ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Civil. Expropriere. Recurs

Decizii civile ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 123/2014

Dosar nr. 4689/111/2008

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 824/C/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta K.A., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 1511 mp corespunzător nr. cadastrale 41 în suprafaţă de 651 mp, nr. cad. 98 în suprafaţă de 816 mp, nr. cad. 1471 în suprafaţă de 44 mp, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.G., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2066 mp, corespunzător nr. cadastrale: 52 - în suprafaţă de 909 mp; 41 - în suprafaţă de 103 mp; 725 - în suprafaţă de 4 mp, precum şi o suprafaţă de 1050 mp din nr. cad. 703 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele M.V. şi P.M., în calitate de succesoare a defunctei C.S., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite a reclamantelor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2770 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu în suprafaţă de 2173 mp, nr. cad. 703 în suprafaţă de 247 mp, nr. cad. 52 în suprafaţă de 330 mp, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii F.I., F.R., C.A., F.G., F.R., V.V., F.M., B.M.C., F.I.M., toţi în calitate de moştenitori ai defunctului F.I., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA

S-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite a intervenienţilor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2965 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele H.R.E. şi S.M.M., în calitate de moştenitoare a defunctului T.V.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite a intervenientelor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2035 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul S.N.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a intervenientului la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2212 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii B.F.P., B.D., O.A., M.C.M., B.C., B.G.I.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite a intervenienţilor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2254 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-au admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta N.S.C. şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite a intervenientei şi a reclamanţilor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 2145mp corespunzător nr. cadastral 66 Tăuteu.

S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii T.A. şi D.E., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a intervenientului T.A. la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 690 mp, din care 3 mp fac parte din nr. cad. 1471 Tăuteu, 11 mp fac parte din nr. cad. 1473 Tăuteu, 52 mp fac parte din nr. cad. 98, iar 624 mp fac parte din nr. cad. 95 Tăuteu.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a intervenientei D.E. la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Braşov - Borş din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafaţă de 726 mp, din care 185 mp fac parte din nr. cad. 55 Tăuteu, iar 541 mp fac parte din nr. cad. 58 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva chematelor în garanţie H.R.E. şi S.M.M.

Chematele în garanţie au fost obligate, în favoarea pârâtei, la plata sumei de 45.263,31 lei încasată cu titlu de despăgubire pentru suprafaţa de 816 mp din nr. cadastral 98, pentru suprafaţa de 52 mp din nr. cad. 98 şi 624 mp din nr. cad. 95 Tăuteu.

S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva chematului în garanţie S.M.

A obligat chematul în garanţie în favoarea pârâtei la plata sumei de 16.326,42 lei încasată cu titlu de despăgubire pentru suprafaţa de 541 mp din nr. cadastral 58 Tăuteu.

În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că, în conformitate cu prevederile Legilor nr. 198/2004 şi nr. 255/2010, pârâta a expropriat din parcela cu nr. top.1109 Tăuteu suprafaţă totală de 37.966 mp, astfel:

- Număr cadastral 66, în suprafaţă de 13.928 mp, având Hotărârile de stabilire a despăgubirii nr. 46 din 8 octombrie 2004 şi nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2604, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 422.538 lei;

- Număr cadastral 69 în suprafaţă de 10.636 mp, având Hotărârile de stabilire a despăgubirii nr. 47 din 8 octombrie 2004 şi nr. 77 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 322.667,99 lei;

- Număr cadastral 72 în suprafaţă de 4.297 mp, având Hotărârile de stabilire a despăgubirii nr. 52 din 29 octombrie 2004 şi nr. 75 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit si plătit o despăgubire de 130.359,57 lei;

- Număr cadastral 44 în suprafaţă de 625 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 69 din 24 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 18.869,82 lei;

- Număr cadastral 58, în suprafaţă de 572 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 68 din 24 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 17.261, 95 lei;

- Număr cadastral 95 în suprafaţă de 821 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 66/17 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi plătit o despăgubire de 24.906,96 lei;

- Număr cadastral 98 în suprafaţă de 868 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 67 din 17 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi plătit o despăgubire de 26.332,81 lei;

- Număr cadastral 47 în suprafaţă de 599 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 89/20 mai 2005 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 18.172,07 lei;

- Număr cadastral 125 în suprafaţă de 614 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 87 din 20 mai 2005 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 18.627,13 lei;

- Număr cadastral 55 în suprafaţă de 453 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 164 din 17 mai 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 11.894,53 lei;

- Număr cadastral 52, 703 în suprafaţă de 2.564 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 163 din 17 mai 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 67.323.58 lei;

- Număr cadastral 41, 725 în suprafaţă de 1.931 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 194 din 17 mai 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit şi consemnat o despăgubire de 50.702,75 lei;

- Număr cadastral 1471, în suprafaţă de 47 mp, având Decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 (cu o despăgubire consemnată de 27,031ei);

- Număr cadastral 1473 în suprafaţă de 11 mp, având Decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 (cu o despăgubire consemnată de 6,33 lei).

Din înscrisurile de la dosarul cauzei, s-a reţinut că exproprierea imobilelor din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu a avut loc în conformitate cu planul parcelar în vigoare la momentul 16 iulie 2004, semnat şi ştampilat de către viceprimarul unităţii administrativ-teritoriale.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în vederea identificării şi măsurării parcelelor expropriate din nr. topografic 1109 Tăuteu, rezultă acelaşi număr de proprietari cu cel identificat prin expertiza din Dosarul nr. 1011/255/2005 invocată de reclamanţi şi de intervenienţi, singura diferenţă fiind dată de suprafaţa de teren ce reprezintă drumul de acces.

