ICCJ. Decizia nr. 69/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 69/2013
Dosar nr. 22636/3/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 6500/63/2011, reclamantul N.C.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, menţinerea deciziei din 03 iunie 2003 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 prin decizia din 03 iunie 2003 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 prin decizia din 31 decembrie 2010, de la 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii, calculată până la data plăţii efective a pensiei iniţiale.
În drept a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 15 alin. (2) şi 44 din Constituţia României, H.G. nr. 737/2010, Legea nr. 164/2001.
Prin sentinţa civilă nr, 3203 din 07 martie 2011, Tribunalul Dolj, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând faptul că, instanţa competentă se stabileşte potrivit Legii nr. 19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Or, conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensie, se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului iar celelalte cereri se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Aşa fiind, instanţa a reţinut că în cauză, contestaţia nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unei instituţii cu sediul în Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, cauza a fost înregistrată sub nr. 22636/3/2011.
La termenul de judecată din 07 septembrie 2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr. 6774 din 07 septembrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială.
A declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul N.C.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Tribunalului Dolj.
A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
În accepţiunea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, casele teritoriale de pensii erau casele judeţene, înfiinţate în fiecare municipiu - reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Totodată, potrivit art. 53-54 din Legea nr. 164/2001 şi art. 53-54 din Legea nr. 179/2004, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., erau constituite organe de pensii şi case de pensii, ca structuri în cadrul acestor instituţii, precum şi comisii de contestaţii pensii, abilitate să soluţioneze contestaţiile împotriva deciziilor emise cu privire la stabilirea drepturilor de pensii, controlul judecătoresc în materie fiind cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, conform textelor de lege mai sus menţionate.
Prin urmare, sub imperiul acestor reglementări, cererile formulate împotriva soluţiilor date contestaţiilor în materia pensiilor cuvenite cadrelor militare şi poliţiştilor, erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului, conform art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, deoarece entitatea pârâtă era una dintre cele trei instituţii - Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor ori S.R.I..
Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011 şi a abrogat Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Aşa fiind, rezultă că, sub imperiul noii reglementări, au fost înfiinţate casele de pensii sectoriale, care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 263/2010, legiuitorul instituind norma de competenţă teritorială şi în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept.
Contestaţia dedusă prezentei judecăţi a fost formulată la data de 09 februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii 263/2010.
Împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în prezenta cauză, trimite, în privinţa procedurii de contestare, la dispoziţiile Legii nr. 19/2000, nu constituie un argument pentru stabilirea competenţei jurisdicţionale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acţiunii în justiţie. Pe de altă parte, nu este relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate, câtă vreme la data formulării contestaţiei acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o altă normă de competenţă teritorială, de imediată aplicare.
Scopul legiuitorului la redactarea Legii nr. 119/2010 (în luna iunie 2010, când era in vigoare Legea nr. 19/2000), a fost acela de a institui o normă de trimitere, în sensul ca procedura în materia noilor decizii de pensie, întemeiate pe Legea nr. 119/2010, să fie aceeaşi cu cea din materia pensiilor contributive, reglementată la acel moment de Legea nr. 19/2000.
Or, întrucât această lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu Legea nr. 263/2010, rezultă că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, şi anume acela de a aplica aceeaşi procedură în privinţa tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat şi la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin urmare, instanţa competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, adică instanţa de la domiciliul ori sediul reclamantului. Potrivit acţiunii introductive şi a copie de pe cartea de identitate, rezultă că domiciliul reclamantului este în localitatea Craiova, jud. Dolj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 09 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 09 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 53/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
