ICCJ. Decizia nr. 5441/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5441/2013
Dosar nr. 231/57/2013
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra cererii de revizuirii de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la data de 27 mai 2013 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub Dosar nr. 231/57/2013, revizuentul S.L.G. Mediaş a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC "G." SA Mediaş să se dispună în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 462 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 1647/85/2011 şi în consecinţă, să se schimbe în totalitate hotărârea atacată, în sensul respingerii recursului formulat de pârâta SC "G." SA Mediaş împotriva Sentinţei civile nr. 1480 din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Sibiu.
A învederat că cele două hotărâri potrivnice sunt Decizia civilă nr. 461/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2977/85/2009 şi Decizia civilă nr. 4766/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 189/85/2012.
Prin Decizia civilă nr. 723 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul S.L.G. Mediaş în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ. potrivit cărora în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Revizuentul şi-a motivat cererea arătând că exista hotărâri potrivnice cu Decizia nr. 462/2013 emisă de Curtea de Apel - Alba Iulia prin care nu s-a ţinut cont de actele depuse la Dosarul nr. 1647/85/2011, fiind încălcată grav legislaţia muncii din România, respectiv prevederile Legii nr. 62/2011, a Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, cât şi prevederile art. 6 şi 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului aducându-se grave prejudicii morale şi materiale organizaţiei sindicale, care este pusă în situaţia de a nu-şi putea desfăşura activitatea datorită Deciziei civile nr. 462/2013, atacată, ce se impune a fi revizuită.
Se argumentează că prin Decizia civilă nr. 462 pronunţată la data de 28 februarie 2013 de Curtea de Apel - Alba Iulia se încalcă art. 151 din Legea nr. 62/2011 care prevede cazurile de încetare a contractul colectiv de muncă, respectiv la: împlinirea termenului pentru care a fost încheiat (în cazul sindicatului 2011 - 2015); data dizolvării sau lichidării judiciare a societăţii; prin acordul părţilor, arătând că organizaţia nu intră sub incidenţa acestui articol. Între părţile S. şi ST. există un C.C.M. încheiat la nivel de ramură de activitate, sticlărie, geamuri, ceramică, fire şi fibre de sticlă, semnat de patronul societăţii G. Mediaş, Preşedintele organizaţiei patronale, de la aceea dată (2006) şi reprezentantul federaţiei sindicale ST., preşedintele organizaţiei. Contractul a fost înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 2929 din 9 ianuarie 2006 valabil pentru perioada 2006 - 2010 şi prelungit prin actul adiţional înregistrat la Ministerul Muncii în data de 15 martie 2011, valabil pentru perioada 2011 - 2015 (conform art. 1), de reprezentanţii organizaţiei patronale S. şi federaţiei sindicale ST.. Arată că la data de 15 martie 2011, la care s-a înregistrat prelungirea C.C.M. nr. x/2006, reprezentanţii Ministerului Muncii, nu au avut nimic de obiectat asupra prevederilor C.C.M. şi a actului adiţional înregistrat, astfel că prevederile C.C.M. nr. x şi ale actului adiţional, produc efecte juridice şi la această dată, asupra tuturor societăţilor menţionate în anexa 1 din C.C.M. şi anexa 1 din actul adiţional, astfel C.C.M. nr. x, prelungit de actul adiţional înregistrat la Ministerul Muncii în 15 martie 2011, este valabil pentru perioada pentru care a fost încheiat.
Consideră că prin Decizia nr. 462/2013 au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 62/2011, a Legii nr. 53/2003, Codul muncii şi ale C.C.M. nr. x prelungit de actul adiţional (2011 - 2015) şi nu s-a ţinut cont de "puterea de lucru judecat" dată de Deciziile civile nr. 896/2010, nr. 641/2011 şi nr. 4766/2012 pronunţate de Curtea de Apel - Alba Iulia în privinţa aceluiaşi C.C.M.
