ICCJ. Decizia nr. 5000/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5000/2013
Dosar nr. 3720/328/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 4 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Turda, creditoarea SC D. SRL a solicitat validarea popririi înfiinţate în Dosarul execuţional nr. 84 din 17 ianuarie 2013 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc M.B.M.A.L. împotriva debitoarei SC B. SRL pentru recuperarea sumei de 67.500 RON, prin validarea popririi împotriva terţilor popriţi SC A.S. SRL şi SC S. SRL.
Judecătoria Turda, prin Sentinţa civilă nr. 1977 din 4 iulie 2013, a invocat şi admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 460 C. proc. civ., validarea popririi este dispusă de instanţa de executare definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, iar în situaţia executării silite prin poprire, această instanţă este cea de la sediul terţului poprit.
Judecătoria Timişoara, prin Sentinţa civilă nr. 11238 din 17 septembrie 2013, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, în temeiul dispoziţiilor art. 460 alin. (1), coroborat cu art. 3734 alin. (2) C. proc. civ., considerând că aceasta este instanţa de executare.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-l soluţiona.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Creditoarea SC D. SRL a solicitat validarea popririi înfiinţate în Dosarul execuţional nr. 84 din 17 ianuarie 2013 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc M.B.M.A.L. împotriva debitoarei SC B. SRL pentru recuperarea sumei de 67.500 RON, prin validarea popririi împotriva terţilor popriţi SC A.S. SRL şi SC S. SRL. A precizat că această sumă reprezintă debit rămas de executat în Dosarul execuţional nr. 84/2013 al B.E.J. M.B.M.A.L., plus cheltuielile de executare şi cele de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc (competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.). Acesta va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul executoriu.
Dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. definesc instanţa de executare ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Poprirea, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, textul reglementând o competenţă alternativă.
Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi (...) creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de trei luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Cum poprirea fără validare dată în competenţa executorului judecătoresc este regula, procedura de validare a popririi prin instanţă este o procedură specială, reglementată de art. 460 C. proc. civ.
În situaţia executării silite prin poprire, nu există în codul de procedură civilă (1865) dispoziţii exprese cu privire la instanţa competentă teritorial în a valida poprirea.
Astfel, în timp ce înfiinţarea popririi este de competenţa executorului judecătoresc în situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior menţionate, executarea silită prin poprire, respectiv validarea popririi, este de competenţa instanţei judecătoreşti de executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
Coroborând şi interpretând toate aceste dispoziţii legale, rezultă că instanţa de executare poate fi cea de la domiciliul sau sediul debitorului poprit ori a terţului poprit.
Dintre instanţele prevăzute de lege a fi competente în mod egal (art. 373 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ.), în cazul de faţă, cea de la domiciliul debitorului şi cea de la sediul terţului poprit, creditoarea a optat învestind cu cererea de validare a popririi, instanţa de la sediul debitoarei, care a devenit astfel instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Sub aspectul mai sus relevat, Judecătoria Turda, iniţial învestită, este competentă să judece cererea, fiind instanţa de executare de la sediul debitoarei.
Totodată, se reţine şi că, în speţă, pentru executarea silită a titlului executoriu de care se prevalează creditoarea, instanţa de executare a fost deja determinată cu ocazia încuviinţării executării silite, care priveşte toate formele de executare, deci inclusiv validarea popririi.
Astfel, prin Încheierea din camera de consiliu din 22 ianuarie 2013, Judecătoria Turda, în calitate de instanţă de executare, în a cărei circumscripţie urma a se face executarea, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin avalizat în valoare totală de 78.500,90 RON, emis de SC B. SRL la Cluj-Napoca, la data de 1 noiembrie 2012, scadent la data de 14 noiembrie 2012, învestit cu formulă executorie, şi din care a rămas neexecutat debitul pentru care s-a solicitat validarea popririi în prezentul litigiu.
Pentru toate aceste argumente, Judecătoria Turda este instanţă de executare, iar în această calitate îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi, conform art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4999/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5001/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
