ICCJ. Decizia nr. 4100/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4100/2013
Dosar nr. 1742/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 26 septembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 7 decembrie 2011, petentul C.F. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 14 noiembrie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., prin care a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Judecătoria Craiova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 218 din 11 ianuarie 2012 a declinat competenţa soluţionării plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Brezoi, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competenta de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi că, întrucât fapta pentru care a fost sancţionat petentul a fost săvârşită pe raza DN 7 km 188+900m, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aceasta este instanţa competentă cu soluţionarea plângerii contravenţionale.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa civilă nr. 932 din 4 martie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Ulterior, prin încheierea din 13 iunie 2013, a dispus din oficiu îndreptarea omisiunii din cuprinsul acestei sentinţe, în sensul că a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, stabilind că, în raport de aceste dispoziţii legale, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravenţională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, respectiv cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial a soluţiona prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este aceea de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”, legiuitorul făcând deci distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III „Dispoziţii tranzitorii şi finale”, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora, rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la 7 decembrie 2011, instanţa legal învestită fiind cea de la locul săvârşirii contravenţiei.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei a fost DN 7 km188+900m, S., judeţul Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4099/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4101/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