Astfel, cu privire la acţiunea promovată de către reclamanta K.A., s-au reţinut următoarele:

Potrivit raportului de expertiză întocmit în prezentul dosar, din proprietatea reclamantei a fost expropriată o suprafaţă totală de 1.511 mp (din care 651 mp fac parte din nr. cad. 41 Tăuteu, 816 mp sunt parte din nr. cad. 98 Tăuteu, iar 44 mp din nr. cad. 1471 Tăuteu), pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 41.874.04 lei (17.093,47 lei pentru cota-parte din cadastral 41, respectiv 24.755,27 lei şi 25,30 lei pentru cotele-părţi aferente cadastralelor 98 şi 1471).

Sumele stabilite cu titlu de despăgubire urmează a fi eliberate de către expropriator în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile ce va fi pronunţată în cauză (conform dispoziţiilor art. 5, alin. (4) din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 19 din Legea nr. 255/2010.

În ceea ce priveşte suprafeţele aferente imobilelor cu numerele cadastrale 40 şi identificate prin raportul de expertiză, acestea nu au fost expropriate pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci au făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de edificare a autostrăzii.

Astfel, terenurile care compun suprafaţa pretins ocupată în plus nu au fost expropriate, ele reprezentând un drum tehnologic dezafectat.

Referitor la capetele doi şi trei din cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta K.A., prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu numerele cadastrale 98, 41 şi 1471 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 67 din 17 noiembrie 2004 şi nr. 194 din 17 mai 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, respectiv prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A., iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (ordin de plată nr. 716 din 15 martie 2005, recipisa de consemnare nr. 451643/1 din 29 august 2006 şi recipisa de consemnare nr. 3064366/1 din 09 februarie 2012 din 29 februarie 2012), rezultă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată cu privire la imobilele expropriate (identificate prin numerele cadastrale 98,41 şi 1471 Tăuteu).

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul S.N., s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenientului a fost expropriată o suprafaţă totală de 2.212 mp din cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 67.106,12 lei.

Cu referire la suprafaţa aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi şi trei din cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul S.N., prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu numărul cadastral 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 08 octombrie 2004 şi nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu., iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare seria A nr. 0655385 şi recipisa de consemnare seria A nr. 0656389, ambele din 19 aprilie 2005), rezultă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată cu privire la imobilele menţionate.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii B.F.P., B.D., O.A., M.C.M., B.C., B.G.I., s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenienţilor a fost expropriată o suprafaţă totală de 2.254 mp din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 68.380.29 lei.

Cu referire la suprafaţa aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi şi trei din cererea de intervenţie în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 08 octombrie 2004 şi nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

Ca privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii F.I., F.R., C.A., F.G., F.R., V.V., F.M., B.M.C., F.I.M., toţi în calitate de moştenitori ai defunctului Farcaş, s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenienţilor a fost expropriată o suprafaţă totală de 2.965 mp din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 89.950,11 lei.

Referitor la capetele doi şi trei din cererea de intervenţie în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004 şi nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta N.S.C. şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenienţilor a fost expropriată o suprafaţă totală de 2.145 mp din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 65.073,52 lei.

Cu referire la suprafaţa de 126 mp aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Cu privire la acţiunea promovată de către reclamantul I.G., s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea reclamantului a fost expropriată o suprafaţă totală de 2.066 mp din care 909 mp fac parte din cadastral 52 Tăuteu, 103 mp sunt parte din cadastralul 41 Tăuteu, 4 mp. din cadastral 725 Tăuteu, 1.050 mp. provin din cadastral 703 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 54.247.48 lei (2.809,53 lei pentru cotele-părţi din cadastralele 41, 725 Tăuteu, respectiv 51.437,95 lei pentru cotele-părţi aferente cadastralelor 52, 703 Tăuteu).

Cu referire la suprafaţa aferentă imobilului cu numerele cadastrale 40, 702 si 61 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi şi trei din cererea de intervenţie în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 41, 725 şi 52, 703 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 194 din 17 mai 2006 şi nr. 163 din 17 mai 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare nr. 451643/1 din 29 august 2006 şi recipisa de consemnare nr. 454642/1 din 15 septembrie 2006), rezultă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererea de chemare în judecată, promovată de reclamanta C.S. şi continuată de M.V. şi P.M., s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea reclamantelor a fost expropriată o suprafaţă totală de 2.770 mp, din care 2.173 mp fac parte din cadastral 66 Tăuteu, 247 mp sunt parte din cadastral 703 Tăuteu, iar 350 mp provin din cadastral 52 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 81.598.55 lei (65.922,97 lei pentru cota-parte din cadastralul 66 Tăuteu, respectiv 15.675,58 lei pentru cotele-părţi aferente cadastralelor 52, 703 Tăuteu).

În ceea ce priveşte suprafeţele aferente imobilelor cu numerele cadastrale 67, 61 şi 702 Tăuteu (în total 242 mp), acestea nu au fost necesare pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci au făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi şi trei din cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 şi 52, 703 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004 şi nr. 76 din 18 februarie 2005, respectiv nr. 163 din 17 mai 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare seria A nr. 0655385 şi recipisa de consemnare seria A nr. 0656389, ambele din 19 aprilie 2005 respectiv recipisa de consemnare nr. 454642/1 din 15 septembrie 2006), rezultă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de T.A. şi D.E. s-a reţinut, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosar, că din proprietatea intervenientului T.A. a fost expropriată o suprafaţă totală de 690 mp, din care 3 mp fac parte din cadastral 1471 Tăuteu, 11 mp sunt parte din cadastral 1473 Tăuteu, 52 mp din cadastral 98 Tăuteu, iar 624 mp din cadastral 95 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 20.516.10 lei (1,73 lei pentru cota-parte din cadastral 1471, 6,33 lei pentru cota-parte din cadastral 1473, respectiv 1.577,54 lei şi 18.930,50 lei pentru cotele-părţi aferente cadastralelor 95 şi 98).