Motivează că între părţi a fost soluţionat Dosarul nr. 189/85/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia cu acelaşi obiect (C.C.M. nr. x - prevederile art. 92 ), între aceleaşi părţi ca şi în Dosarul nr. 1647/85/2011 şi a fost soluţionat în moduri diferite deşi dovezile sunt aceleaşi, în ambele cazuri. Susţine că nu s-a ţinut cont de "puterea de lucru judecat" dată prin Decizia civilă nr. 641/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în alt dosar având ca obiect C.C.M. între aceleaşi părţi, cât şi de Decizia civilă nr. 4766/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, organizaţia sindicală fiind nedreptăţită, întrucât dacă se lua în considerare Decizia civilă nr. 641/2011 şi Decizia civilă nr. 4766/2012 alta era soluţia în Dosarul nr. 1647/85/2011.
Expune pe larg demersurile întreprinse de organizaţia sindicală în negocierile privind contractul colectiv de muncă, precum şi litigiile derulate în timp pentru apărarea drepturilor membrilor de sindicat. Solicită în final anularea Deciziei civile nr. 462 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 1647/85/2011 ca efect al admiterii cererii de revizuire formulată.
Examinând lucrările dosarului în raport de motivele învederate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuentul S.L.G. Mediaş îşi întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri dată de o instanţă de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dispoziţii aplicabile şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. Având în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice când cererea este întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Trebuie subliniat că fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat şi nu acela al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora.
Întrucât suportul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile înscrise în art. 322 pct. 7 îl constituie respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii lucrului judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Dintre aceste condiţii, interes pentru speţa dedusă judecăţii este cea referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză, întrucât celelalte cerinţe sunt întrunite care se referă la existenţa unor hotărâri definitive, fiind chiar irevocabile, pronunţate în dosare diferite, fără să se fi discutat aspecte legate de excepţia puterii lucrului judecat în Dosarul nr. 1647/85/2011 în care a fost pronunţată Decizia civilă nr. 462 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, a cărei revizuire se cere.
Din motivarea cererii de revizuire rezultă că se invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 462 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia din Dosarul nr. 1647/85/2011 şi alte două hotărâri judecătoreşti, respectiv Decizia civilă nr. 461/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2977/85/2009 şi Decizia civilă nr. 4766/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 189/85/2012.
Examinând prima hotărâre, respectiv Decizia civilă nr. 461/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2977/85/2009 invocată ca fiind contradictorie cu decizia supusă revizuirii, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Sibiu sub nr. 2977/85/2009 reclamantul S.L. "G." Mediaş a chemat în judecată pârâta SC G. SA Mediaş solicitând: obligarea pârâtei de a vira în conturile reclamantului sumele de bani reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe societate, aferente perioadei iunie 2009 şi până la data pronunţării sentinţei, în valoare actualizată.
Tribunalul Sibiu, prin Sentinţa civilă nr. 940 din 13 octombrie 2010 a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul S.L. G. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA şi a obligat pârâta să vireze în continuare reclamantului sumele de bani, reprezentând echivalentul a trei salarii medii pe societate pe perioada iunie 2009 - 23 august 2009 actualizate la data plăţii, restul pretenţiilor fiind respinse.
Recursul promovat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 461/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, Sentinţa civilă nr. 940 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu din Dosarul nr. 2977/85/2009 fiind modificată, în parte, numai în ce priveşte perioada în care pârâta a fost obligată să vireze reclamantului sumele de bani, perioadă pe care a stabilit-o ca fiind iunie 2009 - 13 octombrie 2010, restul dispoziţiilor sentinţei atacate fiind menţinute. Totodată a fost respins recursul declarat de pârâta SC G. SA Mediaş împotriva aceleiaşi sentinţe.
În cel de-al doilea dosar înregistrat la 12 ianuarie 2012 sub nr. 189/85/2013 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul S.L. G. Mediaş a chemat în judecată pârâta SC G. SA Mediaş solicitând obligarea pârâtei să vireze sindicatului din fiecare societate comercială echivalentul a cel puţin 3 salarii medii brute pe lună pentru perioada 29 noiembrie 2011 şi până la pronunţarea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 224/2012, instanţa admite acţiunea formulată de reclamantul S.L. G. Mediaş împotriva pârâtei SC G. SA obligând pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe lună la nivel de societate pentru perioada 29 noiembrie 2011 - 28 februarie 2012.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC "G." SA Mediaş, soluţionat prin Decizia civilă nr. 4766/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care a fost constatat nul recursul declarat de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 224/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 189/85/2012.
