ICCJ. Decizia nr. 5289/2013. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 5289/2013

Dosar nr. 5210/327/2013

Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013

Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0046527 din 30 martie 2011 a fost sancţionat contravenientul E.M. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 04 noiembrie 2010 a circulat, fără a deţine rovinietă valabilă, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în zona localităţii Glina, judeţul Ilfov.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15 aprilie 2011, contravenientul E.M. a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A.

Prin încheierea din 18 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că soluţia se impune în raport cu prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În motivare, instanţa a reţinut că, la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar potrivit dispoziţiilor art. XXIII din acest act normativ, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, întrucât domiciliul petentului se află în judeţul Tulcea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.

Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ, ci şi la cele în materie contravenţională, astfel că, în aplicarea prevederilor alin. (4) al aceluiaşi articol, dosarele se trimit pe cale administrativă instanţelor devenite competente să judece potrivit actului normativ menţionat.

Prin Sentinţa nr. 3057 din 18 septembrie 2013, Judecătoria Tulcea, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând că raportului juridic dedus judecăţii îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2002 în forma avută anterior modificării prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, respectiv prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost înregistrată spre soluţionare, pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15 aprilie 2011 şi, raportat la acest moment, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la momentul formulării plângerii, potrivit căruia "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul "

Dispoziţiile art. 101mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.

Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi curţile de apel.

În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 15 aprilie 2011, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Cum, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Glina, judeţul Ilfov, aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5289/2013. Civil