ICCJ. Decizia nr. 75/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 75/2013
Dosar nr. 7236/63/2009*
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2006, A.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 17 iulie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 18080 mp.
La data de 4 iulie 2008, reclamantul a arătat că solicită acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, în măsura în care nu este posibilă restituirea pe vechiul amplasament.
Prin sentinţa nr. 328 din 7 noiembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 3013/63/2006, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis în parte contestaţia, a anulat în parte dispoziţia din 17 iulie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, a dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafaţă de 245 mp, situat în Craiova, judeţul Dolj, identificată prin schiţa la raportul de expertiză, ca suprafaţa, apreciind instanţa că este susceptibil de a face obiectul unei proprietăţi private funcţionale, fără a afecta normala utilizare a construcţiilor învecinate şi a menţinut dispoziţia contestată în ceea ce priveşte măsura de acordare a despăgubirilor pentru restul terenului de 20 259 mp.
Instanţa de fond a constatat că imobilul autoarei A.S. compus din teren în suprafaţă de 20504 mp situat în Craiova, jud. Dolj, a fost preluat abuziv, în două etape şi anume, în 1953 a fost preluată, fără titlu, suprafaţa de 17634,5 mp, iar în baza Decretului de expropriere nr. 450/1979 a trecut în proprietatea statului terenul de 2870 mp.
În baza expertizei efectuate în cauză, au fost identificate parcelele restituite reclamantului prin dispoziţia din 2006, suprafaţa care constituie în prezent proprietatea reclamantului şi terenurile libere de construcţii, cu următoarele suprafeţe: 136 mp, 42 mp, 162 mp, 245 mp, şi 906 mp., stabilind că restul terenului este ocupat de blocuri de locuinţe, străzi şi alei, de Complexul P. şi Imprimeria Oltenia.
A apreciat instanţa de fond că nu pot fi restituite restul suprafeţelor identificate prin expertiză deoarece suprafeţele reprezintă spaţii de parcare, subteranul suprafeţei este străbătut de reţeaua de canalizare a blocurilor din zonă, iar suprafaţa de teren este amplasat între blocurile de locuinţe şi Complexul Comercial P. şi nu are amplasament care să permită restituirea în natură.
Tribunalul a respins solicitarea reclamantului de a i se acorda în compensare bunuri sau servicii considerând că reprezintă un act de dispoziţie ce poate fi consimţit numai de titularul dreptului de proprietate asupra bunului.
Atât reclamantul cât şi Primarul Municipiului Craiova au declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 97 din 23 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3013/63/2006, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Instanţa de apel a reţinut că dispoziţia contestată a fost emisă de pârât cu nerespectarea art. 22 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001, în privinţa unei părţi din terenul care a făcut obiectul notificării, pârâtul neavând calitatea de persoana juridică deţinătoare, apreciind ca instanţa de fond trebuie să lămurească situaţia juridică a imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu deţinătorii reali ai bunului, să stabilească dacă parte din teren este evidenţiată în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, sau a făcut obiectul unor contracte de concesiune, urmând ca, în raport de situaţia de fapt stabilită, să facă aplicarea, după caz, a prevederilor art. 21, 27 sau 14 din Legea nr. 10/2001, deoarece din cererea introductivă şi din procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, terenul se află parţial în incintă Poligrafie, iar din rapoartele de expertiză aflate la dosarul instanţei de fond, o parte din teren, pe care este amplasat Complexul comercial P., aparţine SC S.H. SRL, iar o altă suprafaţă este deţinută de Imprimeria Oltenia.
A motivat instanţa de apel că în situaţia în care entitatea căreia i se adresează notificarea deţine numai în parte bunul solicitat, are obligaţia, conform art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, de a emite decizie motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine, şi de a comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat, potrivit alin. (3) din textul menţionat, iar nu de a respinge notificarea şi cu privire la acea parte din bun deţinută de altă persoană fizică sau juridică.
A mai apreciat instanţa de apel că se impunea admiterea cererii de introducere în cauză a unităţilor deţinătoare SC S.H. SRL şi Imprimeria Oltenia, formulată de reclamant la 7 martie 2008, soluţia contrară a instanţei de fond fiind dată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 22 şi 27 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul nu putea fi sancţionat pentru neîndeplinirea de către Primăria Craiova a obligaţiilor stabilite de lege în sarcina acesteia, având are dreptul de a se judecat în contradictoriu cu toţi deţinătorii bunului, aşa cum a solicitat prin cererea introductivă.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 448 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, SC S.H. SRL şi C.N.I. C. Bucureşti - Imprimeria Oltenia, a anulat în parte dispoziţia din 17 iulie 2006, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Craiova şi a dispus restituirea în natură către reclamant, a imobilelor terenuri situate în Craiova, jud. Dolj, respectiv suprafele de teren de 169 mp, şi de 202 mp şi suprafaţa de 906 mp, astfel cum au fost identificate în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. M.P..
Instanţa de fond a reţinut în sinteză faptul că reclamantul A.M., a făcut dovada prin înscrisuri şi proba testimonială, a calităţii de persoană îndreptăţită, ca moştenitor al autoarei sale, A.S., precum şi a preluării abuzive de către stat pentru suprafaţa de teren de 20504 mp, din care 2424 mp a fost anterior restituită în natură prin dispoziţia din 20 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin dispoziţia din 14 august 2006 a aceluiaşi Primar.
În baza rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că din întregul teren solicitat se mai pot restitui în natură suprafaţele de 169 mp, precum şi de 202 mp. identificate ca fiind în schiţa-anexă la suplimentul raportului de expertiză, întocmit de expert-ing.M.P., întrucât sunt libere de construcţii şi susceptibile de a face obiectul unei proprietăţi private funcţionale şi nu afectează utilizare a construcţiilor învecinate.
