ICCJ. Decizia nr. 4361/2013. Civil. Strămutare. Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4361/2013
Dosar nr. 4264/1/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 august 2013, petenta A.M. a solicitat strămutarea procesului civil având ca obiect Dosarul nr. 8662/212/2013 al Judecătoriei Constanţa, la o instanţă egală în grad, pentru motive de bănuială legitimă constând, în esenţă, în suspiciuni legate de modul de rezolvare a litigiului determinate de rezolvarea nefavorabilă a diferitelor cereri şi excepţii formulate de către petenta cu prilejul cercetării judecătoreşti.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 37 alin. (2) C. proc. civ. în forma anterioară modificării în vigoare din data de 15 februarie 2013, privind motivele de bănuială legitimă.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că pricina a cărei strămutare se solicită are ca obiect contestaţie la executare, iar executarea silită împotriva petentei a fost declanşată ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv, la data 21 martie 2013, conform somaţiei emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B.S. în Dosarul execuţional nr. 184/2013.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 8662/212/2013, chiar această instanţă a constatat că cererea de executare depusă în Dosarul nr. 184/2013 a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., fiindu-i aplicabile prevederile art. 24 din acest act normativ, potrivit căruia „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.
Potrivit art. 142 alin. (1) din noul C. proc. civ., „cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia (...)”.
Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecăţii este întemeiată pe motive de bănuială legitimă şi priveşte un dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa căruia îi sunt aplicabile, aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile noului C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 din noul C. proc. civ., instanţa competentă material a soluţiona cauza este Curtea de Apel Constanţa, instanţă în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competenţă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Constanţa.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 4359/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4370/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
---|