Competență teritorială. Constatare nulitate clauze contract credit.
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 553/2014
Dosar nr. 27369/299/2013
Şedinţa Camerei de consiliu din 13 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 2621/211/2013, reclamantul P.M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta O.T.P. B.F.S. B.V. prin mandatar SC O.B.R. SA constatarea ca fiind abuzive şi nule de drept clauzele privind comisionul de acordare prevăzut în contractul încheiat între cele părţi şi obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1.200 Chf, reprezentând suma încasată nelegal de către pârâtă cu titlu de comision de acordare.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa civilă nr. 6811 din 12 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că, prin clauza contractuală inserată la art. 18 pct. 18.2. alin. (2) din contractul de credit încheiat între părţi, s-a prevăzut că litigiile dintre părţi se vor supune spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente din localitatea unde este înregistrat sediul social al băncii, în speţă acesta fiind în Bucureşti, sector 1.
Prin sentinţa civilă nr. 18344 de la 27 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 13611/299/2013, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, reţinând că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora cererea se poate face şi la instanţa locului unde pârâta are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Cluj, pentru următoarele argumente:
În speţă, conform principiului disponibilităţii, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra unei acţiunii în constatarea caracterului abuziv al unor clauze înserate în contractul de credit încheiat între reclamant şi pârâtă.
Cum competenţa instanţei se stabileşte funcţie de capătul principal de cerere, iar acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut incidenţa principiului protecţiei consumatorului, alegerea competenţei de la sediul social al băncii provocând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Referitor la conflictul intervenit, Înalta Curte reţine că legiuitorul a instituit la art. 7 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată o competenţă teritorială alternativă, în speţa dedusă judecăţii, în afară de instanţa de la sediul pârâtului, fiind, de asemenea, competentă instanţa în circumscripţia căreia se află reprezentanţa pentru actele încheiate de aceasta.
Având în vedere că sediul sucursalei este în circumscripţia Judecătoriei Cluj, baza dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 944/2014. Civil. Obligatia de a face.... | Pensii. Cerere împotriva CNPAS. Competență teritorială. → |
|---|
