ICCJ. Decizia nr. 4097/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs

Decizii civile ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 4097/2013

Dosar nr. 3398/104/2011

Şedinţa publică de la 21 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 150/2012 din 31 ianuarie 2012, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 3398/104/2011, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Râmnicu Vâlcea şi a fost obligată pârâta SC I.C. SRL Slatina să încheie procesul-verbal de recepţie finală privind blocurile 3ABC, 4AB, 5AB, C2ABC, C4ABC, C3ABC, C1ABC, 2ABC, 1ABC, respectiv piscina din Ansamblul de locuinţe 600 apartamente pentru tineri, Zona Crişan II, Slatina.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere că, la data de 14 august 2006, a fost încheiat contractul de execuţie lucrări nr. 3 între autoritatea contractantă, SC I.C. SRL Slatina, în calitate de achizitor şi SC P. SRL Râmnicu Vâlcea, în calitate de executant, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării Ansamblul de locuinţe 600 apartamente pentru tineri, zona Crişan II Slatina, contract ce a suferit modificări prin zece acte adiţionale.

Acest proiect, concretizat în edificarea a nouă blocuri, a fost împărţit în trei faze, fiecare fază aferentă edificării a câte trei blocuri, după cum urmează: la data de 28 ianuarie 2008 a avut loc recepţia primelor 3 blocuri - 3ABC, 4AB şi 5AB, conform celor 3 procese - verbale de recepţie din 28 ianuarie 2008; la data de 22 august 2008, respectiv 08 septembrie 2008, a avut loc recepţia următoarelor 3 blocuri - C2ABC, C4ABC şi C3ABC, conform proceselor - verbale de recepţie din 8 septembrie 2008 şi din 22 august 2008; la data de 13 aprilie 2009, respectiv 29 aprilie 2009 a avut loc recepţia ultimelor 3 blocuri - C1ABC, 2ABC şi 1ABC, conform proceselor - verbale de recepţie din 13 aprilie 2009 şi din 29 aprilie 2009, iar la data de 20 mai 2009 a avut loc recepţia piscinei, conform procesului - verbal de recepţie din 20 mai 2009.

S-a mai reţinut că, prin adresa nr. 124 din 20 ianuarie 2010, societatea pârâtă a procedat la convocarea pentru recepţia finală la data de 11 februarie 2010, fiind încheiat procesul - verbal din acea dată în care s-a consemnat că recepţia nu poate avea loc din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, precum şi a faptului că proiectantul nu a depus referatul cu privire la comportarea în timp a construcţiilor.

Ulterior, societatea pârâtă a procedat la convocarea comisiei de recepţie finală de mai multe ori, însă comisia a apreciat că recepţia finală nu poate avea loc, întrucât proiectantul nu era prezent.

Instanţa de fond a mai avut în vedere că între părţi s-a purtat o amplă corespondenţă ce a vizat anumite lipsuri şi deficienţe ale construcţiilor, conform înscrisurilor ataşate.

Că urmare a refuzului de a încheia procesul-verbal de recepţie finală, reclamanta a promovat prezenta acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la încheierea procesului - verbal de recepţie finală privind blocurile 3ABC, 4AB, 5AB, C2ABC, C4ABC, C3ABC, C1ABC, 2ABC, 1ABC, respectiv piscina din Ansamblul de locuinţe 600 apartamente pentru tineri, zona Crişan II Slatina, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei să pună obiectivele a căror recepţionare se solicită în stare de conservare prin grija şi pe cheltuiala ei, utilizarea obiectivului urmând a fi interzisă.

S-a motivat că, potrivit art. 32 din H.G. nr. 273/1994, cu modificările ulterioare, privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie.

Perioada de garanţie este cea prevăzută în contract, iar conform art. 33 din acelaşi act normativ, la recepţia finală participă investitorul, comisia de recepţie numită de investitor, proiectantul lucrării şi executantul.

Conform art. 17.1 din contract, perioada de garanţie curge de la data recepţiei la terminarea lucrărilor şi se întinde, pe o perioadă de 24 de luni, până la recepţia finală.

