ICCJ. Decizia nr. 117/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 117 /2014
Dosar nr. 7952/221/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 16 ianuarie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 21 august 2012 reclamanţii V.D. şi V.I.A.I. au chemat-o în judecată pe pârâta V.R., solicitând instanţei să constate că, urmare a dezbaterii succesorale după defuncţii V.G.I. şi V.I.I.F., părţile sunt coproprietari asupra bunurilor imobile precizate în certificatul de moştenitor de pe urma acestora, precum şi partajarea acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 429 din 24 ianuarie 2013 Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că cererile în materie de moştenire sunt de competenţa celui din urmă domiciliu al defunctului, care, în speţă, este în Galaţi, chiar dacă în masa succesorală s-ar afla un bun imobil situat în raza teritorială a altei instanţe.
Învestită prin declinare, Judecătoria Galaţi a pronunţat sentinţa civilă nr. 11143 din 26 noiembrie 2013, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Deva şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În motivare, judecătoria a arătat că în speţa de faţă este vorba despre două moşteniri, deschise succesiv, aşa încât competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine instanţei de la ultimul domiciliu al primului defunct.
A mai arătat instanţa şi că cererea de împărţeală a bunurilor succesorale, formulată după finalizarea proceduri succesorale, este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află imobilul, conform art. 13 C. proc. civ.
Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 13 C. proc. civ. „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele”.
În speţă, cererea de chemare în judecată este o cerere de împărţeală a bunurilor succesorale, între care şi un imobil, formulată după finalizarea procedurii succesorale, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în raza teritorială a căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Deva.
Regula instituită în art. 14 C. proc. civ., care atrage competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului, invocată de Judecătoria Deva, nu se aplică în cauză, deoarece această normă de competenţă este incidentă numai până la finalizarea procedurii succesorale.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect partaj de bunuri imobile succesorale după finalizarea procedurii succesorale, formulată de reclamanţii V.D. şi V.I.A.I. în contradictoriu cu pârâta V.R., în favoarea Judecătoriei Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Deva.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 119/2014. Civil → |
|---|
