ICCJ. Decizia nr. 790/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 790/2013
Dosar nr. 36215/3/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2013
Asupra recursurilor civile de faţă;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, la data de 16 septembrie 2009, sub nr. 36215/3/2009, reclamanta C.E., a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din terenul situat în com. Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, jud. Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5 (nu lot 2 cum se menţionează în hotărâre), în suprafaţă totală de 474 mp, cu nr. cadastral 2456/1 şi terenul situat în corn. Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, Jud. Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, în suprafaţa de 89 mp, cu nr. cadastral 2456/3, pentru care au fost emise hotărârile 507 şi respectiv 508, ambele din data de 05 iunie 2009, şi obligarea paratei la plata cuantumului despăgubirilor stabilit de instanţă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 04 iunie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a întocmit procese-verbale de stabilire a despăgubirilor pentru suprafeţele mai sus menţionate, fixându-se suma de 7.705,18 lei pentru suprafaţa de 474 mp şi 1.446,85 lei, pentru suprafaţa de 89 mp. Ambele suprafeţe ce fac parte din aceiaşi tarla şi parcelă, cu o suprafaţă totală de 1275 mp, astfel cum este precizată în titlul de proprietate nr. 8510 din 10 iunie 1994 şi în Certificatul de moştenitor din 11 octombrie 2004, eliberat de B.N.P. Asociaţi G.D. şi G.G.
Prin sentinţa civilă nr. 1935 din 17 decembrie 2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 32091 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru terenurile de 474 şi respectiv 89 m.p. situate în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţ Ilfov, parcela A 445, tarlaua 114, având numere cadastrale 2456/4 şi 2456/3; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 198/2004 întrucât între despăgubirile calculate de comisie şi cele stabilite prin raportul de expertiză efectuat la judecata în primă instanţă există deosebiri substanţiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârât Statul Român reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Prin decizia civilă nr. 216/A din 15 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a obligat pe pârât să plătească reclamantei 19.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenurile expropriate, în suprafaţă de 474 m.p. şi 89 m.p. din comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţul Ilfov şi 2420 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeţei de teren rămasă neexpropriată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Din raportul de expertiză întocmit de experţii judiciari V.M.V., P.G.V. şi G.I., Curtea a reţinut că terenul ce face obiectul exproprierii face parte dintr-o suprafaţă de 1275 mp ce are o lăţime de 4,40 mp.
Ca efect al exproprierii, intimatei-reclamante îi rămân în proprietate 712 mp conform actelor de proprietate, dar 711 mp, conform măsurătorilor, teren care, potrivit adresei nr. 842 din 27 februarie 2012 eliberate de Primăria comunei Moara Vlăsiei, este încadrat în categoria de folosinţă arabil intravilan.
Având în vedere că potrivit art. 30 pct. 2 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin H.G. nr. 525/1996, frontul minim la stradă pentru clădiri înşiruite este de 8 ml, iar pentru clădiri izolate sau cuplate este de 12 ml, experţii desemnaţi în cauză au concluzionat că terenul în litigiu nu putea fi utilizat pentru construcţii de locuinţe; ţinând seama că suprafaţa de 711 mp, rămasă în proprietatea intimatei-reclamante nu are drum de acces exterior, acesta nu poate fi utilizat pentru agricultură industrială.
Pornind de la aceste elemente, s-a procedat la calculul despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante prin metoda comparaţiei directe a vânzărilor de piaţă. La întocmirea raportului de expertiză au fost avute în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar şi situaţia vânzărilor furnizată de Primăria comunei Moara Vlăsiei. Aceste înscrisuri oferă informaţii despre preţurile reale de tranzacţionare a unor terenuri situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială dar, care au fost încheiate în perioada 2007-2010, deoarece la data întocmirii raportului de expertiză, pe piaţa imobiliară în zona localităţii rurale Moara Vlăsiei, oferta era deosebit de mare în raport cu cererea, piaţa fiind practic blocată, cu tranzacţii minime, lipsită de lichidităţi şi cu risc de depreciere în continuare.
De asemenea, s-au avut în vedere şi elementele care particularizează suprafeţele expropriate de terenurile care au fost efectiv tranzacţionate, utilizate ca elemente de comparaţie, respectiv categoria de folosinţă, suprafaţa, utilităţi, căi de acces etc., fiind aplicaţi coeficienţi de corecţie.
