ICCJ. Decizia nr. 8/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8/2013
Dosar nr. 215/335/2012
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 2 februarie 2011 a Judecătoriei Videle, judeţ Teleorman, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului P.V. împotriva pârâtului M.R. privind revendicarea terenului în suprafaţă de 2000 m.p. situat în comuna B., judeţ Teleorman şi anularea titlului de proprietate nr. XXX/2010 eliberat de Comisia Judeţeană Teleorman de aplicare a Legii nr. 18/1991.
S-a reţinut că reclamantul nu deţine un act de proprietate pentru terenul revendicat, iar titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis în condiţii legale.
Apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefundat, prin decizia civilă nr. 95/A din 15 iunie 2011 a Tribunalului Teleorman, reţinându-se lipsa titlului de proprietate a reclamantului şi legalitatea emiterii titlului de proprietate al pârâtului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, arătând că terenul este proprietatea sa şi că în mod nelegal a fost reconstituit în proprietatea pârâtului, iar drepturile sale au fost recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.
Prin decizia nr. 1327/R din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că, prin deciziile civile nr. 897/2007 şi nr. 98/2008 ale Tribunalului Teleorman, reclamantului i s-a reconstituit generic dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5,73 ha pe raza comunei B., judeţ Teleorman din care 0,38 ha teren intravilan.
Reclamantul nu a parcurs ulterior obţinerii acestor drepturi generice şi etapele punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate, motiv pentru care în mod corect judecătorii fondului şi ai apelului au apreciat că reclamantul nu deţine un titlu de proprietate asupra terenului revendicat.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate emis pârâtului pentru terenul în litigiu, instanţa a constatat că nu au fost încălcate normele legale.
La data de 8 februarie 2012, reclamantul P.V. a formulat recurs şi contestaţie în anulare împotriva acestor hotărâri judecătoreşti, în temeiul dispoziţiilor art. 299 şi art. 317 alin. (2) C. proc. civ..
Contestatorul a susţinut că deciziile atacate au fost date cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 7-10 şi art. 129 pct. 5 C. proc. civ..
Intimatul M.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 12 aprilie 2012, Judecătoria Videle, judeţul Teleorman, a admis excepţia invocată de intimat şi a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.V..
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin aceeaşi cerere, reclamantul se foloseşte de o cale ordinară de atac - recursul, cât şi de o cale extraordinară de atac - contestaţia în anulare.
Hotărârile date în recurs sunt irevocabile şi nu există posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri împotriva unei hotărâri judecătoreşti.
Cât priveşte contestaţia în anulare a celor trei hotărâri pronunţate în Dosarul nr. 638/335/2010, instanţa a reţinut că cererea nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi 2 C. proc. civ. şi în consecinţă, se impune admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii.
Împotriva sentinţei nr. 490/2012 a Judecătoriei Videle, contestatorul P.V. a declarat calea de atac intitulată „recurs", în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând anularea parţială a Titlului de proprietate nr. YYY/1994 şi anularea totală a Titlului de proprietate nr. ZZZ/1996.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia privind necompetenţa instanţei supreme de a soluţiona cererea de recurs formulată de contestatorul P.V. împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Videle şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Contestatorul P.V. a formulat calea de atac intitulată „recurs" împotriva sentinţei nr. 490/2012 a Judecătoriei Videle, judeţul Teleorman.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. tribunalul judecă, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Totodată, conform prevederilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., tribunalul judecă, ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Faţă de cele ce preced, competenţa de soluţionare a căii de atac declarată de contestatorul P.V. împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Videle aparţine Tribunalului Teleorman.
Ca urmare, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2013. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... | ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Civil → |
|---|