În cauză, instanţa a constatat că perioada de garanţie de 24 de luni a început să curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, respectiv 28 ianuarie 2008, pentru prima fază aferentă edificării primelor trei blocuri, 22 august 2008, respectiv 08 septembrie 2008, pentru faza a doua aferentă edificării următoarelor trei blocuri, 13 aprilie 2009, respectiv 29 aprilie 2009, pentru faza aferentă edificării ultimelor trei blocuri şi 20 mai 2009, pentru edificarea piscinei, condiţii în care, raportat la data promovării prezentei cereri, 19 august 2011, perioada de garanţie a expirat.

S-a mai reţinut că nu subzistă susţinerea pârâtei ce vizează faptul că perioada de garanţie nu a expirat întrucât nu a avut loc recepţia finală, aşa cum prevede art. 17.1 din contract, prevederea contractuală neputând fi interpretată în acest sens, întrucât ar fi contrară dispoziţiilor art. 32 din H.G. nr. 273/1994, care impune obligaţia investitorului de convocare a comisiei de recepţie finală în termen de 15 zile de la expirarea perioadei de garanţie, astfel încât expirarea perioadei de garanţie nu poate echivala cu momentul recepţiei finale, fiind anterioară acesteia.

Susţinerea pârâtei potrivit căreia recepţia finală nu a putut fi finalizată din cauza refuzului reclamantei de a remedia defecţiunile constatate, s-a apreciat că este nefondată, întrucât examinarea finalizării lucrărilor intră în competenţa comisiei de recepţie finală, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, care dispune în consecinţă, neputându-se reţine că acest aspect constituie motiv care să justifice refuzul de convocare a comisiei de recepţie finală de către investitor şi de încheiere a procesului-verbal.

S-a mai avut în vedere că nici lipsa nejustificată a proiectantului lucrării sau faptul că se află sub incidenţa procedurii insolvenţei nu poate impieta asupra respectării obligaţiei investitorului de convocare a comisiei de recepţie finală sau a întocmirii procesului-verbal de recepţie finală.

În acest sens, instanţa a reţinut că, deşi la recepţia finală investitorul are obligaţia de a convoca şi proiectantul, obligaţia legală de întocmire a procesului-verbal al recepţiei finale revine comisiei de recepţie finală, care este numită de investitor, conform art. 33 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, şi care îşi consemnează observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie finală, pe care-l înaintează investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amânare sau de respingere a ei, potrivit art. 36 din acelaşi act normativ.

Dispoziţiile legale ce reglementează procedura recepţiei finale s-a considerat că nu condiţionează întocmirea procesului-verbal de recepţie finală de întocmirea referatului de prezentare de către proiectant a modului în care a fost executată lucrarea, acest înscris fiind necesar comisiei de recepţie a lucrărilor, aşa cum impune art. 14 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 273/1994, iar nu la efectuarea recepţiei finale.

Prima instanţă a mai reţinut că este neîntemeiată susţinerea pârâtei privind faptul că obligaţia întocmirii procesului-verbal de recepţie finală nu-i revine investitorului, ci comisiei de recepţie finală. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că întocmirea procesului-verbal de recepţie finală nu echivalează cu admiterea recepţiei, în condiţiile în care comisia, după examinarea înscrisurilor menţionate în art. 34 din H.G. nr. 273/1994, consemnează observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie finală, pe care-l înaintează investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amânare sau de respingere a ei, potrivit art. 36 din acelaşi act normativ.

Referitor la solicitarea reclamantei, cu caracter subsidiar, de obligare a pârâtei să pună obiectivele a căror recepţionare se solicită în stare de conservare prin grija şi pe cheltuiala ei, utilizarea obiectivului urmând a fi interzisă, instanţa a constatat că este nefondată, întrucât această obligaţie a investitorului, instituită de art. 38 din H.G. nr. 273/1994 este condiţionată de respingerea recepţiei finale care este atributul investitorului, la propunerea comisiei de recepţie finală, condiţie ce nu se regăseşte în cauză.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC I.C. SRL Slatina, care prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2012, a fost calificat de Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 282 alin. (1) C. proc. civ. şi raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii, drept apel şi a dispus conceptarea părţilor cu calităţile corespunzătoare acestei calificări.

Prin decizia nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina, împotriva sentinţei nr. 150/2012 din 31 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamantă SC P. SRL Râmnicu Vâlcea.