Cea de a treia hotărâre, pretins potrivnică primelor două, o constituie Decizia civilă nr. 462 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 1647/85/2011. În privinţa acestei decizii, se are în vedere faptul că prin cerere înregistrată la data de 20 martie 2011 sub nr. 1647/85/2011 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul S.L. G. Mediaş a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA Mediaş să vireze în conturile reclamantului sumele de bani reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe societate, pentru anul 2011, până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti în prezenta cauză.
Prin Sentinţa civilă nr. 1480/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1647/85/2011 s-a admis acţiunea formulată de reclamantul S.L. G. Mediaş împotriva pârâtei SC G. SA Mediaş pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei reprezentând echivalentul a trei salarii medii brute/lună începând cu data de 6 ianuarie 2011 şi până la 29 noiembrie 2011.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta.
Prin Decizia civilă nr. 462/2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis recursul declarat de pârâta SC G. SA Mediaş împotriva Sentinţei civile nr. 1480/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul 1647/85/2011, sentinţa fiind modificată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul S.L. G. Mediaş împotriva pârâtei SC G. SA Mediaş.
Faţă de cele expuse, în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întruneşte cerinţele de admisibilitate întrucât nu se verifică în cauză cerinţa privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele trei dosare soluţionate prin hotărârile irevocabile invocate.
Hotărârile pretins potrivnice au obiecte diferite, referindu-se la perioade de timp diferite în legătură cu care au fost formulate pretenţiile reclamantului-revizuent S.L. G. Mediaş.
Astfel, în Dosarul nr. 2977/85/2009 obiectul cererii de chemare în judecată a vizat solicitarea obligării pârâtei de a vira în conturile reclamantului sumele de bani reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe societate, aferente perioadei iunie 2009 şi până la data pronunţării sentinţei, în valoare actualizată. În legătură cu aceste pretenţii instanţa de recurs, în mod irevocabil a decis, ca urmare a admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 461/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul admiterii cererii pentru perioada pe care a stabilit-o ca fiind iunie 2009 - 13 octombrie 2010, pe când obiectul cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 189/85/2013 a constat în solicitarea de obligare a pârâtei să vireze sindicatului din fiecare societate comercială echivalentul a cel puţin 3 salarii medii brute pe lună pentru perioada 29 noiembrie 2011 şi până la pronunţarea hotărârii, cererea fiind admisă pentru perioada 29 noiembrie 2011 - 28 februarie 2012.
Diferit este şi obiectul cererii de chemare în judecată soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 1480/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1647/85/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 462/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a respins acţiunea în pretenţii aferentă perioadei 6 ianuarie 2011 şi până la 29 noiembrie 2011 formulată de reclamantul S.L. G. Mediaş împotriva pârâtei SC G. SA Mediaş.
În consecinţă, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atâta timp cât condiţia privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. nu este întrunită, ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. având scopul de a salvgarda efectul negativ al puterii de lucru judecat în sensul interzicerii reluării unei judecăţi definitive cu privire la acelaşi obiect, între aceleaşi părţi şi întemeiate pe aceeaşi cauză şi nu funcţia pozitivă a autorităţii de lucru judecat, care impune jurisdicţiilor ulterioare respectarea acelor chestiuni litigioase tranşate deja prin hotărâri anterioare, înzestrate cu autoritate de lucru judecat, drept pentru care cererea va fi respinsă ca atare.
Reţinând culpa procesuală a revizuentului, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. acesta va fi obligat să plătească intimatei SC G. SA suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul S.L. G. Mediaş împotriva Deciziei nr. 462 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe revizuentul S.L. G. Mediaş să plătească intimatei SC G. SA suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5439/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5442/2013. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