În ceea ce o priveşte pe intervenienta D.E., din aceeaşi lucrare de expertiză a rezultat că din terenul aflat în proprietatea acesteia a fost expropriată o suprafaţă totală de 726 mp, din care 185 mp fac parte din cadastral 55 Tăuteu, iar 541 mp. provin din cadastralul 58 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 21.184,01 lei (din care 4.857,59 pentru cota-parte din cadastral 55, iar 16.326,42 lei pentru cota-parte aferentă cadastralului 58).

În ceea ce priveşte suprafeţele aferente imobilelor cu numerele cadastrale 99, 124; 50 şi 54 Tăuteu, acestea nu au fost necesare pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci au făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construcţie a autostrăzii.

Privitor la capetele doi şi trei din cererea de intervenţie în interes propriu promovată de T.A. şi D.E., prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate, precum şi obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condiţiile în care, pentru imobilele cu numerele cadastrale 55, 58, 95, 98, respectiv 1471 şi 1473 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 164 din 17 mai 2006, nr. 68 din 24 noiembrie 2004, nr. 66 din 17 noiembrie 2004 şi nr. 67 din 17 noiembrie 2004, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, respectiv prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A., iar prin cererea introductivă de instanţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (ordinele de plată şi recipisele de consemnare din 29 februarie 2012), rezultă că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele H.R.E. şi S.M.M. s-a reţinut, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, că din proprietatea intervenientelor a fost expropriată o suprafaţă totală de 2035 mp (parte din cadastral 66 Tăuteu), pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 61.736,42 lei.

Referitor la suprafaţa de 113 mp aferentă imobilului cu numărul cadastral 67, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Cu privire la cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtă împotriva chemaţilor în garanţie H.R.E. şi S.M., S.M., Tribunalul, în baza art. 60 C. proc. civ., a apreciat că sunt întemeiate.

Prin lucrarea de specialitate topografie realizată în prezenta cauză, s-a stabilit că terenurile aflate în proprietatea reclamantei K.A. şi a intervenientului T.A. se suprapun cu imobilele expropriate identificate prin numerele cadastrale 95 şi 98 Tăuteu. Or, pentru cele două terenuri expropriate despăgubirile au fost plătite domnului T.V.C., în baza actelor de proprietate prezentate la momentul exproprierii şi a planului parcelar al nr. top 1109 Tăuteu din 16 iulie 2004.

Astfel, s-a dispus obligarea chematelor în garanţie H.R.E. si S.M.M., succesoarele lui T.V.C., la restituirea sumei de 45.263,31 lei încasată cu titlu de despăgubire (dintre care suma de 24.755,27 lei este aferentă suprafeţei de 816 m.p. din număr cadastral 98 - suprafaţă expropriată din proprietatea reclamantei K.A.; respectiv sumele de 1.577,54 lei şi 18.930,50 lei care sunt aferente suprafeţelor de 52 m.p. din număr cadastral 98 şi 624 m.p. din număr cadastral 95 - suprafeţe expropriate din proprietatea dlui. T.A.).

S-a apreciat că este inadmisibil ca moştenitoarele defunctului T.V.C. să se bucure atât de despăgubirile aferente terenului expropriat identificat prin număr cadastral 66 (cota-parte de 2.035 mp), cât şi de cele stabilite pentru imobilele expropriate având numerele cadastrale 95 şi 98 Tăuteu, în condiţiile în care suprafaţa totală ce a fost preluată din proprietatea privată a acestora este de doar 2.035 mp.

În ceea ce priveşte imobilul expropriat având număr cadastral 58 Tăuteu, prin aceeaşi lucrare de specialitate s-a concluzionat că acesta s-ar suprapune parţial cu terenul aflat în proprietatea intervenientei D.E. (pe o suprafaţă de 541 mp). Despăgubirile aferente imobilului expropriat cu număr cadastral 58 Tăuteu au fost plătite chematului în garanţie S.M. (fapt care reiese atât din ordinul de plată anexat notelor noastre din 29 februarie 2012 cât şi din Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 68 din 24 noiembrie 2004), motiv pentru care s-a dispus obligarea chematului în garanţie S.M. la restituirea sumei de 16.326,42 lei încasată cu titlu de despăgubire pentru suprafaţa de 541 mp din imobilul cu număr cadastral 58 Tăuteu.

Cu privire la suprafaţa pretins ocupată în plus de autostradă, de 6.752 mp în raport, s-a reţinut că aceasta, conform actelor de la dosarul cauzei, este afectată de un drum de acces provizoriu la lucrările pentru realizarea autostrăzii Braşov - Borş, fiind închiriată temporar de la proprietari. Închirierea acestei suprafeţe de teren, se arată în adresa de la dosarul cauzei, a fost necesară în vederea construirii unui drum de acces şi nu este necesară pentru lucrările permanente. S-a decis că drumul de acces cuprins între km 24+500 şi km 24+650, în suprafaţă de 6.752 mp nu va mai fi folosit în viitor şi prin urmare, suprafaţa respectivă va fi nivelată şi redată proprietarilor, astfel încât suprafeţele respective nu sunt expropriate.

Cu privire la cheltuieli de judecată, instanţa a apreciat că în speţă nu se poate reţine culpa procesuală a pârâtei, câtă vreme identificarea terenurilor şi stabilirea despăgubirilor s-a făcut în baza planului parcelar pus la dispoziţia acesteia de autorităţile competente, motiv pentru care a respins cererea cu acest obiect.

