Pretenții. Excepție de necompetență materială admisă.
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTI ȚIE
SEC ȚIA A II A CIVILĂ
Decizia nr. 291/2014
Dosar nr. 2730/105/2009
Ședin ța publică de la 30 ianuarie 2014
Reclamantul B.F. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 4229/204/2008 şi precizată la termenul de judecată din 01 aprilie 2009, a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.G.C. SA Câmpina prin lichidator Judiciar T.P., solicitând obligarea acesteia la plata comisionului, fondului de rulment şi garanţiei, pentru reparaţia apartamentului avariat, pretenţii în sumă de 20.000.000 lei.
Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr. 1657 din 29 aprilie 2009 a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.
Prin sentinţa nr. 87 din 17 februarie 2010, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.F., ca neîntemeiată, reţinând că acesta nu a făcut dovada pretenţiilor solicitate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 53 din 10 mai 2010, a admis excepţia netimbrării apelului invocată din oficiu de instanţă şi a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamantul B.F., împotriva sentinţei nr. 87 din 17 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC C.P.G.C. SA Câmpina prin lichidator T.P.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că deşi reclamantul B.F. a fost legal citat pentru termenul de judecată de la 10 mai 2010, conform citaţiei şi adresei de la filele 8 şi 13, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.593 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 5 lei, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, nefăcând dovada achitării taxei de timbru menţionate, astfel că instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat.
Împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul B.F., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu şi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 129 C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că Decizia nr. 53 din 10 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, i-a fost comunicată reclamantului la data de 26 mai 2010, la adresa indicată, conform dovezii aflate la fila 24 dosar apel, iar recursul a fost înregistrat la data de 18 ianuarie 2013, fila 3 dosar recurs, cu depăşirea termenului de 15 zile libere pentru declararea recursului, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, excepţia tardivităţii putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă, din oficiu.
În aceste împrejurări, Înalta Curte a admis excepţia invocată şi a respins recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat, situaţie faţă de care este de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010,pronun țată de Curtea de Apel Ploie ști, sec ția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronun țată în ședin ța publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2061/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | Plată drepturi băneşti cuvenite după retragerea din societate → |
|---|
