suceava şi ulterior SC G. SRL. D. Terenul aferent acestor construcţii nu este cuprins în anexele Protocolului încheiat la data 8 aprilie 1993 de Comisia de lichidare a fostului C.A.P. D.
Terenul aferent acestor construcţii, mai reţine prima instanţă, este identic cu parte din suprafaţa de teren evidenţiată la punctul 1 din raportul de expertiză, aşa cum rezultă din considerentele expuse la pct. 6.1.1) şi 6.1.4) coroborate cu anexa Z. la raport.
SC G. SRL. D. nu are în proprietate vreo suprafaţă de teren aferentă construcţiilor.
Suprafaţa efectiv ocupată de pârâtă din terenul proprietatea reclamanţilor este de 5.187 mp, evidenţiată în anexa Z. prin culoarea gri.
S-a reţinut că valoarea „pagubei” produse prin neuz pentru suprafaţa de teren de 5.187 m.p., pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acţiunii, respectiv pentru perioada aprilie 2006 - aprilie 2009, este 3.629 RON.
Cât priveşte situaţia juridică a terenurilor la data aplicării Legii nr. 18/1991, acesta era proprietatea C.A.P. D.
Terenul pe care se aflau activele fostului P.I.L.F. Suceava, secţia D., care s-au transmis prin vânzare pârâtei SC G. SRL. de către succesoarea I.P.I.L.F.- ului, SC C. SA, era tot în patrimoniul C.A.P. D. întrucât schimbul dintre fostul I.P.I.L.F. Suceava şi C.A.P. D. din anul 1986 pentru suprafaţa de 3.000 m.p., nu s-a finalizat.
Pentru eliberarea planului de situaţie din 18 septembrie 1998 şi a procesului verbal de punere în posesie din 9 septembrie 1998 întocmite de M.D. şi folosite la întocmirea contractului de vânzare cumpărare din 18 septembrie 1998 la B.N.P P.A. nu s-a respectat amplasamentul din planul de situaţie şi procesul verbal de punere în posesie întocmite potrivit Legii nr. 18/1991 la eliberarea T.P.
Terenul în suprafaţă de 5.187 m.p. pe care se află amplasate clădirile SC G. SRL D. apare în prezent ca fiind proprietatea reclamanţilor, soţii V.G. şi V.R., acesta identificându-se cu C.P. nr. AA. şi parte din CP nr. BB., toate înscrise în CF a com. cad. D.
Dar, terenurile deţinute de familia V.G. şi V.R., dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare autentificate au fost identificate nu după planul ce face parte integrantă din acţiunea de partaj voluntar, pentru terenul descris în titlul de proprietate nr. JJ./1994 poziţia UU. de 5,55 ha.
Planurile astfel emise de Primăria D. la 05 august 1998 au dus la schimbarea amplasamentelor terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate şi suprapunerea acestora peste terenuri aflate în proprietatea privată a statului şi terenuri administrate de Primăria D. ocupate de construcţiile microfermei zootehnice a fostei I.P.I.L.F. Suceava actualmente proprietatea reclamantei.
Ca atare, conchide instanţa fondului, pentru suprafaţa de 5.187 mp (6.000 mp după aprecierile reclamanţilor), teren identic cu p.f. AA. parte din p.f., toate din C.F. a comunei cadastrale D., evidenţiată cu gri în planul din anexele Z. şi X. la raportul întocmit de expert C.D., reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate, astfel încât cel puţin referitor la această suprafaţă de teren, contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 07 august 1998 de către B.N.P. P.A. şi încheiat între R.G. şi reclamanţi este lovit de nulitate absolută.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri, de reclamanţii-pârâţi V.G. şi V.R. precum şi de pârâţii R.S. şi R.I., a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 60 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
A fost respinsă totodată şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata SC G. SRL. D.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii lor de proprietari asupra terenului revendicat care, nu apare în titlul de proprietate emis în favoarea autorilor acestora, în baza legilor fondului funciar, cărora li s-a reconstituit, într-adevăr dreptul de proprietate, însă pe un alt amplasament.
Cum vânzătorul, mai reţine instanţa de apel, nu era proprietarul suprafeţei înstrăinate „buna-credinţă” invocată de reclamanţi este lipsită de relevanţă în contextul fraudei la lege, datorită căreia titlul autorului este lovit de nulitate absolută.