A respins cererea intimatei reclamante SC P. SRL Râmnicu Vâlcea de obligare a pârâtei SC I.C. SRL Slatina la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Primă instanţă a reţinut corect că la baza relaţiilor dintre părţi a stat contractul de execuţie de lucrări din 14 august 2006 şi a determinat natura raporturilor juridice ţinând seama de clauzele acestui contract, pe care Ie-a interpretat în acord cu prevederile art. 977 şi următoarele din vechiul C. civ.

Regula generală de interpretare a contractelor, aceea a voinţei reale a părţilor, instituită prin art. 977 C. civ. anterior, a fost aplicată de instanţa de fond în interdependenţă cu regula specială, reglementată prin art. 982 din acelaşi cod, aceea a interpretării coordonate, dar şi prin raportare la prevederile Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, care cuprinde reguli cu caracter normativ ce reglementează recepţia lucrărilor de construcţii.

Conform art. 17.1 din contractul de execuţie lucrări, perioada de garanţie curge de la terminarea lucrărilor şi se întinde pe o perioadă de 24 luni, până la recepţia finală.

Cum art. 32 teza a II-a din Regulament prevede că perioada de garanţie este cea prevăzută în contract, deci vine să consfinţească prioritatea voinţei reale a părţilor, rolul hotărâtor pe care îl are voinţa internă, intenţia comună a acestora, se constată că instanţa s-a raportat corect la dispoziţiile incluse în Regulamentul cadru în materia recepţiei lucrărilor de construcţii.

Art. 17.1 din contract prevede într-adevăr că perioada de garanţie expiră la momentul efectuării recepţiei finale, cum a susţinut apelanta, însă cuprinde şi menţiuni referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de 24 luni, cât constituie perioada de garanţie, respectiv de la terminarea lucrărilor.

Prin urmare, s-a apreciat ca fiind corectă reţinerea instanţei de fond conform căreia perioada de garanţie de 24 luni a început să curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi că a expirat la data sesizării instanţei, din moment ce aceste procese-verbale au fost încheiate în perioada 28 ianuarie 2008 - 20 mai 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 august 2011.

Faptul că lucrarea executată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7.1. din contract, că executantul nu a remediat viciile grave ale lucrării, nu este de natură a întrerupe curgerea termenului de 24 luni, astfel cum a susţinut apelanta, date fiind următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Regulament, recepţia lucrărilor se realizează în două etape: recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. Anexa nr. 5 la Regulament conţine atât definiţii ale acestor etape, cât şi definiţia perioadei de garanţie. Recepţia la terminarea lucrărilor este definită ca reprezentând recepţia efectuată la terminarea completa a lucrărilor unui obiect sau unei părţi din construcţie, independentă, care poate fi utilizată separat; recepţia finală este definită ca reprezentând recepţia efectuată după expirarea perioadei de garanţie, iar perioada de garanţie este definită ca „perioada de timp cuprinsă între data recepţiei şi terminarea lucrărilor, a cărei durata se stabileşte prin contract şi în cadrul căreia antreprenorul are obligaţia înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor deficienţelor apărute datorită nerespectării clauzelor şi specificaţiilor contractuale sau a prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile ”.

În cadrul Capitolului III (art. 32 -39) din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994 sunt reglementate etapele recepţiei finale, după cum urmează:

Dispoziţiile art. 32 teza I stabilesc că, recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie. Potrivit art. 33 la recepţia finală participă: investitorul; comisia de recepţie numită de investitor; proiectantul lucrării şi executantul, iar conform art. 34, comisia de recepţie finală se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi examinează: procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor; finalizarea lucrărilor cerute de recepţia de la terminarea lucrărilor; referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente în exploatare pe perioada de garanţie, inclusiv viciile aferente şi remedierea lor.

În cazuri foarte bine justificate şi/sau în cazul apariţiei unor vicii, comisia de recepţie poate cere, potrivit art. 35, efectuarea de încercări şi expertize.

La terminarea recepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 36, comisia de recepţie finală îşi consemnează observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie finală, pe care-l înaintează investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amânare sau de respingere a ei. în cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea cu obiecţii, amânarea sau respingerea recepţiei, are obligaţia, prevăzută prin art. 37 din Regulament, de a propune măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate. Comisiei de recepţie finală îi revine, totodată, atribuţia de a recomanda respingerea recepţiei finale în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale.

