ICCJ. Decizia nr. 2753/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2753/2013
Dosar nr. 404/115/2010 **
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 mai 2013
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin împotriva deciziei din data de 29 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic T.F. pentru recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin, lipsind intimatul reclamant R.O.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul asistent face referatul cauzei şi arată că dosarul a fost înregistrat iniţial pe rolul secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin încheierea nr. 1239 din 26 martie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia spre competentă soluţionare secţiei I-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, se referă că intimatul reclamant R.O. a depus întâmpinare, comunicată recurentului pârât la data de 15 aprilie 2013, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte, din oficiu, având în vedere obiectul litigiului - acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009 - pune în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I-a civilă în soluţionarea cauzei, în raport de cele statuate prin Anexa I la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 22 septembrie 2011, respectiv prin Anexa I la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 şi trimiterea cauzei spre competenţă soluţionare secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Consilier juridic T.F. solicită trimiterea cauzei spre competenţă soluţionare secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerând că acest incident procedural este generat de o împrejurare obiectivă de care este necesar a se ţine cont.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de trimitere a cauzei, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile.
Înalta Curte rămâne în pronunţare asupra legalei învestiri a secţiei I-a civile cu soluţionarea recursului.
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (care, prin raportare şi la dispoziţiile Codicelui de comerţ din 1887, reglementa competenţa materială funcţională a fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 şi ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.
În atare condiţii, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de comerţ, au fost recalificate ca fiind litigii civile.
Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeaşi dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secţii comerciale ale tuturor instanţelor judecătoreşti „ca secţii civile ori, după caz, unificarea acestora cu secţiile civile".
Reorganizarea a vizat şi secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reorganizează ca secţia I civilă şi secţia a II-a civilă".
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I-a civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi secţiile unite, cu competenţă proprie.
Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/ 2012.
Aceleaşi norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, în raport de numărul şi natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu şi în considerarea calităţii părţilor litigante.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate Colegiul de conducere al Î.C.C.J., prin hotărârile nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi respectiv nr. 8 din 5 aprilie 2012, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, în competenţa cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Potrivit Anexei 1 a hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa 1 la hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexe care cuprind regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I-a civilă şi secţia a II- a civilă), în cadrul secţiei I-a civilă funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia exproprierii şi în materia revendicării, precum şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul secţiei a II- a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme.
Or, în speţă, se constată că obiectul cauzei, respectiv „acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009", se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secţiei a II-a civile, identificate în Anexa I a hotărârii menţionate sub denumirea recursuri formulate în materia Legii nr. 221/2009.
În atare situaţie, competenţa funcţională de soluţionare a recursului revine secţiei a II-a civile, pe rolul căreia cauza a şi fost înregistrată iniţial, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere considerentele arătate, completul de judecată al secţiei a II-a civile este specializat să judece cauza în concordanţă cu prevederile Anexei la hotărârea nr. 10/2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I-a civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile.
ÎNALTA CURTE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras - Severin împotriva deciziei nr. 105 din data de 29 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă şi o trimite, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2726/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
