ICCJ. Decizia nr. 5809/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5809/2013
Dosar nr. 5605/1748/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2013 reclamanta S.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.M.G. stabilirea domiciliului minorei A.D.A. la reclamantă şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreţinere a minorei.
În fapt, s-a arătat că minora, în vârstă de 6 luni, locuieşte la mama sa în Craiova, care îi poate asigura o creştere armonioasă.
În drept a invocat art. 112 - 114 C. proc. civ.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine apărarea.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Craiova, la termenul de judecată din data de 26 martie 2013, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat, prin Sentinţa civilă nr. 4888 din 26 martie 2013, judecata cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că în litigiile privitoare la persoane norma înscrisă în art. 5 C. proc. civ. are caracter imperativ, iar competenţa teritorială în soluţionarea cererilor având ca obiect stabilirea locuinţei minorului are caracter absolut, excepţia putând fi invocată în orice fază a judecăţii şi de instanţă din oficiu.
Cum pârâtul are domiciliul, în fapt, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu, a considerat că această instanţă este cea competentă în soluţionarea acţiunii civile prezente.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 3 septembrie 2013 sub nr. 5605/1748/2013.
La termenul din data de 16 octombrie 2013, Judecătoria Cornetu a invocat din oficiu, la rândul său, excepţia necompetentei sale teritoriale absolute, iar prin Sentinţa civilă nr. 7116 din 30 octombrie 2013, a admis excepţia şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Constatând conflict negativ de competenţă în temeiul art. 21 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru regulator de competenţă.
Judecătoria Cornetu a reţinut că, deşi, la termenul de judecată din data de 5 februarie 2013 Judecătoria Craiova a procedat la verificarea din oficiu a competenţei sale, stabilind că se află la prima zi de înfăţişare, la termenul următor a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale absolute, neţinând cont de prevederile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., care arată că excepţia necompetenţei teritoriale absolute nu poate fi invocată ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
A reţinut şi faptul că art. 8 din Regulamentul CEE 2201/2003 statuează că instanţa competentă este aceea de la reşedinţa minorului, coroborat cu art. 15 din acelaşi act normativ, care stabileşte competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea instanţei de la locul cu care minorul are cea mai strânsă legătura.
În acest caz, având în vedere vârsta fragedă a minorei şi faptul că singurul domiciliu pe care aceasta l-a cunoscut este în Craiova, aceasta fiind şi localitatea unde reclamanta solicită să i se stabilească domiciliul, instanţa a constatat că oraşul Craiova este locul cu care minora are cele mai strânse legături, astfel că aceasta trebuie să fie competentă să soluţioneze această cerere.
Judecătoria Cornetu a apreciat că acelaşi raţionament juridic a fost avut în vedere de Noul Cod de Procedură Civilă (art. 114), care a stabilit că instanţa de tutelă este cea în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Înalta Curte, urmează să constate că în cauză competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. necompetenţa teritorială este de ordine publică dacă părţile nu o pot înlătura, iar potrivit art. 19 C. proc. civ., părţile pot conveni prin înscris sau declaraţie verbală în faţa instanţei, doar în pricinile privitoare la bunuri în sensul ca acestea să fie judecate de alte instanţe decât acelea care potrivit legii au competenţa teritorială, afară de cazurile prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ. Astfel, competenţa teritorială aparţine doar instanţei prevăzute de art. 5 C. proc. civ., respectiv cea de la domiciliul pârâtului, fără posibilitatea pentru părţi de a stabili o altă instanţă în prezenta cauză, având ca obiect principal, stabilirea domiciliului minorului, pricină privitoare la persoane.
În acest context al analizei, se reţine că normele de procedură nu conţin dispoziţii exprese cu privire la competenţa teritorială în caz de stabilire a domiciliului minorului, iar pârâtul nu a formulat nici un punct de vedere pe acest aspect. Totodată, părţile nu pot proroga voluntar competenţa de soluţionare a cauzei.
Cât priveşte argumentul Judecătoriei Cornetu, potrivit căruia în speţă îşi găseşte aplicabilitatea Regulamentul CCE nr. 2201/2003, acesta nu poate fi reţinut.
Este adevărat că la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană şi că potrivit Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene, statele membre sunt obligate să aplice cu precădere în dreptul lor intern, dispoziţiile cuprinse în Regulamentele CE.
În art. 59 alin. (1) din Regulamentul CCE nr. 2201/2003 - privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (Regulamentul), se prevede că regulamentul înlocuieşte pentru statele membre, convenţiile existente la data intrării sale în vigoare, care au fost încheiate între două sau mai multe state membre şi care se referă la materiile reglementate de prezentul regulament. La rândul său, art. 8 alin. (1) din acelaşi Regulament, prevede că instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată.
Noţiunea de reşedinţă obişnuită a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene ca fiind locul care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediul social şi familial.
Prin urmare, Regulamentul nr. 2201/2003 conţine dispoziţii referitoare la litigiile cu element de extraneitate în relaţie cu un stat membru, respectiv în cazul în care în raporturile dintre părţi există un element de extraneitate şi interesează competenţa exclusivă de fond în materie civilă.
În speţă, se constată că atât reclamanta cât şi pârâtul, titularii drepturilor părinteşti, sunt cetăţeni români, cu domiciliul în România, aşa cum rezultă din actele dosarului (reclamanta cu domiciliul în municipiul Craiova, strada C. judeţul Dolj, pârâtul cu domiciliul indicat în comuna Jilava, str. Ş.G. judeţul Ilfov), iar minora este resortisant al statului român, astfel încât nu se pot aplica direct regulamentele europene.
De altfel, dacă ar fi atrasă incidenţa Regulamentului, normele acestuia reglementează competenţa jurisdicţională de drept internaţional privat ce determină competenţa instanţelor unui stat membru în raport cu instanţele altui stat membru.
În consecinţă, în speţă se aplică normele dreptului intern, respectiv art. 5 C. proc. civ. - 1865.
În ceea ce priveşte argumentul Judecătoriei Cornetu, referitor la dispoziţiile art. 114 Noul cod de procedura civilă, acesta nu poate fi reţinut întrucât aşa cum prevăd dispoziţiile art. 24 din acest act normativ, dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea lui în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, context în care legea aplicabilă litigiului pendinte este codul de procedură civilă - 1865.
Prin urmare, cum pârâtul îşi are domiciliul în comuna Jilava, judeţul Ilfov, localitate ce se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, şi pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5801/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5811/2013. Civil. Strămutare. Recurs → |
|---|