Prin încheierea dată în camera de consiliu la 26 iulie 2012, s-a dispus, la cererea C.N.A.D.N.R. SA., îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 824/C/2012, în sensul menţionării suprafeţei aferente numărului cadastral 52 Tăuteu, pentru care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri a reclamantelor M.V. şi P.M., respectiv suprafaţa de 350 mp, în loc de 330 mp, cum greşit s-a trecut.

Prin decizia nr. 27 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate împotriva sentinţei menţionate de către reclamanţii K.A., I.G., M.V., P.M., H.R.E., S.M.M., C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M. şi intervenientul chemat în garanţie S.M.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a confirmat în totalitate situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă, privind suprafaţa totală expropriată din parcela nr. top. 1109 Tăuteu, respectiv 37.966 mp, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 şi a Legii nr. 255/2010, precum şi nr. cadastrale ale diferitelor parcele expropriate de la reclamanţi şi intervenienţi şi suprafeţele corespunzătoare fiecăruia.

S-a reţinut că, în cuprinsul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor şi a proceselor verbale prin care s-a constatat existenţa litigiilor între părţi privind dreptul de proprietate asupra unor numere cadastrale în litigiu, sunt indicate numerele cadastrale, expropriate şi suprafeţele pentru care s-au stabilit despăgubirile, precum şi cuantumul despăgubirilor stabilite şi ulterior consemnate în condiţiile stabilite prin aceste hotărâri.

În ceea ce priveşte suprafeţele de teren efectiv expropriate, afectate de construcţia autostrăzii şi pentru care se cuvin despăgubiri, s-a reţinut că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către experţii B.I., P.R. şi T.D., în anul 2010, s-a arătat că suprafaţa de teren propusă spre expropriere este de 38.098 mp, aferentă numerelor cadastrale 72 - 4297 mp; 69 - 10636 mp; 66 - 13928 mp; 52 - 1259 mp; 703 - 1305 mp; 725 - 285 mp; 41 - 1646 mp; 98 - 868mp; 1471 - 47mp; 1473 - 11 mp; 95 - 821 mp; 125 - 614 mp; 47 - 599 mp; 585 - 453 mp; 58 - 572 mp şi 44 - 625 mp, în urma măsurătorilor şi calculelor efectuate rezultând faptul că s-a ocupat în plus o suprafaţă de 6752 mp din nr. cadastral 67, 61, 702, 40, 99, 124, 51, 46, 50 şi 54 în cotele arătate în tabel.

Această suprafaţă de 6752 mp menţionată de experţi ca fiind ocupată în plus, identificată prin numerele cadastrale precizate în cuprinsul raportului de expertiză, nu formează obiect al exproprierii conform hotărârilor prin care s-au stabilit despăgubirile pentru numerele cadastrale expropriate, după cum nici nr. cadastral 585 în suprafaţă de 453 mp nu formează obiect al acestor hotărâri, respectiv al exproprierii, în cuprinsul schiţei efectuate de experţi şi a planurilor de situaţie depuse la dosar (filele 266, 267 volumul 1 dosar fond şi filele 79, 80 din Dosar nr. 6143/111/2011) fiind evidenţiată această suprafaţă ocupată în plus ca reprezentând drum pietruit.

Cât priveşte completarea la raportul de expertiză din anul 2012, depusă la dosar de către aceiaşi experţi ca răspuns la obiecţiunile formulate de pârâtă, s-a reţinut că experţii au redat situaţia terenurilor afectate de construcţia autostrăzii conform planului parcelar nr. 276 din 16 iulie 2004 în baza căruia s-au constituit numerele cadastrale noi, indicându-se şi titlurile de proprietate care nu au fost cuprinse în planul parcelar nr. 276 din 16 iulie 2004 şi persoanele îndreptăţite care nu sunt cuprinse în tabelul pentru despăgubiri precum şi suprafaţa propusă iniţial pentru expropriere, numerele cadastrale şi suprafeţele acestora şi faptul că s-a constatat că a fost afectată o suprafaţă mai mare cu lucrările la autostradă decât cea propusă pentru expropriere, respectiv de 6723 mp, această suprafaţă de teren fiind ocupată la data efectuării măsurătorilor în teren de un drum de acces la autostradă.

S-a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a valorificat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, în condiţiile în care reflectă situaţia proprietarilor asupra imobilelor din topograficul 1109 Tăuteu ce formează obiectul exproprierii, conform ordinelor de punere în posesie, iar această situaţie este confirmată prin expertiza efectuată în Dosarul nr. 1011/255/2005 de expertul S.D.

În privinţa suprafeţei de 6752 mp menţionate de experţi ca fiind ocupată în plus faţă de cea propusă spre expropriere s-a reţinut că, potrivit adresei din 8 septembrie 2010, depusă la dosarul de fond, se confirmă faptul că suprafaţa de teren de 6752 mp a fost închiriată temporar de la proprietari, în vederea construirii unui drum de acces şi nu este necesară pentru lucrările permanente, în sensul că drumul de acces cuprins între Km 24+500 şi Km 24+650 (în suprafaţă de 6752 mp) nu va mai fi folosit în viitor, respectiva suprafaţă urmând a fi nivelată şi redată proprietarilor.

Aceleaşi aspecte sunt menţionate şi în adresa nr. 104445 din 27 august 2010 depusă la dosar, respectiv că aceste terenuri nu fac parte din suprafaţa construită a autostrăzii. În acelaşi sens, prin adresa din 29 martie 2012, înregistrată sub nr. 1476/2012, antreprenorul confirmă că a demarat înlăturarea balastului utilizat pentru a construi drumul temporar de acces, iar prin adresa din 9 mai 2012, depusă în apel, a comunicat faptul că parcelele terenului folosit pentru drumul de acces în secţiunea 3C au fost readuse la forma iniţială şi vor fi returnate proprietarilor.

