ICCJ. Decizia nr. 614/2013. Civil. Acordare personalitate juridică. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 614/2013
Dosar nr. 28062/3/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului Giurgiu, C.Ş., în calitate de împuternicit special al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, în temeiul prevederilor art. 42, art. 43 şi următoarele din Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor a solicitat acordarea personalităţii juridice a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R) - organizaţie sindicală de tip confederativ şi înregistrarea în Registrul Special al federaţiilor şi confederaţiilor sindicale.
În motivarea cererii a arătat că, la data de 4 iunie 2009 s-a desfăşurat adunarea de constituire a Uniunii Generale a Sindicatelor din România, iar prin hotărârea adoptată, următoarele federaţii sindicale: Federaţia Sindicatelor din construcţii de maşini „15 Noiembrie"; Federaţia Sindicatelor Libere Medico -Sanitare şi Farmaceutice „Hipocrat"; Federaţia Sindicatelor Libere din Industria Alimentara; Federaţia Sindicatelor Libere din Unităţile Textile, Tricotaje, Confecţii şi Pielărie, Cauciuc, încălţăminte; Federaţia Jurnaliştilor şi Tipografilor Profesionişti au hotărât să constituie structura Confederativă a U.G.S.R. S-a adoptat Statutul Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) şi s-au ales membrii Organului de conducere, respectiv Comitetul Executiv.
Împuternicitul special al Adunării Generale a fost stabilit în unanimitate de voturi - domnul C.Ş., în calitate de Preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România - structură confederativă (U.G.S.R.).
Prin Sentinţa civilă nr. 16 din 21 ianuarie 2010, pronunţată în Camera de Consiliu de Tribunalul Giurgiu. secţia civilă, în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, s-a declinat competenţa teritorială a soluţionării cauzei privind pe petenta Uniunea Generală a Sindicatelor din România, în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta petentă, recurs care a fost respins ca tardiv formulat, prin Decizia civilă nr. 393 din 24 martie 2010 pronunţat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 9 iunie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 28062/3/2010.
Prin cererea modificatoare a acţiunii introductive, petenta Uniunea Generală a Sindicatelor din România a solicitat ca obiectul cererii de chemare în judecată să nu mai fie „acordare personalitate juridică", ci acela de „acţiune în constatare".
S-a arătat în motivarea cererii că petenta are deja personalitate juridică, aşa cum rezultă din Decizia civilă nr. 474 din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie. Petenta a mai solicitat să se constate recunoaşterea identităţii de persoană între: Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) şi Confederaţia Generală a Mucii (C.G.M.).
Prin Sentinţa civilă nr. 29 din 29 iunie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea modificată formulată de reclamanta Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
Împotriva acestei decizii, a declarat apel reclamanta Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
Prin Decizia nr. 166A din 10 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei ultime decizii, a declarat recurs reclamanta, arătând că decizia atacată este nelegală, instanţa de apel interpretând greşit actele invocate de reclamantă, acte ce atestă succesiunea în timp a activităţilor sindicale ale acesteia (indiferent de denumirea sub care a fiinţat şi fiinţează în prezent) dar şi notorietatea împrejurării că la nivel naţional Uniunea Generală a Sindicatelor din România este una şi aceeaşi persoană cu Confederaţia Generală a Muncii, fiind continuatoarea acesteia cu începere din anul 1996, fără a indica încadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Cauza a fost suspendată prin încheierea din data de 4 mai 2012, în baza prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, iar ulterior, la data de 3 iulie 2012, recurenta reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, precum şi cerere de renunţare la judecata cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 246 C. proc. civ.
Prin încheierea din şedinţa publică de la data de 16 noiembrie 2012, constatând că în cuprinsul cererilor formulate de recurenta-reclamantă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, de repunere pe rol a cauzei şi de renunţare la judecată nu a fost nominalizată nici persoana şi nici calitatea în care a semnat aceste cereri precum şi faptul că semnătura de pe aceste cereri este diferită de semnătura preşedintelui Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.), C.Ş., de pe cererea introductivă, de pe cererea de recurs şi de pe Hotărârile Adunării generale Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) nr. l şi nr. 2 din 4 iunie 2009 depuse la dosarul de fond al Tribunalului Giurgiu la filele 48-49, Înalta Curte a dispus ca recurenta reclamantă să fie citată cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei dovada calităţii semnatarului cererilor de repunere pe rol a cauzei şi de renunţare la judecată, de reprezentant al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R.).
În şedinţa publică din 8 februarie 2013, au fost depuse împuternicirea nr. 451 din 6 februarie 2013 emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) prin care este delegat domnul C.Ş., în calitate de preşedinte, să renunţe la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar, precum şi împuternicirea nr. 153A din 3 iulie 2012 emisă de aceeaşi autoritate, prin care doamna C.M. este împuternicită să reprezinte Uniunea Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) în prezenta cauză, arătându-se că cererea de recurs a fost semnată de dl. preşedinte C.Ş., iar cererea de repunere pe rol şi de renunţare la judecată au fost semnate de doamna C.M., în baza împuternicirii acordate, acesta fiind motivul pentru care apar semnături diferite pe cererile menţionate anterior. în consecinţă, s-a solicitat de reprezentantul recurentei reclamante să se ia act de renunţarea la judecata cauzei.
Cu privire la actul de dispoziţie exercitat de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de renunţare la judecata cauzei, depusă la dosarul cauzei în data de 3 iulie 2011 de către recurenta reclamantă a fost semnată în numele preşedintelui Uniunii Generale a Sindicatelor din România de către doamna C.M., în baza împuternicirii acordate acesteia, îndeplinind astfel condiţiile legale pentru a putea produce efecte juridice.
Potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile şi în faza recursului, potrivit dispoziţiilor art. 316, coroborate cu cele ale art. 298 Cod procedura civilă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în respectivul capitol, iar potrivit art. 298 din Cod, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora.
Prin urmare, în calea extraordinară de atac a recursului, în condiţiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de judecată poate lua act de manifestarea voluntară de voinţă a recurentei reclamante de renunţare la judecata căii de atac exercitate.
Respectând astfel principiul disponibilităţii părţilor, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, inclusiv de a renunţa la judecata unei căi de atac, Înalta Curte constată că în cauză recurenta reclamantă a renunţat la judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., sens în care va lua act de această renunţare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.) împotriva Deciziei nr. 329A din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 617/2013. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 595/2013. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