Tribunalul a mai constatat că, în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, poate fi restituită în natură şi suprafaţa de 906 mp, identificată din care suprafaţa de 814 mp se suprapune peste terenul deţinut de pârâta C.N.I. C. SA Bucureşti - Imprimeria Oltenia, iar suprafaţa de 92 mp se suprapune peste terenul deţinut de pârâta SC S.H. SRL.
Nu pot fi restituite suprafeţele 136 mp şi 42 mp ce reprezintă spaţii de parcare, de utilitate publică, nici suprafaţa 162 mp ce are în subsol reţeaua de canalizare a blocurilor din zonă.
Tribunalul a respins solicitarea reclamantului de compensare cu bunuri sau servicii pe motiv că măsura reparatorie respectivă constituie o dare în plată, un act juridic de dispoziţie consimţit doar de titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în baza acordului de voinţă cu solicitantul.
Împotriva sentinţei nr. 448 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalul Craiova, secţia civilă, au declarat apel contestatorul A.M., precum şi intimatele Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, SC S.H. SRL şi C.N.I. C. SA - Imprimeria Oltenia - Bucureşti.
în instanţa de apel au formulat cerere de intervenţie SC D. SRL în interesul apelantelor Primăria Municipiului Craiova şi Primarului Municipiului Craiova şi respectiv SC E.I. SRL Craiova, în interesul Primăriei Municipiului Craiova invocând că au edificat construcţii autorizate pe o porţiune din terenul dat în concesiune, necesare activităţii comerciale. Au solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii.
Prin decizia nr. 14 din data de 21 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7236/63/2009*, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A.M. ca nefondat şi a admis apelurile intimaţilor pârâţi, Primarul Munciipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Craiova, SC S.H. SRL, C.N.I. C. S.A. Bucureşti - Imprimeria Oltenia precum şi cererile de intervenţie accesorie în interesul apelantelor Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Craiova, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins contestaţia, aşa cum a fost precizată, împotriva dispoziţiei din data de 17 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.
În sinteză, instanţa de apel a apreciat că în baza expertizei efectuate de expert D.C., precum şi de către expert tehnic asistent N.C. având ca obiectiv individualizarea terenului, dacă este ocupat, afectat de detalii de sistematizare, dacă aparţine domeniului public sau privat al statului, ce suprafeţele sunt deţinute de SC S.H. SRL şi C.N.I. C. şi cu ce titlu, coroborate celelalte înscrisuri, terenul nu poate fi restituit în natură şi nici nu pot fi acordate bunuri sau servicii în compensare.
A reţinut instanţa de apel că terenul solicitat a fi restituit în natură este ocupat de investiţii publice, utilităţi, spaţii verzi şi alei construite după preluarea de către stat, reprezentând lucrări de utilitate publică ce aparţin domeniului public, iar faţă de prevederile art. 10 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 10 din H.G. nr. 250/ 2007, pot să fie acordate doar despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 1095/2005.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu poate fi restituit terenul deţinut de pârâta SC S.H. SRL deoarece nu este liber în înţelesul Legii nr. 10/2001 şi potrivit principiilor instituite de H.G. nr. 250/2007 şi nici suprafeţele de teren deţinute de interveniente în baza unor contracte de concesiune încheiate înainte de formularea unei notificări sau revendicare şi ocupat de construcţii autorizate în sensul art. 10 din Legea nr. 10/2001. în privinţa pârâtei Imprimeria Oltenia - C.N.I. C. SA Bucureşti nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâta neavând cunoştinţă despre existenţa pe rolul instanţelor a contestaţiei formulată de către A.M., decât după ce a fost introdusă în cauză.
Instanţa de apel şi-a însuşit argumentul instanţei de fond în sensul că măsura reparatorie a compensării constituie o dare în plată, act juridic de dispoziţie trebuie consimţit de către titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective şi în orice caz autoritatea locală nu dispune de rezervă de teren pentru a fi acordată în compensare, iar suprafaţa de teren solicitată, de 311 m.p., formează obiectul unui număr de 6 contracte de concesiune.
La data de 3 aprilie 2012, în termen legal, reclamantul A.M. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 14 din data de 21 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7236/63/2009.
La data de 19 noiembrie 2012 C.N.I. C. SA. - Imprimeria Oltenia C.N.I. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A invocat şi faptul că prin motivele de recurs sunt aduse critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi primite în recurs, iar intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, precum şi intimatele-interveniente SC D. SRL şi SC E.I. SRL au depus note scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin încheiere din data de 22 noiembrie 2012, instanţa de judecată a dispus introducerea în cauză a numiţilor B.M., B.M.A. şi B.M.C., în calitate de recurenţi-reclamanţi, urmare a contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 2309 din data de 22 octombrie 2012, intervenit între aceştia şi recurentul-reclamat A.M., prezentat în instanţă de B.M. în nume propriu şi în calitate de mandatar cu procură autentificată din 14 noiembrie 2012.
La data de 17 ianuarie 2013, recurenţii B.M., B.M.A. şi B.M.C. s-au prezentat personal în faţa Înaltei Curţi şi au declarat că înţeleg să renunţe la judecata recursului formulat împotriva deciziei nr. 14 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 298 C. proc. civ., precum şi ale art. 316 C. proc. civ., instanţa constată că partea are dreptul de a renunţa oricând la judecata recursului, verbal în şedinţă publică sau în scris, personal sau prin mandatar cu procură autentică.
În consecinţă, văzând poziţia procesuală exprimată de recurenţi, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale menţionate şi principiului disponibilităţii căruia îi dau expresie şi să ia act de renunţarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea de către recurenţii-reclamanţi B.M.A., B.M. şi B.M.C. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 14 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 72/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