Referitor la susţinerile apelanţilor reclamanţi în sensul că relevantă în cauză este expertiza efectuată de experţi în anul 2010, s-a reţinut că, astfel cum rezultă din considerentele şi dispozitivul hotărârii pronunţate în cauză, instanţa de fond a avut în vedere această expertiză, suprafeţele de teren pentru care s-a constatat îndreptăţirea la despăgubiri, ca fiind expropriate din proprietatea apelanţilor din număr topo 1109 Tăuteu, conform punerii în posesie, fiind cele menţionate în tabelul la raportul de expertiză din anul 2010, pentru fiecare parte, cu excepţia cadastralelor care nu au format obiect al exproprierii, nefiind afectate de construcţia autostrăzii, suprafeţe care reprezintă terenul ocupat pentru drumul de acces provizoriu la care s-a făcut referire anterior.

Astfel, potrivit acestui raport de expertiză, din proprietatea reclamantei K.A. a fost expropriată o suprafaţă totală de 1511 mp, din care 651 mp fac parte din nr. cadastral 41 Tăuteu, 816 mp din nr. cadastral 98 Tăuteu şi 44 mp din nr. cadastral 1471 Tăuteu, diferenţele de teren menţionate în raportul de expertiză identificate cu nr. cadastral 40 şi 99 reprezentând drum de acces provizoriu, neformând obiect al exproprierii.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul apelantelor M.V. şi P.M., în calitate de moştenitoare ale reclamantei C.S., în cazul cărora suprafaţa totală expropriată este de 2770 mp, din care 2173 mp fac parte din nr. cadastral 66 Tăuteu, 247 mp din nr. cadastral 703 Tăuteu, iar 350 mp din nr. cadastral 52 Tăuteu, diferenţa de teren aferentă numerelor cadastrale 67, 61 şi 702 Tăuteu nefiind expropriată şi nefiind afectată de construcţia autostrăzii.

De asemenea, în cazul apelantului I.G., suprafaţa totală expropriată din proprietatea acestuia este de 2066 mp, din care 909 mp fac parte din nr. cadastral 52 Tăuteu, 103 mp provin din nr. cadastral 41 Tăuteu, 4 mp din nr. cadastral 725 Tăuteu şi 1050 mp din nr. cadastral 703 Tăuteu, diferenţa de teren indicată de experţi din nr. cadastral 40, 702, 61 Tăuteu, nefiind expropriată şi afectată de construcţia autostrăzii.

În acelaşi sens, referitor la cererea apelantelor H.R.E. şi S.M.M., s-a reţinut că din proprietatea acestora a fost expropriată o suprafaţă de 2035 mp, parte din nr. cadastral 66 Tăuteu, diferenţa de 113 mp la care fac referire acestea în cuprinsul apelului ca provenind din nr. cadastral 67, neformând obiect al exproprierii, conform hotărârilor de stabilire a despăgubirilor şi nefăcând parte din suprafaţa aferentă autostrăzii, reprezentând drumul de acces provizoriu, astfel că în mod temeinic instanţa de fond a constatat calitatea acestora de persoane îndreptăţite la despăgubiri doar pentru suprafaţa efectiv expropriată.

În cazul apelanţilor C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., situaţia este similară, corect avându-se în vedere doar suprafaţa expropriată din nr. cadastral 66 Tăuteu, diferenţa de suprafaţă identificată cu nr. cadastral 67 nefăcând parte din terenul aferent autostrăzii şi neformând obiect al hotărârilor de stabilire a despăgubirilor.

Raportat la aspectele anterior reţinute, au fost înlăturate ca nefondate susţinerile apelanţilor în sensul că suprafeţele expropriate, pentru care sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, sunt mai mari: în mod corect prima instanţă a stabilit calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri cu luarea în considerare a suprafeţelor efectiv ocupate de autostradă, din parcelele aflate în proprietatea reclamanţilor şi intervenienţilor din nr. top 1109 Tăuteu şi care au format obiectul exproprierii, conform raportului de expertiză şi schiţelor depuse la dosar de către experţii B.I., P.R. şi T.D., respectiv a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, fiind excluse doar acele suprafeţe care nu au format obiect al exproprierii în condiţiile Legii nr. 198/2004, reprezentând drum de acces, care nu fac parte din construcţia autostrăzii, suprafeţe care, de altfel, conform adreselor anterior menţionate au fost readuse la forma iniţială.

Or, câtă vreme aceste parcele nu sunt afectate de construcţia autostrăzii şi în lipsa unei exproprieri a acestora, respectiv în condiţiile în care din proprietatea apelanţilor s-au expropriat doar suprafeţele de teren corect reţinute de instanţa de fond, apelanţii nefiind astfel lipsiţi de dreptul de proprietate asupra suprafeţelor suplimentare invocate, cererile acestora privind acordarea de despăgubiri pentru terenul identificat conform expertizei întocmite de expertul S.D., respectiv pentru toate numerele cadastrale menţionate în raportul de expertiză întocmit de experţii B.I., P.R. şi T.D., nu pot fi primite, drumul de acces provizoriu neformând obiect al exproprierii. Astfel, acordarea de despăgubiri pentru aceste suprafeţe suplimentare în temeiul Legii nr. 198/2004 şi al Legii nr. 255/2010 nu este justificată, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Referitor la cererile de stabilire a despăgubirilor ce li se cuvin pentru terenul expropriat, s-a constatat că despăgubirile cuvenite au fost stabilite distinct prin hotărârile emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, pentru fiecare număr cadastral, astfel că, raportat la constatarea calităţii de persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru fiecare parte şi indicarea suprafeţei de teren din numerele cadastrale expropriate, există suficiente elemente pentru stabilirea şi cuantificarea despăgubirilor ce li se cuvin apelanţilor, instanţa de fond făcând trimitere la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri pentru fiecare număr cadastral, cu referire şi la suprafeţele expropriate din proprietatea apelanţilor reclamanţi şi intervenienţi în interes propriu, în speţă nesolicitându-se majorarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele expropriate.