Totodată, art. 38 prevede că lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija şi pe cheltuiala investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă. Pentru recuperarea pagubelor, investitorul se va putea îndrepta împotriva factorilor implicaţi în executarea construcţiei, vinovaţi de viciile constatate cu ocazia recepţiei, cât şi pentru nefuncţionarea construcţiilor şi/sau a instalaţiilor aferente acestora.

Alin. (3) al art. 38 prevede că investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandării comisiei de recepţie finală şi notifică executantului hotărârea sa în termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei din procesul-verbal de recepţie finală, iar conform art. 39, data recepţiei finale este data notificării de către investitor a hotărârii sale.

Distincţia pe care o face Regulamentul între cele două etape în care se realizează recepţia lucrărilor de construcţii a fost avută în vedere de către instanţa de fond, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei.

Reţinerea instanţei de fond potrivit căreia recepţia finală poate fi finalizată, chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficienţelor constatate privind construcţiile realizate, este în acord cu prevederile art. 34 lit. b) din Regulament, potrivit cărora comisia de recepţie finală examinează finalitatea lucrărilor cerute de recepţia la terminarea lucrărilor, cu dispoziţiile art. 37 din acelaşi Regulament, care permit comisiei de recepţie finală să recomande chiar şi respingerea recepţiei finale, în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale, precum şi cu dispoziţia art. 38, care obligă investitorul să pună în stare de conservare, prin grija şi pe cheltuiala sa, lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă.

Cum rolul comisiei de recepţie finală este de a verifica dacă în perioada de garanţie, astfel cum este definită aceasta prin art. 4 din Anexa nr. 5 la Regulament, executantul şi-a îndeplinit obligaţia înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor deficienţelor apărute datorită nerespectării clauzelor şi specificaţiilor din contract, instanţa a respins susţinerile apelantei, exprimate prin ce de-al doilea motiv de apel, conform cărora comisia de recepţie poate fi convocată doar după remedierea de către executant a tuturor deficienţelor.

Prevederile art. 16.2 şi 16.3 din contract reglementează etapa recepţiei la terminarea lucrărilor, deja depăşită, din moment ce s-au încheiat procesele - verbale de recepţie a lucrărilor, fapt recunoscut chiar şi de apelantă în cadrul motivării căii de atac, astfel încât analizarea lor ar fi fost inutilă.

Dat fiind faptul că art. 32 din Regulament obligă investitorul să convoace recepţia finală în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie prevăzută în contract, intrarea în insolvenţă a proiectantului lucrării, participant la recepţia finală, conform art. 33 lit. c), nu este de natură a determina amânarea sine die a acestei etape.

Din considerentele sentinţei nu rezultă că instanţa de fond a obligat apelanta, în calitate de investitor, să admită sau să respingă recepţia finală, în lipsa propunerii efectuate de comisia de recepţie, cum a susţinut apelanta la pct. 4 din motivele de recurs.

Dimpotrivă, instanţa s-a raportat corect la prevederile art. 36 din Regulament, care obligă comisia de recepţie numită de investitor (art. 33 lit. b)) să încheie procesul - verbal de recepţie finală, în cadrul căruia să consemneze observaţiile şi concluziile sale şi să recomande investitorului să admită, cu sau fără obiecţiuni, recepţia, să o amâne sau să o respingă. S-a avut în vedere, totodată, faptul că procesul - verbal nu se poate încheia în cazul în care apelantul, în calitate de investitor, refuză să-şi îndeplinească obligaţia ce-i revine potrivit art. 33 lit. b), de a numi membrii comisiei de recepţie finală.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a respins cererea intimatei reclamante privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.

Împotriva deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a declarat recurs pârâta SC I.C. SRL Slatina, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii reclamantei.

În criticile formulate, recurenta, după o prezentare a situaţiei de fapt a susţinut în esenţă următoarele:

- în mod greşit instanţa de apel a interpretat clauzele contractului încheiat de părţi, respectiv art. 17.1, art. 17.2, art. 7.1 alin. (1), art. 16.2 alin. (2), (3) şi (4), motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens a precizat că momentul încheierii perioadei de garanţie este prevăzut de art. 17.1 din contract şi că prin raportare la această clauză contractuală, care stipulează expres momentul efectuării recepţiei finale, acest moment nu a expirat, că el va expira numai atunci când reclamanta va remedia viciile grave ale lucrării, ce au fost constatate prin procesele - verbale de recepţie de la terminarea lucrărilor.

