ICCJ. Decizia nr. 4359/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4359/2013
Dosar nr. 2428/331/2006/al.l
Şedinţa publică din 9 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la data de 20 decembrie 2012 sub nr. 2428/331/2006/a1.1, B.G.N. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de această instanţă, ca fiind potrivnică cu sentinţa civilă nr. 627/2008 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte.
În motivare, revizuentul a arătat că cele două hotărâri sunt contradictorii întrucât prin sentinţa civilă nr. 627/2008 s-a stabilit calea de acces a sa la calea publică, însă prin decizia Curţii de Apel s-a admis excepţia puterii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 779/2010 şi a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 627/2008, ca rămasă fără obiect.
Prin decizia civilă nr. 374 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară celor ale căror hotărâri sunt potrivnice, respectiv, Judecătoria Vălenii de Munte şi Curtea de Apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 martie 2013.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Pentru incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesară existenţa unor „(...) hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Hotărârile despre care revizuentul arată că se circumscriu textului legal anterior menţionat sunt reprezentate de sentinţa civilă nr. 627 din 17 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în Dosar nr. 2428/331/2006 şi decizia civilă nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosar nr. 2428/331/2006/a1.
Prin sentinţa civilă nr. 627 din 17 martie 2008 s-a admis acţiunea reclamantului B.G.N., fiind obligaţi pârâţii L.C., L.E. şi C.V. să permită acestuia folosirea drumului de acces identificat în raportul de expertiză.
Referitor la această sentinţă, s-au formulat, de către reclamant, o cerere de îndreptare eroare materială (soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr. 41 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul respingerii, ca neîntemeiată) şi o cerere de lămurire dispozitiv (soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul respingerii, ca rămasă fără obiect).
Prin această din urmă decizie, contestată pe calea prezentei revizuiri, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 779 din 20 martie 2010 (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 209 din 9 februarie 2011 a Tribunalului Prahova) pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în Dosar nr. 1849/331/2009, având ca obiect contestaţie la executare, a fost anulat titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 627 din 17 martie 2008, (despre care revizuentul arată că este potrivnică cu decizia nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti).
Faţă de împrejurarea că una dintre hotărârile presupus a fi contradictorii, respectiv, sentinţa nr. 627 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a fost anulată în procedura contestaţiei la executare, aşa cum s-a arătat în considerentele anterioare, Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită condiţia „existenţei unor hotărâri potrivnice” prevăzută de art 322 pct. 7 C. proc. civ., sens în care prezenta cale extraordinară de atac este inadmisibilă.
În cauză au formulat cereri de acordare a cheltuielilor de judecată faţă de care s-au depus acte doveditoare, atât intimatul C.V., în cuantum de 2.600 RON, cât şi intimata L.E., în cuantum de 1.000 RON.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea ce cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar intimaţii au dovedit suportarea acestor cheltuieli, cererile vor fi admise, cu precizarea că faţă de intimatul C.V. se va reduce cuantumul solicitat la suma de 1.000 RON, conform art. 274 alin. (3) din acelaşi cod, apreciindu-se că suma solicitată iniţial nu se justifică în raport de valoarea şi complexitatea pricinii.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuentul B.G.N. va fi obligat la plata, către intimaţii L.E. şi C.V., a câte 1.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce-l priveşte pe intimatul C.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G.N. împotriva deciziei civile nr. 3913 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Obligă revizuentul B.G.N. să plătească intimaţilor L.E. şi C.V. câte 1.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce-l priveşte pe intimatul C.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4358/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4361/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