Au fost înlăturate criticile apelanţilor C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., în sensul că cererea privind stabilirea despăgubirilor echivalează cu o contestaţie a cuantumului acestora. S-a constatat că, prin cererile formulate, aceştia nu au învestit instanţa în sensul prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004, nefiind contestat cuantumul despăgubirilor stabilite pentru imobilele expropriate conform Legii nr. 198/2004, despăgubiri care, de altfel, au fost consemnate conform recipiselor depuse la dosar .

Cererea privind obligarea pârâtei la plata acestor despăgubiri în favoarea reclamanţilor apelanţi a fost în mod temeinic respinsă, câtă vreme pârâta şi-a îndeplinit obligaţia privind achitarea despăgubirilor aferente imobilelor expropriate, cu privire la fiecare număr cadastral expropriat din topograficul 1109 Tăuteu, prin consemnarea acestora conform recipiselor de consemnare indicate de instanţa de fond, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 şi cu hotărârile de stabilire a despăgubirilor, corect reţinând instanţa de fond că sumele consemnate urmează a fi eliberate persoanelor îndreptăţite, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea 198/2004, respectiv art. 19 din Legea 225/2010.

S-a apreciat că nu este justificată cererea apelanţilor în sensul ca acordarea şi calcularea despăgubirilor să se facă prin raportare la echivalentul a 7,5 euro/ mp, de vreme ce despăgubirile aferente imobilelor expropriate au fost stabilite şi consemnate de către expropriator în condiţiile prevăzute de Legile nr. 198/2004 şi 255/2010, în monedă naţională, pentru fiecare număr cadastral, aceste valori nefiind contestate.

Referitor la cererile de chemare în garanţie, au fost apreciate ca nefondate criticile formulate. Aşa cum reţine în mod corect instanţa de fond, pentru terenurile cu nr. cadastral 95 şi 98 Tăuteu, despăgubirile au fost achitate antecesorului apelantelor H.R.E. şi S.M., numitul T.V.C., conform hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 66/2004 şi 67/2004, în cuantum de 24906 lei respectiv de 26.332 lei.

Or, potrivit raportului de expertiză, terenurile aflate în proprietatea reclamantei K.A. şi a intervenientului T.A., se suprapun cu imobilele identificate cu numerele cadastrale 95 şi 98 Tăuteu pentru care s-au achitat despăgubiri lui T.V.C., terenul expropriat de la acesta fiind situat, conform raportului de expertiză din 24 iunie 2010, ca făcând parte din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care s-a constatat îndreptăţirea intervenientelor la despăgubiri.

În mod corect, s-a dispus obligarea chematelor în garanţie H.R.E. şi S.M.M. la restituirea sumei aferente suprafeţelor expropriate din proprietatea reclamantei K.A. şi a intervenientului T.A. şi care au fost încasate de către antecesorul acestora, fiind incidente dispoziţiile art. 60 C. proc. civ.

S-a reţinut în acest sens că, în cazul chematelor în garanţie, suprafaţa totală ce a fost preluată din proprietatea acestora cu titlu de expropriere este de 2035 mp din numărul cadastral 66 Tăuteu, acestea neputând beneficia de despăgubiri atât pentru terenul efectiv expropriat din proprietatea acestora, cât şi pentru terenul ce aparţine altor persoane şi pentru care au încasat despăgubirile, criticile formulate de apelante în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie fiind apreciate ca nefondate.

Situaţia este similară şi în cazul apelantului S.M., criticile formulate de acesta sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanţie fiind apreciate ca nefondate, în condiţiile în care apelantul a încasat despăgubirile aferente imobilului expropriat cu nr. cadastral 58 Tăuteu, conform hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 68/2004. Or, din nr. cadastral 58, potrivit raportului de expertiză întocmit în anul 2010, necontestat, s-a preluat o suprafaţă de 541 mp din proprietatea intervenientei D.E., moştenitoarea numitei L.E., pentru această suprafaţă despăgubirile încasate de apelant cuvenindu-i-se intervenientei.

Împotriva deciziei menţionate mai sus au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii I.G., K.A., M.V., P.M., intervenientele H.R.E. şi S.M.M. şi, printr-o cerere distinctă, intervenientul chemat în garanţie S.M., după cum urmează:

1. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii I.G., K.A., M.V., P.M. şi intervenientele H.R.E. şi S.M.M. au criticat menţinerea dispoziţiilor de respingere a cererilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru expropriere, respectiv a cererii de chemare în garanţie formulate de către expropriator împotriva recurentelor H.R. şi S.M.

S-a susţinut, în primul rând, că argumentările celor două instanţe de fond din cauză sunt în flagrantă contradicţie şi, cu toate acestea, apelul reclamanţilor a fost respins.

Astfel, prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor cu motivarea că nu s-a efectuat o expertiză de evaluare în condiţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, în timp ce instanţa de apel, deşi a menţinut sentinţa, a respins ca inutilă cererea formulată în apel de efectuare a unei asemenea expertize.

În al doilea rând, decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece nu s-a dat eficienţă faptului că solicitarea reclamanţilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor a fost motivată de faptul că hotărârile emise de expropriator, la care face referire instanţa, vizează alte parcele şi alte suprafeţe decât cele efectiv şi real expropriate, astfel cum acestea din urmă sunt evidenţiate în raportul de expertiză depus la dosar la termenul din 24 iunie 2010.