Că art. 7.1 alin. (1) din contract prevede că atât la recepţia de la terminarea lucrărilor, cât şi la recepţia finală a lucrărilor, lucrările trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ cu normativele în vigoare, şi cum acestea nu corespund, societatea sa nu poate fi obligată să efectueze recepţia finală a lucrărilor.

S-a arătat că deşi art. 17.1 din contract, prevede clar că perioada de garanţie curge de la data recepţiei la termen a lucrărilor şi se întinde pe o perioadă de 24 de luni, deci până la recepţia finală, în care sunt remediate deficienţele pe cheltuiala sa de executant, această clauză nu poate fi interpretată aşa cum greşit, instanţa de apel a apreciat ca fiind încheiată la momentul sesizării instanţei.

- Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 32-39 din Regulament, fără să aibă în vedere clauzele contractuale, fără să ţină cont de faptul că reclamanta nu a executat lucrările de remediere, obligând societatea sa să facă recepţia finală în aceste condiţii, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite nici condiţiile art. 33 lit. c) din H.G. nr. 273/1994, participarea proiectantului cu un reprezentant în comisia de recepţie, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A fost criticată reţinerea instanţei de apel, potrivit căreia recepţia finală putea fi finalizată chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficienţelor constatate privind construcţiile realizate.

Recurenta a invocat excepţia prematurităţii formulării acţiunii de către reclamantă, prin care a cerut obligarea sa la încheierea procesului - verbal de recepţie finală a lucrărilor, în raport de prevederile art. 42 din H.G. nr. 273/1994, care permite părţilor să se adreseze instanţei numai dacă nu se poate încheia procesul - verbal de recepţie finală pe cale amiabilă, după parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de acest act normativ.

Or, în speţă aşa cum toate înscrisurile dovedesc, s-au încheiat procesele - verbale de terminare a lucrărilor, în care sunt menţionate deficienţele de remediat, care nu au fost făcute, aspect dovedit de expertiza judiciară, că perioada de garanţie nu a expirat astfel că potrivit legii aceasta expira la recepţia finală şi că reclamanta i-a comunicat o cerere de efectuare a recepţiei finale la care i-a răspuns că a fixat termen pentru întrunirea comisiei de recepţie, dar că i-a solicitat ca până la acel termen să efectueze şi remedierea deficienţelor lucrărilor de construcţii şi să facă dovada acestor remedieri.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta a susţinut şi că decizia pronunţată în apel nu a fost motivată în fapt şi în drept, că motivarea este contradictorie în ceea ce priveşte încheierea procesului - verbal de recepţie finală, constituirea comisiei de recepţie, conform dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin prisma criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile legale invocate, constată că recursul este nefondat.

Recurenta a încadrat primul motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă, prin această critică a vizat de fapt, cum de altfel a şi precizat, greşita interpretare a dispoziţiilor contractuale, nu natura juridică a actului încheiat de părţi, această critică putând fi încadrată în prevederile 304 pct. 9 C. proc. civ.

În speţă prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se retine că soluţia instanţei de recurs este corectă, reţinând că la baza raporturilor juridice dintre părţi a stat contractul de execuţie de lucrări din 14 august 2006, care a fost interpretat în acord cu voinţa reală a părţilor, instituită de art. 977 C. civ., aplicată în interdependenţă cu prevederile Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii, aprobate prin H.G. nr. 273/1994, ce cuprinde regulile cu caracter normativ ce reglementează recepţia lucrărilor în construcţii.

Conform art. 17.1 din contractul de execuţie lucrări, perioada de garanţie curge de la terminarea lucrărilor şi se întinde pe o perioadă de 24 luni, până la recepţia finală.

Este adevărat că art. 17.1 din contract prevede într-adevăr că perioada de garanţie expiră la momentul efectuării recepţiei finale, cum susţine recurenta, dar se constată că acesta cuprinde şi menţiuni referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de 24 luni, cât constituie perioada de garanţie, respectiv de la terminarea lucrărilor.

Aşa fiind, se reţine că este corectă reţinerea instanţei de apel conform căreia perioada de garanţie de 24 luni a început să curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi că a expirat la data sesizării instanţei, din moment ce aceste procese-verbale au fost încheiate în perioada 28 ianuarie 2008 - 20 mai 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 august 2011.