Pe baza acestor elemente, Curtea şi-a însuşit valoarea de 19.000 lei ca despăgubire pentru terenurile situate pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, judeţul Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, jud. Ilfov în suprafaţă de 474 mp, identificat prin numărul cadastral 2456/1 şi tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, jud. Ilfov în suprafaţă de 89 mp identificat prin nr. cadastral 2456/3, apreciind că reprezintă valoarea reală a terenului expropriat, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, în lipsa unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 sau 2012, s-a procedat la compararea unor preţuri din contracte încheiate în 2008, 2009 şi 2010. Toate contractele utilizate ca elemente de comparaţie au avut ca obiect terenuri intravilane construibile dar lipsite de utilităţi sau cu utilităţi constând în acces la energie electrică. Terenul în litigiu a avut înainte de expropriere şi are şi în prezent destinaţie de teren arabil intravilan, fără posibilitate de a fi transformat în teren construibil intravilan şi fără posibilitate de a fi lucrat industrial, ceea ce se cuantifică într-un prejudiciu adus proprietarului pentru suprafaţa neexpropriată, prejudiciu care a fost calculat prin raportul de expertiză la 2420 lei, reprezentând o diminuare de 10% a preţului de 7,8 EURO/mp pentru suprafaţa de 711 mp.
Curtea a reţinut, de asemenea, că lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru agricultură industrială; prin expropriere, terenul în suprafaţă de 711 mp nu dobândeşte niciun spor de valoare.
Au fost înlăturate obiecţiunile părţilor, Curtea reţinând că, prin raportare la elementele de comparaţie care au putut fi utilizate pentru calculul despăgubirii, valorile determinate de experţi, de 19.000 lei şi 2420 lei corespund exigenţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât în raport de fiecare contract de vânzare-cumpărare analizat, s-au aplicat corecţii în funcţie de condiţiile de vânzare, localizare, acces-deschidere, destinaţie-utilizare, utilităţi şi suprafaţă.
Pentru considerentele expuse, constatând că despăgubirile stabilite de prima instanţă au fost determinate prin raportare la ofertele de terenuri iar nu la preţuri de tranzacţionare, în condiţiile în care piaţa imobiliară înregistrează un regres din lipsa cererii şi a lichidităţilor, ceea ce face greu de apreciat în ce măsură preţurile din ofertele de vânzare pot fi în mod real obţinute, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296, 297 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ. coroborate cu art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, a admis apelul şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că îl va obliga pe pârât la 19.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru suprafeţele de 474 şi 89 mp ce au fost expropriate, şi 2420 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat intimatei-reclamante în ceea ce priveşte restul suprafeţei de 711 mp de teren, rămas în proprietate sa; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs C.E. şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
În motivarea recursului reclamanta C.E. a arătat următoarele.
Experţii care au efectuat expertiza pentru prima instanţă de fond, din care unul a fost propus de intimatul-apelant, au folosit metode legale pentru stabilirea preţului de expropriere, ţinând cont de utilităţi, poziţionare şi preţuri din zona în care suprafeţele respective de teren, se aflau. La dosar, au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare pentru unele suprafeţe similare, din punct de vedere al zonei, utilităţilor şi valorii lor agricole, documente de care experţii, atât cei numiţi de prima instanţă de fond cat şi cei numiţi de instanţa de apel, au ţinut cont, în raportul pe care l-au întocmit. Suprafeţele de teren expropriate sunt terenuri agricole intravilane, categorie de care nu s-a ţinut cont atunci când a fost stabilit preţul de expropriere, prin cele doua decizii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004
Echipa de experţi numita de instanţa de apel a ajuns la o concluzie care nu a ţinut cont de preturile rezultate din contractele care au stat la baza efectuării expertizei. In speţă media rezultata din contractele analizate este mult mai mare decât cea inserata în raport, ceea ce duce la concluzia că acţiunea de corecţie folosita de către experţi a fost una forţată.
Echipa de experţi numita de instanţa de apel nu a luat în calcul nici faptul ca aproape 700 mp de teren aflata în proprietatea reclamantei nu se mai poate folosi în mod eficient şi pe cale de consecinţă nu s-a avut în vedere o eventuală despăgubire, cu toate ca valoarea economica a acestuia se justifica prin utilităţile de care dispune, respectiv existenta reţelei electrice, a reţelei de gaze, deschidere suficienta pentru a fi utilizata. în consecinţa, apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304, punctul 8, din Codul de procedura civila, instanţa de fond interpretând greşit actul juridic dedus judecaţii.
Recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de despăgubiri la o valoare de 17 euro/mp la care să se adauge şi o despăgubire rezonabilă, corespunzător suprafeţei de teren rămase neexpropriate.
În motivarea recursului Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a arătat următoarele.
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză", adică în localitatea Moara Vlăsiei Tarla 114 parcela arabil 445, motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Aplicarea şi interpretarea greşită a legii în soluţia dată de instanţa de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor atât instanţa cât şi experţii nu au avut în vedere nici o tranzacţie cu privire la terenuri similare cu cel expropriat, adică terenuri situate în aceeaşi tarla 114 cu cel expropriat. După cum se poate observa terenurile avute în vedere de experţi şi de instanţă - anexa 1 raport, sunt situate în tarlalele 43, 5, 92 şi 15, niciuna din aceste tarlale nefiind afectată de construcţia autostrăzii.
În anexa 2 al aceluiaşi raport, pe baza a 4 comparabile cu privire la terenuri situate în aceeaşi tarla 114 cu cel expropriat, valoarea despăgubirii este evident mai mică 18.000 lei, valoare menţinută şi în concluziile raportului dar neluată în seamă de instanţă. Şi în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experţi este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanţa nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forţei probelor.
În privinţa prejudiciului de 2420 lei calculat de experţi, consideră că nu are nici acoperire legală şi nici acoperire cu privire la situaţia de fapt, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Restul de teren rămas în proprietatea reclamanţilor după expropriere, a avut şi are categoria de folosinţă agricol - arabil, are în continuare acces şi poate fi folosit conform destinaţiei sale. Nu există nici un fel de impediment legal sau faptic cu privire la valorificarea restului în raport de categoria de folosinţă a terenului.
Prejudiciul a fost acordat în lipsa oricărei dovezi aduse de către reclamanţi şi în lipsa vreunui criteriu de stabilire a acestuia. Nu se cunoaşte cum a fost exploatat anterior terenul dacă a fost exploatat în vreun fel, nu se cunoaşte dacă, dată fiind categoria de folosinţă, terenul a fost sau este exploatat împreună cu terenurile învecinate în cadrul vreunei asociaţii agricole, nu se cunosc culturile la care a fost sau este pretabil (grâu, porumb, etc.), nu se cunoaşte productivitatea sau rentabilitatea exploatării acestuia. Apreciază că în aceste condiţii nu se putea stabili existenţa unui prejudiciu, astfel că prejudiciul este nedovedit, viitor şi incert, că se impunea ca experţi de specialitate (agricoli sau contabili) să fi întocmit un raport de expertiză de specialitate, neputând experţi de specialitatea evaluări imobiliare să stabilească valori ale producţiilor agricole.
Având în vedere că atât instanţa de judecată cât şi experţii, la stabilirea valorii despăgubirilor trebuie să ţină seama de preţurile efective de tranzacţionare ale terenurilor similare cu cel expropriat, solicită, ca judecând pe fondul cauzei şi ţinând cont de toate probele existente la dosar, să se compare despăgubirea efectivă oferită de stat cu valoarea maximă pe care o puteau obţine proprietarii printr-o vânzare liberă şi, în consecinţă, să se admită recursul şi să se modifice în totalitate decizia atacată, să se desfiinţeze sentinţa şi să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către intimata - reclamantă ca neîntemeiată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3).
În cazul în care pe fond cererea reclamanţilor nu va fi respinsă şi se va constata că în efectuarea expertizelor nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, consideră că este necesară refacerea expertizei cu privire la valoarea terenului expropriat (refacerea sau suplimentarea probatoriului care să ţină cont de terenurile similare din aceeaşi tarla 114, precum şi efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea prejudiciului prin nefolosirea terenului rămas, iar în acest caz soluţia ce va fi pronunţată ar fi de admitere a recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ.
Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveşte recursul formulat de către reclamanta C.E. aceasta îşi bazează susţinerile în principal pe concluziile raportului de expertiză efectuat în faţa primei instanţe de fond. Or, motivul pentru care s-a încuviinţat efectuarea unui nou raport de expertiză de către instanţa de apel l-a constituit tocmai nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, critică invocată de către apelantul pârât, în sensul că s-au avut în vedere la calcularea despăgubirilor ofertele de vânzare, iar nu preţurile efective de tranzacţionare a terenurilor de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Ca atare, singurul raport de expertiză care poate fi avut în vedere pentru determinarea despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii terenului în cauză, este cel realizat în faţa instanţei de apel, doar acesta respectând cerinţele legale.
Recurenta reclamantă a formulat critici cu privire la modul în care a fost evaluat terenul expropriat de către experţii care au efectuat expertiza administrată în faţa instanţei de apel considerând că aceştia trebuia să facă o medie a preţurilor din contractele de vânzare a altor terenuri de acelaşi fel din unitatea administrativ teritorială, iar nu să aplice coeficienţi de corecţie.
Reclamanta nu a indicat vreo dispoziţie legală care s-ar fi încălcat la efectuarea expertizei, dar a încadrat întregul recurs în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de recurs vizează situaţia în care deşi rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecăţii, ori natura acestuia, instanţa a reţinut un cu totul act juridic sau conţinut. Nu este aplicabil acest motiv de modificare dacă din probele administrate, coroborate cu susţinerile părţilor ar rezulta un dubiu cu privire la natura juridică sau conţinutul actului juridic dedus judecăţii.
Interpretarea actului juridic dedus judecăţii nu se confundă cu interpretarea unei probe administrată în cauză, cum este proba cu expertiză.
Ca atare, întrucât motivarea în fapt a recursului nu poate fi încadrată în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. a analizat recursul din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) singura situaţie dintre cele prevăzute la art. 304 alin. (1), în care ar putea fi încadrat recursul aşa cum a fost motivat de către reclamantă.
În ceea ce priveşte modul de calcul al cuantumului despăgubirii aferente imobilului expropriat în cauză, aceasta a fost determinată de către experţi prin raportare la valoarea din contractele puse la dispoziţie de către Primărie şi părţi, fiind selectate contracte privind terenuri cu poziţionare în localitate şi suprafeţe asemănătoare cu cel în cauză, la care au fost aplicate mai multe corecţii, menţionate în raportul de expertiză, conform Metodologiei comparaţiei vânzărilor directe de piaţă, cuprinse între .imite ponderate, uzuale, care ţin seama de caracteristicile terenului în cauză, de cea mai bună utilizare şi de normativele de specialitate menţionate.
Recurenta reclamantă nu a menţionat că s-ar fi încălcat vreo dispoziţie legală la efectuarea expertizei, alta decât cea prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în care nu se regăseşte vreo referire la determinarea cuantumului despăgubirilor în funcţie de media aritmetică din contractele puse la dispoziţie de părţi, ci la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Modalitatea de determinare concretă a acestei valori nu poate fi făcută decât conform metodelor de evaluare recunoscute în domeniul de specialitate al experţilor.
În caz contrar, legiuitorul nu ar fi menţionat necesitatea efectuării unei expertize pentru a se determina această valoare, întrucât efectuarea unei medii aritmetice a preţurilor puse la dispoziţie de părţi nu necesită cunoştinţe de specialitate deosebite. Pe lângă acest fapt nu trebuie neglijat aspectul că o astfel de stabilire a cuantumului despăgubirii, doar pe baza efectuării mediei aritmetice a preţurilor din contractele puse la dispoziţie de părţi, nici nu ar asigura determinarea unei valori obiective, fiecare dintre părţi fiind preocupată să depună doar contractele favorabile, cu cele mai mari preţuri, respectiv cu cele mai mici, valori extreme care se exclud de regulă în efectuarea unei expertize, tocmai pentru că nu reflectă preţul obişnuit cu care se vând imobilele, aşa cum cere art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Este nefondată susţinerea recurentei reclamante în sensul că experţii numiţi de instanţa de apel nu au luat în calcul faptul ca aproape 700 mp de teren aflata în proprietatea reclamantei nu se mai poate folosi în mod eficient şi pe cale de consecinţă nu s-a avut în vedere o eventuală despăgubire, având în vedere că suma de 2420 de lei a fost acordată prin decizia atacată cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeţei de teren rămasă neexpropriată.