Astfel, instanţa de apel a reţinut - confirmând sentinţa pe acest aspect, în privinţa suprafeţei expropriate efectiv de la reclamanta K.A., că pentru imobilele cu numerele cadastrale 98, 41 şi 1471 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite şi achitate de expropriator prin hotărârile nr. 67 din 17 noiembrie 2004 şi 194 din 17 mai 2006, respectiv prin decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.N.D.R. Or, exproprierea acestei reclamante a avut loc pentru numerele cadastrale 41, 98, 40, 99 Tăuteu, aşa cum rezultă din expertiza datată 24 iunie 2010, astfel încât pentru cad. 99 şi 40 nu a fost emisă nicio hotărâre de expropriere.

În privinţa reclamantului I.G. s-a comis aceeaşi eroare: se reţine că au fost stabilite despăgubiri pentru numerele cadastrale 52, 41, 725, 703 Tăuteu, acest reclamant a fost expropriat, conform aceleiaşi expertize, pentru terenurile cu numerele cadastrale 40, 52,41,702, 725, 703 Tăuteu. Aceleaşi erori sunt sesizabile şi în cazul numitei C.S.

În privinţa intervenientelor H.R. şi S.M., soluţia instanţei este greşită deoarece ar fi trebuit să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 1143 şi urm. C. civ. referitoare la compensaţia legală, în condiţiile în care s-au stabilit în favoarea intervenientelor despăgubiri datorate de C.N.A.D.N.R. în sumă de 61.736,42 lei, iar acestea au fost obligate la restituirea către C.N.A.D.N.R. a despăgubirilor deja încasate în sumă de 45.263,31 lei, această din urmă sumă urmând a fi achitată de C.N.A.D.N.R. reclamantei K.A. Astfel, instanţa trebuia să dispună obligarea C.N.A.D.N.R. la plata în favoarea intervenientelor a diferenţei de 16.473,11 lei, urmând ca cererea numitei K.A. să fie primită în întregime.

În privinţa suprafeţelor efectiv expropriate, s-a arătat că acestea sunt stabilite prin expertiza întocmită la data de 24 iunie 2010, nefiind relevantă expertiza din 2012, care este efectuată pe baza planului parcelar întocmit de Primăria Tăuteu în anul 2005. Acest plan parcelar nu cuprinde pe toţi proprietarii cărora li s-au eliberat titluri de proprietate pentru nr. top 1109 şi nu are în vedere nici împrejurarea că, prin sentinţa civilă nr. 626/2005 pronunţată de Judecătoria Marghita în Dosarul nr. 832/2005, a fost anulat titlul de proprietate al intervenientului S.N. pentru suprafaţa de 25212 mp, acesta rămânând proprietar doar pentru 3452 mp din terenul cu nr. top 1109.

Aşa cum se observă şi pe schiţele care însoţesc expertizele, anularea în parte a titlului de proprietate al intervenientului S.N. a condus la punerea în posesie, pe suprafaţa vizată de acel titlu, a altor persoane, care sunt îndreptăţite la despăgubiri, sens în care s-au formulat cererile de chemare în judecată din cauză.

La stabilirea iniţială a despăgubirilor nu s-au avut în vedere suprafeţele efectiv şi real expropriate, acestea din urmă fiind relevate şi determinate abia în 2010, după începerea judecării prezentei cauze. De altfel, reclamanţii şi intervenienţii nu au contestat preţul pentru m.p. stabilit de expropriator, ci au solicitat doar acordarea de despăgubiri şi pentru suprafeţele suplimentare determinate prin expertiză.

Recurenţii au susţinut că, pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei, se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, chematul în garanţie S.M. a arătat, în esenţă, că este nelegală obligarea sa la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de despăgubiri din expropriere prin hotărârea nr. 68 din 24 noiembrie 2004, pentru terenul cu nr. cadastral 68.

Astfel, s-a susţinut că, în temeiul art. 6 şi următoarele din Legea nr. 198/2004, C.N.A.D.N.R. avea obligaţia de a identifica persoanele îndreptăţite la despăgubiri şi de a efectua plăţile datorate cu acest titlu persoanelor îndreptăţite, eventuala întocmire greşită de către aceasta a documentaţiilor cadastrale nefiind imputabilă recurentului.

În condiţiile în care recurentul a prezentat C.N.A.D.N.R. titlul său de proprietate, care era intabulat în cartea funciară la data hotărârii de expropriere, plata despăgubirilor a fost efectuată în mod corect.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 2 decembrie 2013, intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepţia nulităţii ambelor recursuri, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 309 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ce a fost reţinută spre soluţionare odată cu recursurile.

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor invocată de către intimata - pârâtă, Înalta Curte apreciază că nu este fondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., neîncadrarea susţinerilor din motivarea căii de atac în cazurile din art. 304 C. proc. civ. atrage nulitatea recursului, întrucât echivalează cu nedepunerea motivelor de recurs în termenul prevăzut de art. 303 cu referire la art. 301 C. proc. civ.

Această sancţiune nu operează, însă, dacă din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că este posibilă încadrarea acestora în vreunul dintre cazurile descrise de art. 304.

În cauză, prin cererea de recurs formulată de către reclamanţii I.G., K.A., M.V., P.M. şi de către intervenientele H.R.E. şi S.M.M., s-a susţinut, pe de o parte, existenţa unei contradicţii între considerentele şi dispozitivul deciziei recurate, iar, pe de altă parte, aplicarea greşită a prevederilor art. 1 şi 26 din Legea nr. 33/1994, prin neacordarea de despăgubiri, în condiţiile în care, pe de o parte, hotărârile de expropriere la care face referire instanţa de apel vizează alte parcele şi alte suprafeţe decât cele efectiv expropriate iar, pe de altă parte, unele dintre terenuri nu au făcut obiectul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de către expropriator, însă au fost efectiv expropriate. S-a susţinut, totodată, încălcarea prevederilor art. 1143 şi urm. C. civ.

