ICCJ. Decizia nr. 5268/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5268/2013
Dosar nr. 2742/1/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Prin Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Deciziei nr. 4655 din 3 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la existenţa unor hotărâri definitive şi potrivnice, pronunţate în una şi aceeaşi cauză, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Astfel, Decizia nr. 4655 din 3 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 3522/2/2012, a avut ca obiect revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a Sentinţei civile nr. 4083 din 16 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 405/2/2011.
Cea de-a doua hotărâre, reprezentată de Decizia civilă nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 3833/1/2010, a avut ca obiect revizuirea, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a Deciziei civile nr. 1604 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de A.D., împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 08 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţa supremă a reţinut că cele două hotărâri sunt pronunţate în dosare cu obiecte şi cauze juridice diferite, chiar dacă au aceleaşi părţi, motiv pentru care fiecare dintre instanţele respective, putea aprecia, în raport de obiectul pricinii, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de revizuire formulate de revizuent, în cauze diferite, fără ca cea ulterior învestită să încalce autoritatea lucrului judecat a unei dezlegări date de instanţa anterioară.
Împotriva acestei decizii a formulat revizuire A.D. solicitând admiterea cererii şi anularea deciziei astfel atacate, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 2742/1/2013.
În motivare, revizuentul a arătat că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2594/2/2012, prin care s-a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi, pe fond, respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire.
Consideră că revizuirea, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă, întrucât Sentinţa nr. 6034 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 octombrie 2012 şi Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt hotărâri definitive potrivnice, ultima dintre acestea încălcând autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
De asemenea, consideră că, în speţă, este îndeplinită şi condiţia triplei identităţi pentru admisibilitatea cererii de revizuire, întrucât cele două dosare au acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi au urmat între aceleaşi părţi.
Astfel, cele două instanţe au fost învestite cu analiza fişei postului prevăzută la poziţia 31 din anexa nr. 20 a Direcţiei Comerciale din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, înaintată pentru gestionare Direcţiei Resurse Umane, la data de 8 ianuarie 1999, care a fost modificată nelegal la data de 3 februarie 1999 şi care are caracterul unui înscris nou, descoperit în şedinţa publică din data de 1 martie 2012 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 22456/302/2010.
De asemenea, mai susţine şi faptul că cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, era admisibilă deoarece textul reglementează un alt motiv de revizuire, pe lângă cele prevăzute în codul de procedură civilă, respectiv "pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de dispoziţiile art. 148 alin. (2), coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia României".
Revizuentul mai arată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de revizuire au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin calificarea, în mod greşit, a actelor de gestiune privind organizarea instituţiei publice a administraţiei centrale şi refuzul nejustificat de a le cenzura, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi fiscal.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor, care să permită revizuentului să pretindă o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată de intimat, a cărei analiză este prioritară, potrivit dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente;
Dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. stipulează faptul că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele prevăzute, la pct. 1 - 10 ale textului de lege menţionat.
Din această perspectivă şi având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, reiese că aceasta nu poate fi exercitată decât pentru motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile legale invocate mai sus.
Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă este art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care stipulează faptul că revizuirea poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin urmare, potrivit textului de lege indicat, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să poată fi admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de acest text de lege şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor.
Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire îl constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat, situaţie care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părţi de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
În speţă, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reprezentând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză ale litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite.
Deşi existenţa identităţii de părţi nu poate fi contestată, în ceea ce priveşte obiectul litigiilor în care au fost pronunţate cele două hotărâri se constată faptul că acestea nu au acelaşi obiect şi nici aceeaşi cauză.
Astfel, litigiul reprezentat de Dosarul nr. 2594/2/2012, în care a fost pronunţată Sentinţa nr. 6034 din 24 octombrie 2012 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect revizuirea Sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 12814/2/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi înlăturarea excepţiei inadmisibilităţii, susţinându-se descoperirea unui înscris nou, reprezentat de fişa postului aferentă poziţiei nr. 31 din anexa 20 a Direcţiei Comerciale din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, depus pentru prima dată în şedinţa publică din data de 1 martie 2012.
Cel de-al doilea litigiu, constând în Dosarul nr. 7029/1/2012, în care a fost pronunţată Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a avut ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4655 din 03 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, dată în Dosarul nr. 3522/2/2012, care, de asemenea, a avut ca obiect revizuirea unei alte hotărâri judecătoreşti, respectiv a Sentinţei nr. 4083 din 16 mai 2011, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. 405/2/2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele arătate, în speţă, nu poate fi reţinută identitatea de obiect dintre cele două litigii, fapt care conduce şi la inexistenţa, din acest motiv, a identităţii de cauză.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi, în consecinţă, va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2007 din 05 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 52592013/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5276/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