Or, în atare situaţie, nu subzistă susţinerea recurentei ce vizează faptul că perioada de garanţie nu a expirat întrucât nu a avut loc recepţia finală, aşa cum prevede art. 17.1 din contract, clauza contractuală menţionată neputând fi interpretată în acest sens, întrucât ar fi contrară dispoziţiilor art. 32 din H.G. nr. 273/1994, care impune obligaţia investitorului de convocare a comisiei de recepţie finală în termen de 15 zile de la expirarea perioadei de garanţie, astfel încât expirarea perioadei de garanţie nu poate echivala cu momentul recepţiei finale, fiind anterioară acesteia.

Susţinerea recurentei potrivit căreia recepţia finală nu a putut fi finalizată din cauza refuzului reclamantei de a remedia defecţiunile constatate, este nefondată, întrucât examinarea finalizării lucrărilor intră în competenţa comisiei de recepţie finală, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, care dispune în consecinţă, neputându-se reţine că acest aspect constituie motiv care să justifice refuzul de convocare a comisiei de recepţie finală de către investitor şi de încheiere a procesului-verbal.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Regulament, recepţia lucrărilor se realizează în două etape: recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

Distincţia pe care o face Regulamentul între cele două etape în care se realizează recepţia lucrărilor de construcţii a fost avută în vedere de instanţa de apel, astfel cum rezultă din considerentele deciziei.

Astfel se constată că, reţinerea instanţei conform căreia recepţia finală poate fi finalizată, chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficienţelor constatate privind construcţiile realizate, este în acord cu prevederile art. 34 lit. b) din Regulament, potrivit cărora comisia de recepţie finală examinează finalitatea lucrărilor cerute de recepţia la terminarea lucrărilor, cu dispoziţiile art. 37 din acelaşi Regulament, care permit comisiei de recepţie finală să recomande chiar şi respingerea recepţiei finale, în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale, precum şi cu dispoziţia art. 38, care obligă investitorul să pună în stare de conservare, prin grija şi pe cheltuiala sa, lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă.

Este de reţinut faptul că întocmirea procesului - verbal de recepţie finală nu echivalează cu admiterea recepţiei, în condiţiile în care comisia, după examinarea înscrisurilor menţionate în art. 34 din H.G. nr 273/1994, consemnează observaţiile şi concluziile în procesul - verbal de recepţie finală, pe care-l înaintează investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţiuni, a recepţiei, de amânare sau de respingere a ei, în raport de prevederile art. 36 din acelaşi act normativ.

Cum rolul comisiei de recepţie finală este de a verifica dacă în perioada de garanţie, astfel cum este definită aceasta prin art. 4 din Anexa nr. 5 la Regulament, executantul şi-a îndeplinit obligaţia înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor deficienţelor apărute datorită nerespectării clauzelor şi specificaţiilor din contract, nu pot fi primite susţinerile recurentei, conform cărora comisia de recepţie poate fi convocată doar după remedierea de către executant a tuturor deficienţelor.

Instanţa s-a raportat corect la prevederile art. 36 din Regulament, care obligă comisia de recepţie numită de investitor (art. 33 lit. b)) să încheie procesul - verbal de recepţie finală, în cadrul căruia să consemneze observaţiile şi concluziile sale şi să recomande investitorului să admită, cu sau fără obiecţiuni, recepţia, să o amâne sau să o respingă. S-a avut în vedere, totodată, faptul că procesul - verbal nu se poate încheia în cazul în care recurenta, în calitate de investitor, refuză să-şi îndeplinească obligaţia ce-i revine potrivit art. 33 lit. b), de a numi membrii comisiei de recepţie finală.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care a susţinut că decizia a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, în concordanţă cu textele de lege incidente cauzei.

Nici critica prin care recurenta a invocat excepţia prematurităţii formulării acţiunii de către reclamantă, prin care a cerut obligarea sa la încheierea procesului - verbal de recepţie finală a lucrărilor, faţă de prevederile art. 42 din H.G. nr. 273/1994, nu poate fi primită avându-se în vedere că aceasta a fost formulată pentru prima dată în recurs, omisso medio, trecând peste apel, critică asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia instanţei de apel este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 4204/2013. Civil. Pretenţii. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 4046/2013. Civil. Rezoluţiune contract.... →

ICCJ. Decizia nr. 4097/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4097/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs