ICCJ. Decizia nr. 2756/2013. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2756/2013
Dosar nr. 2314/108/2010*
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 mai 2013
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC G.R. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 1055 din data de 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
La apelul nominal se prezintă avocat M.G.M. pentru recurenta pârâtă SC A.R. SRL Timişoara şi avocat G.A.P. pentru intimata reclamantă Asociaţia Composesoratul Foştilor Urbarialişti R., lipsind intimaţii pârâţi L.M., L.M.M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul asistent face referatul cauzei şi arată că dosarul a fost înregistrat iniţial pe rolul secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin încheierea din 27 noiembrie 2012, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia spre competentă soluţionare secţiei I-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, se referă că prin ultima corespondenţă sosită la dosar prin fax la data de 20 mai 2013, recurenta pârâtă a depus dovada timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.421,5 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON, astfel cum a fost citată.
Apărătorul recurentei pârâte depune, în original, înscrisurile doveditoare a achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumurile arătate, precum şi adresa a Biroului Executorului Judecătoresc J.C.M. către societatea recurentă.
Înalta Curte, din oficiu, având în vedere modificările aduse Codului civil şi faţă de obiectul litigiului -constatare nulitate act juridic - pune în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I-a civilă în soluţionarea cauzei, în raport de cele statuate prin Anexa I la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 22 septembrie 2011, respectiv prin Anexa I la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 şi trimiterea cauzei spre competenţă soluţionare secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Avocat M.G.M. arată că recursul trebuie soluţionat de un complet specializat în materia supusă judecăţii.
Avocat G.A.P. arată că normele de procedură civilă sunt prioritare a fi aplicate, însă lasă la aprecierea instanţei soluţionarea aspectului invocat.
Înalta Curte rămâne în pronunţare asupra legalei învestiri a secţiei I-a civile cu soluţionarea recursului.
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (care, prin raportare şi la dispoziţiile Codicelui de comerţ din 1887, reglementa competenţa materială funcţională a fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 şi ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.
În atare condiţii, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de comerţ, au fost recalificate ca fiind litigii civile.
Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeaşi dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secţii comerciale ale tuturor instanţelor judecătoreşti „ca secţii civile ori, după caz, unificarea acestora cu secţiile civile".
Reorganizarea a vizat şi secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reorganizează ca secţia I civilă şi secţia a II-a civilă".
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I-a civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi secţiile unite, cu competenţă proprie.
Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor [art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/ 2012].
Aceleaşi norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, în raport de numărul şi natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu şi în considerarea calităţii părţilor litigante.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în conipetenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate Colegiul de conducere al I.C.C.J., prin hotărârile nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi respectiv nr. 8 din 5 aprilie 2012, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, în competenţa cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Potrivit Anexei nr. 1 a hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa nr. 1 la hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexe care cuprind regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I-a civilă şi secţia a II- a civilă), în cadrul secţiei I-a civilă funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia exproprierii şi în materia revendicării, precum şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul secţiei a II- a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme.
Or, în speţă, se constată că obiectul cauzei, respectiv „constatare nulitate act juridic", se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secţiei a II-a civile, identificate în Anexa I a hotărârii menţionate.
Pe de altă parte, cauzele având ca obiect Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, reţinută în motivarea încheierii nr. 4695/2010 a secţiei a II-a civile, nu se circumscrie competenţei speciale a secţiei I-a civile, potrivit hotărârilor mai sus menţionate.
În atare situaţie, competenţa funcţională de soluţionare a recursului revine secţiei a II-a civile, pe rolul căreia cauza a şi fost înregistrată iniţial, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere considerentele arătate, completul de judecată al secţiei a II-a civile este specializat să judece cauza în concordanţă cu prevederile Anexei la hotărârea nr. 10/2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul Secţiei I-a civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile.
ÎNALTA CURTE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de pârâta SC A.R. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 1055 din data de 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă şi o trimite, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2763/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