Tot astfel, pe fondul respingerii acţiunii în revendicare, nu a fost primită nici cererea privind obligarea pârâţilor la plata unor daune, pentru împiedicarea reclamanţilor de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate, întrucât lipseşte una din cerinţele art. 998 C. civ., respectiv existenţa unei „fapte ilicite”.
În cauză, au declarat recurs în termen legal atât reclamanţii-pârâţi V.G. şi V.R. cât şi pârâţii R.S. şi R.I.
În recursul lor, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din vechiul C. proc. civ., în vigoare la data iniţierii demersului judiciar, reclamanţii-pârâţi susţin că instanţa de apel nu a reuşit să identifice „natura speţei” dedusă judecăţii, făcând „confuzie” între acţiunile introduse anterior, care au confirmat dreptul lor de proprietate, şi cauza de faţă.
Or, se arată, dreptul lor de proprietate a fost păstrat şi ocrotit prin două acţiuni civile şi o plângere penală care, au avut ca reclamanţi aceeaşi societate direct interesată de obţinerea acestor suprafeţe de teren.
Ca atare, în cauză operează efectul pozitiv al hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior iar cauza ilicită şi frauda la lege au fost greşit reţinute, în condiţiile în care ambele părţi contractante, au fost de bună-credinţă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Interpretarea dată de curtea de apel pretinselor cauze de nulitate absolută, este eronată, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamanţii ar fi urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice.
Astfel, conchid recurenţii, interpretând greşit dispoziţiile legale privitoare la fraudarea legii, instanţa de apel a minimalizat sau a încercat să înlăture buna-credinţă a reclamanţilor stabilită prin decizii anterioare pronunţate de „instanţe imparţiale”.
Aceleaşi hotărâri sunt invocate în sprijinul criticilor formulate împotriva deciziei dată în apel, şi în recursul pârâţilor R.I. şi R.S. care, susţin că au dobândit în condiţii legale dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de 18.304 m.p. de la autorul R.V.G., drept pe care l-au şi intabulat, astfel cum rezultă din planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate anexă la extrasele de carte funciară.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, susţin recurenţii, terenul în suprafaţă de 5.187 m.p. aferent construcţiilor transmise succesiv către SC G. SRL. D., nu este cuprins în anexele Protocolului încheiat la data de 8 aprilie 1993 de Comisia de lichidare a fostului C.A.P. D., astfel încât pârâta-reclamantă nu opune un titlu de proprietate pentru terenul aferent acestor construcţii.
Pârâţii-recurenţi arată că nu pot fi de acord cu susţinerile instanţei de apel, referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, derivată din pretinsa fraudă la lege care, se susţine, nu a constituit niciodată motiv de nulitate absolută.
Se solicită admiterea capătului de cerere subsecvent vizând plata sumei de 117.641,16 RON, cu titlu de daună pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acţiunii.
Cât priveşte soluţia admiterii cererii reconvenţionale, apreciată de recurenţi ca fiind greşită, se invocă - la fel ca în recursul formulat de reclamanţi - efectul pozitiv al hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior, consacrat prin dispoziţiile art. 1200 şi 1202 C. civ., prin care instanţele, investite cu cereri având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, au statuat faptul că această nulitate nu este dată, menţinându-se valabilitatea titlului lor de proprietate.
Ambele recursuri declarate în cauză, se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 966 din vechiul C. civ., în vigoare la data iniţierii demersului judiciar, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea niciun efect, iar potrivit art. 968 din acelaşi cod, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
În aplicarea principiului fraus omnia corrumpit, al cărui temei legal îl constituie textele mai sus invocate - principiu de drept reţinut corect de instanţa de apel ca incident în speţă - un act de înstrăinare încheiat în condiţiile în care ambele părţi au fost de rea-credinţă, poate fi considerat nul absolut, în cazul în care s-a dovedit existenţa intenţiei de fraudare şi drept urmare, a cauzei ilicite.
Cauza, fiind una dintre condiţiile generale de validitate a actului juridic, reprezintă expresia poziţiei subiective a părţilor faţă de actul astfel încheiat.