Acest prejudiciu a fost determinat de către experţi, raportat la categoria terenului arabil intravilan, fără posibilitate de a fi transformat în teren construibil intravilan şi fără posibilitate de a fi lucrat industrial, ca reprezentând o diminuare de 10% a preţului de 7,8 euro/mp pentru suprafaţa de 711 mp. De asemenea s-a reţinut că lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru agricultură industrială.
Recurenta reclamantă nu a indicat nici în acest caz ce dispoziţie legală ar fi încălcat experţii când au determinat valoarea acestui prejudiciu, şi de ce ar fi astfel nelegală decizia atacată, ştiut fiind că în recurs nu pot fi formulate decât critici de nelegalitate, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârât, înalta Curte a constatat nefondat primul motiv de recurs prin care se susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât experţii nu au avut în vedere nici o tranzacţie cu privire la terenuri similare cu cel expropriat, adică terenuri situate în aceeaşi tarla 114 cu cel expropriat, terenurile avute în vedere de experţi şi de instanţă - anexa 1 raport, fiind situate în tarlalele 43, 5, 92 şi 15, neafectate de construcţia autostrăzii.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
"De acelaşi fel" înseamnă, de exemplu, arabil intravilan sau extravilan, construibil sau neconstruibil, iar nu supus sau exproprierii, scopul legii fiind determinarea valorii reale a imobilului, valoare care să nu fie afectată, nici în plus nici în minus, de circumstanţa exproprierii.
Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri asemănătoare din aceeaşi parcelă, ci din aceeaşi unitate administrativ teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea experţilor la terenuri din aceeaşi unitate administrativ teritorială, dar din altă parcelă, chiar neafectată de expropriere nu reprezintă o încălcare a legii, atâta timp cât art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 mai prevede o condiţie, şi anume ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă prin raportare la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, evaluarea din anexa 2 la raportul de expertiză, care s-a făcut prin raportare şi la contracte care priveau terenuri din parcela 114, a avut în vedere contracte încheiate în anii 2006-2007, mult prea îndepărtate de data efectuării expertizei.
Ca atare, instanţa de apel în mod legal s-a raportat la valoarea determinată conform contractelor din anexa 1 a raportului de expertiză care respectau ambele criterii ale legii, adică raportarea la terenuri din aceeaşi unitate administrativ teritorială, dar şi la contracte încheiate cât mai aproape de data efectuării raportului de expertiză.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994.
"(1) Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.
(2) Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată."
Recurentul pârât nu a susţinut că despăgubirea acordată de către instanţa de apel ar încălca prevederile alin. (2) ale art. 27 din Legea nr. 33/1994, menţionate anterior, ci a susţinut că "în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experţi este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanţa nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forţei probelor", fără să arate ce dispoziţii legale a încălcat instanţa de apel în interpretarea şi aprecierea probelor administrate în cauză, cu excepţia celor analizate anterior, şi găsite nefondate.
Sunt nefondate şi motivele de recurs privind acordarea sumei de 2420 lei, cu titlu de prejudiciu pentru terenul neexpropriat, având în vedere că acesta a fost calculat de către experţi prin raportare la faptul că din cauza lucrării de utilitate publică şi a faptului că o parte din terenul total deţinut de către reclamantă a fost expropriat restul de teren rămas nu mai poate fi exploatat cu utilaje pentru agricultură industrială.
Ca atare, prejudiciul stabilit cuantifică aceste inconvenient care a apărut după exproprierea unei părţi din terenul deţinut de către reclamantă, fiind nerelevantul modul concret de exploatare până în acel moment, şi anume dacă a fost folosit vreun utilaj pentru agricultură industrială. Este relevant faptul că dacă va dori să exploateze terenul nu o va putea face cu utilaje pentru agricultură industrială, care implică timp şi efort mai redus decât utilizarea utilajelor agricole manuale, ceea ce ar putea afecta şi valoarea de circulaţie a terenului.
Nepunându-se problema evaluării vreunei culturi agricole care ar fi fost pierdută ca urmare a exproprierii, nu era necesară efectuarea unei expertize de către experţi agricoli sau contabili.
De altfel, recurenta pârâtă nici nu a făcut obiecţiuni la expertiză, sub acest aspect, în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţie prevăzută sub sancţiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 şi art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta C.E. şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva deciziei nr. 216 A din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1283/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
