ICCJ. Decizia nr. 4230/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4230/2013
Dosar nr. 31233/301/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 395 din noul C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 24 mai 2013, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D.C.A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării urmăririi silite a imobilului situat în P., judeţul Prahova, înscris în C.F. a localităţii Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 1367 mp proprietatea intimaţilor S.S.M., D.S. şi construcţie compusă din P+4E, cu o suprafaţă construită la sol de 582, 36 mp, cu o suprafaţă totală de 2911,80mp, proprietatea intimatului N.N.
În motivarea cererii, petentul a arătat că procedura executării silite a fost iniţiată la solicitarea creditorului, în baza titlurilor executorii reprezentate de contract de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară din 25 aprilie 2008 pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 1.418.645,46 euro şi a accesoriilor acestora.
Judecătoria Ploieşti prin încheierea din camera de consiliu din data de 30 mai 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 529 din noul C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3, Bucureşti.
În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executare.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria sectorului 3, Bucureşti, prin încheierea din camera de consiliu din data de 29 iulie 2013 a declinat pricina spre soluţionare Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Judecătoria sectorului 3, Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 819 din noul C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor de executare silită imobiliară indirectă derogă de la regula generală instituită de dispoziţiilor art. 650 din noul C. proc. civ., şi aparţine instanţei în circumscripţia cărei se află imobilul.
Judecătoria sectorului 3, Bucureşti constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 din noul C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite asupra imobilului situat în P., judeţul Prahova, înscris în C.F. a localităţii Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 1367 mp proprietatea intimaţilor S.S.M., D.S. şi construcţie compusă din P+4E, cu o suprafaţă construită la sol de 582, 36 mp, cu o suprafaţă totală de 2911,80mp, proprietatea intimatului N.N.
Procedura de încuviinţare a executării silite imobiliare a fost iniţiată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D.C.A. în contradictoriu cu intimaţii S.S.M., N.N., D.S. în vederea recuperării unei creanţe în cuantum de 1.418.645,46 euro şi a accesoriilor acesteia.
Noul C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti prin raportare la raza teritorială a curţii de apel în cadrul căreia urmează să se desfăşoare executarea. Astfel, conform art. 651 alin. (1) lit. a) „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, după cum urmează: a) în cazul urmării silite a bunurilor imobile, al urmării silite a fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul.”.
Potrivit dispoziţiilor art. 650 din noul C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara situaţiilor în care legea dispune altfel.
În capitolul II „Urmărirea imobiliară”, secţiunea a 2-a „Încuviinţarea urmării imobiliare” a noului C. proc. civ., este reglementată competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite imobiliare. Astfel, potrivit art. 818 alin. (1) „Cererea de urmărire, însoţită de titlul executoriu şi de dovada achitării taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparţinând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat.” De asemenea, potrivit art. 819 din acelaşi cod „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmării lui silite, dispoziţiile art. 664 şi art. 665 aplicându-se în mod corespunzător”.
Totodată, textul art. 818 alin. (1) din noul C. proc. civ. constituie norme de competenţă teritorială exclusivă a executorilor judecătoreşti, asemănătoare dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la locul situării imobilului.
Din coroborarea art. 818 alin. (1) şi a art. 819 raportat la dispoziţiile art. 650 din noul C. proc. civ. rezultă că cererea de executare silite se depune la executorul judecătoresc care se află în circumscripţia curţii de apel în care se situează imobilul supus procedurii executării silite imobiliare.
Drept urmare, din interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, se constată că cererile de încuviinţare a executării silite care au ca obiect imobile se depun la judecătoria în circumscripţia căreia se află imobilul ce face obiectul procedurii executării silite imobiliare.
Având în vedere considerentele reţinute, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale în materie de urmărire imobiliară reglementate de art. 819 noul C. proc. civ. şi nu dispoziţiile generale ale art. 650 din noul C. proc. civ.
În speţă, cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare a fost formulată cu privire la un imobil situat în municipiul P., judeţul Prahova. Potrivit art. 819 din noul C. proc. civ. o astfel de cerere se adresează judecătoriei în raza căreia se află situat imobilul. Cum imobilul se află în municipiul Ploieşti, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti, conform H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, şi având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materia executării silite imobiliare, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Ploieşti.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Ploieşti, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4229/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4231/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
