ICCJ. Decizia nr. 998/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 998/2013
Dosar nr. 12100/62/2011
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 197/C din 18 aprilie 2012 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta F. SRL în contradictoriu cu pârâta SC V.D. SRL şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3720 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC F. SRL Râşnov împotriva evocatei sentinţe, obligând apelanta să plătească intimatei SC V.D. SRL Râşnov cheltuieli de judecată în apel în sumă de 9.920 RON.
Prin încheierea din 11 decembrie 2012 Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 12100/62/2011 luând în examinare cererea formulată de apelanta reclamantă SC F. SRL prin care aceasta a solicitat îndreptarea erorii materiale conţinută în alin. (4) al pag. x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 12100/62/2011, în sensul înlocuirii cuvântului reclamantă cu termenul pârâtă, instanţa a dispus, în temeiul art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale conţinută în alin. (4) al pag. x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 dată în Dosarul nr. 12100/62/2011, în sensul că alin. (4) al pag. x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov va avea următorul cuprins: "în dezvoltarea motivelor de apel se învederează că prima instanţă a pronunţat o soluţie neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 1020 C. civ., considerând esenţială împrejurarea neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către pârâtă, cerinţă care, în opinia apelantei, contravine prevederilor normative citate".
În pronunţarea acestei încheieri instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC V.D. SRL Braşov solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii recurate şi respingerea cererii apelantei SC F. SRL de îndreptare a erorii materiale.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. invocând faptul că prin admiterea cererii de îndreptare a unei erori materiale care în fapt nu există, instanţa de apel a creat o confuzie cu privire la hotărârile pronunţate la fond şi în calea de atac a apelului.
Precizează recurenta-pârâtă că ambele instanţe au reţinut corect toate motivele invocate de către apelanta-reclamantă astfel că nu se impunea îndreptarea unei erori materiale în cuprinsul motivelor de apel.
Arată recurenta că dacă motivele invocate în apel s-ar schimba aşa cum sunt ele invocate în cererea de îndreptare de erori materiale, ar însemna că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivele invocate de către apelanta-reclamantă, or, în realitate instanţa s-a pronunţat exact astfel cum a fost ea învestită cu motivarea apelului de către apelantul-reclamant, situaţie în care cererea de îndreptare a erorii materiale nu se justifică.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Obiectul judecăţii în cauză poartă asupra modului în care operează sancţiunea rezoluţiunii unui antecontract de vânzare-cumpărare din perspectiva existenţei unei neexecutări culpabile de către una dintre părţi a obligaţiilor ce-i revin.
Instanţa de fond, respingând acţiunea, a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligaţii asumate prin antecontract.
Acest aspect este reluat de apelantă în cadrul cererii de apel, în susţinerile de la pct. II unde apelanta-reclamantă, făcând trimitere la doctrină arată că "neexecutarea efectivă de către reclamant a obligaţiilor nu este suficientă prin ea însăşi să determine respingerea acţiunii în rezoluţiune".
Această apărare a apelantei a fost transpusă de către instanţa de apel în alin. (4) al pag. x din decizie, care a format obiectul analizei instanţei în cererea de îndreptare.
Apare evident, aşadar, că eroarea materială invocată de apelanta-reclamantă nu există, admiterea cererii de îndreptare fiind de natură să răstoarne întreg raţionamentul care a stat la baza pronunţării ambelor hotărâri, dată fiind problema supusă judecăţii şi rezultatul controlului de legalitate şi de temeinicie al instanţei de control judiciar, instanţa de apel menţinând în totalitate hotărârea instanţei de fond care, respingând acţiunea în rezoluţiune a constatat culpa reclamantei din perspectiva neexecutării obligaţiilor ce-i reveneau potrivit contractului de vânzare-cumpărare.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea formulată de reclamanta SC F. SRL Râşnov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta SC V.D. SRL Braşov împotriva încheierii din 11 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC F. SRL Râşnov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1344/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1342/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
