ICCJ. Decizia nr. 4304/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4304/2013
Dosar nr. 1668/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 17 februarie 2011, reclamantul A.I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat, în principal anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei din 24 noiembrie 2005, precum şi a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a solicitat anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi să fie obligaţi pârâţii să-i plătească diferenţele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflaţiei la data plătii efective.
Prin sentinţa nr. 1684/LM din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 6807 din 25 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, în raport de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 17 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în oraşul O., judeţul Hunedoara, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4303/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4305/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