Ca atare, ignorarea sau, dimpotrivă, cunoaşterea de către cumpărător a faptului că bunul înstrăinat nu aparţine vânzătorului, poziţie subiectivă în funcţie de care cumpărătorul urmează să fie calificat ca fiind de bună sau de rea-credinţă îşi are un incontestabil „reflex” la nivelul cauzei.
Valabilitatea actului trebuie analizată şi sub aspectul obiectului său, atunci când acesta constă într-un bun care nu aparţinea vânzătorului, fiind sustras prerogativei de dispoziţie a acestuia.
Or, a recunoaşte efectul translativ de proprietate al unui asemenea act contravine principiului nemo plus iuris ad allium transfere potest quam ipse habet.
În cauză, probele administrate atestă, fără echivoc, existenţa fraudei la lege, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 7 august 1998, autentificat de B.N.P. P.A. prin care reclamanţii-pârâţi, au cumpărat de la vânzătorul R.V.G. suprafaţa de 18.304 m.p. teren situat în intravilanul comunei D., din care face parte şi terenul de 5.187 m.p., în litigiu.
Astfel, la baza acestei vânzări au stat documente ce conţineau consemnări false în legătură cu situaţia juridică a nemişcătorului (contrazise ulterior de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză) şi care au făcut obiectul dosarului de cercetare penală nr. 935/11/2004, în care numitul M.D. a fost cercetat, pentru că în calitate de agent agricol, a întocmit în fals două planuri de situaţie şi două procese-verbale de punere în posesie, documente prezentate notarului, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare din 7 august 1998 şi din 18 septembrie 1998.
Cu privire la R.V.G. şi V.G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. g), C. proc. pen., reţinându-se că, deşi s-au folosit de înscrisurile falsificate, cunoscând că acestea nu conţin date reale, în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Aceeaşi soluţie s-a dat şi în ceea ce îl priveşte pe învinuitul M.D., reţinându-se aplicaţiunea art. 122 (1) lit. d) C. proc. pen. (a se vedea rezoluţia din 5 iulie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 935/II/2/2004 - dosar de urmărire penală ataşat).
În ceea ce priveşte solicitarea petentului de anulare a înscrisurilor false, s-a reţinut că acesta este atributul exclusiv al instanţei de judecată.
Ca atare, în contextul celor reţinute de organele de cercetare penală cât şi al faptului că suprafaţa de teren revendicată de reclamanţii-pârâţi (5.187 m.p.) nu apărea înscrisă în Titlul de proprietate din 1994, aspect ce putea fi semnalat de către aceştia la data încheierii actului autentic, nu se poate reţine buna-credinţă a subdobânditorului care, să înfrângă eficienţa distructivă a principiilor mai sus enunţate.
În consecinţă, instanţa de apel a reţinut corect că, deşi dreptul de proprietate aparţinând autorilor reclamanţilor - recunoscut în baza legii fondului funciar - nu poate fi negat, acesta le-a fost reconstituit pe un alt amplasament decât cel al suprafeţei revendicate care, era de altfel cuprinsă în domeniul privat al comunei D., urmare unor hotărâri succesive ale Consiliului Judeţean.
Cât priveşte critica vizând efectul pozitiv al hotărârilor pronunţate anterior, în cererea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare, în mod corect aceasta nu a fost primită, în condiţiile în care motivul principal al respingerii acţiunii l-a vizat incidenţa dispoziţiilor art. 969 C. civ. (motivat de împrejurarea că reclamanta Comuna D., nu a fost parte în niciunul din contractele a căror anulare s-a solicitat şi ca atare nu poate avea calitate procesuală activă) iar nu buna credinţă a pârâţilor V.G. şi V.R., reclamanţi în prezenta cauză.
Mai mult, şi din considerentele acestor hotărâri rezultă fără echivoc că terenul ce a făcut obiectul reconstituirii şi al partajului voluntar, are un alt amplasament decât cel ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte cererea accesorie, vizând obligarea pârâtei la plata unor daune, pentru împiedicarea reclamanţilor de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate, aceasta a fost corect respinsă, în contextul respingerii cererii principale.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii V.G. şi V.R. şi de pârâţii R.I. şi R.S. împotriva deciziei nr. 60 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3934/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3941/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