Astfel formulate, criticile pot fi încadrate în cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, respectiv 9 C. proc. civ. (cu toate că a fost invocat explicit doar cazul descris de art. 304 pct. 9), întrucât vizează modul de argumentare a deciziei în raport de soluţia pronunţată, precum şi modul de aplicare a dispoziţiilor legale indicate în motivarea recursului, context în care urmează a fi analizate, pornindu-se de la situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, care nu poate fi cenzurată în această fază procesuală şi înlăturându-se, în consecinţă, acele susţineri ale recurenţilor care tind la modificarea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cererea de recurs formulată distinct de către intervenientul S.M., cu toate că nu a fost indicat temeiul juridic al criticilor concepute, din dezvoltarea acestora şi în aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că pot fi încadrate în cazul descris de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă lipsa culpei pentru încasarea despăgubirilor în baza unei hotărâri emise de către C.N.A.D.N.R. S.A.

În consecinţă, excepţia nulităţii recursurilor este nefondată şi va fi respinsă ca atare.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

1. În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamanţii I.G., K.A., M.V., P.M. şi de către intervenientele H.R.E. şi S.M.M., se constată următoarele:

După cum au reţinut ambele instanţe de fond în prezenta cauză, prin cererile principale conexe formulate de către recurenţii - reclamanţi (M.V. şi P.M., în calitate de moştenitoare a reclamantei iniţiale, C.S.) şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către recurentele - interveniente, s-a solicitat (alături de alţi reclamanţi şi intervenienţi, care nu au declarat recurs în cauză) stabilirea despăgubirilor pentru suprafeţele pretins expropriate de la fiecare proprietar în vederea construirii autostrăzii „Transilvania”, parte din parcela cu număr topografic 1109 Tăuteu, şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cuvenite.

Atât tribunalul, cât şi instanţa de apel, au reţinut, în considerentele hotărârilor pronunţate în cauză, că pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. a emis hotărâri de stabilire a despăgubirilor în cadrul procedurii de expropriere în favoarea tuturor acestor recurenţi, iar prin cererile de faţă nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor astfel stabilite, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Prin recursul declarat, s-a confirmat că părţile nu au contestat valoarea per mp de teren stabilită de către expropriator, arătându-se că s-a solicitat acordarea de despăgubiri deoarece, la stabilirea iniţială a despăgubirilor de către expropriator, nu s-au avut în vedere suprafeţele efectiv expropriate, în condiţiile în care acestea au fost identificate abia în prezentul proces iar, pe de altă parte, suprafeţele suplimentare determinate prin raportul de expertiză întocmit în cauză nu au făcut obiectul hotărârilor emise de către expropriator.

Se reţine, astfel, că recurenţii susţin, în primul rând, că, deşi argumentările celor două instanţe de fond din cauză sunt contradictorii în privinţa aspectului esenţial care a determinat respingerea cererilor părţilor, apelul reclamanţilor a fost respins.

Aceste susţineri echivalează cu invocarea unei contradicţii chiar între considerentele şi dispozitivul deciziei de apel, din moment ce se pretinde că instanţa de apel a menţinut hotărârea primei instanţe, însă nu şi motivarea acesteia, iar criticile cu acest obiect relevă cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în ipoteza inserării în decizie a unor motive străine de natura pricinii ori chiar a nemotivării deciziei, dacă argumentele nelegale erau decisive pentru fundamentarea soluţiei adoptate.

Susţinerile cu acest obiect ale recurenţilor sunt nefondate, deoarece se bazează pe premisa eronată că prima instanţă ar fi respins cererea de chemare în judecată cu motivarea că nu s-a efectuat o expertiză de evaluare în condiţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

În realitate, tribunalul a reţinut că, pentru terenurile ce au format obiectul hotărârilor emise de către expropriator în procedura Legii nr. 198/2004, pretenţiile din prezenta cauză ale reclamanţilor şi ale intervenientelor, având ca obiect stabilirea despăgubirilor, sunt nefondate, cât timp despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator, iar prin cererile de faţă nu s-a solicitat majorarea acelor despăgubiri, motiv pentru care nu s-a efectuat în cauză o expertiză evaluatorie.

Ca atare, contrar susţinerilor recurenţilor, argumentul principal al respingerii cererilor nu a fost acela al neefectuării expertizei (prin care s-ar fi sancţionat eventuala culpă a părţilor pentru neadministrarea probei relevante), ci acela al limitelor învestirii instanţei, deoarece nu s-a solicitat majorarea despăgubirilor deja stabilite de către expropriator, aspect confirmat chiar prin motivele de recurs, după cum s-a arătat anterior.

În aceste condiţii, aprecierea instanţei de apel, în sensul lipsei de interes în solicitarea unei expertize evaluatorii, nu contrazice soluţia de menţinere a sentinţei în privinţa despăgubirilor deja stabilite de către expropriator, din moment ce reclamanţii şi intervenientele nu au învestit instanţa de judecată pentru majorarea cuantumului acelor despăgubiri, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Prin motivele de recurs, dispoziţia instanţei de apel de menţinere a sentinţei în privinţa respingerii cererii de stabilire a despăgubirilor a fost criticată şi în considerarea faptului că hotărârile de expropriere la care face referire instanţa de apel au fost emise pentru alte parcele şi alte suprafeţe decât cele efectiv expropriate.

Această critică vizează modul de aplicare, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, chiar dacă această normă nu a fost invocată explicit prin motivele de recurs.

În conformitate cu art. 9 din lege (în forma de la data emiterii hotărârilor de stabilire a despăgubirilor de către expropriator, respectiv cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 75/2007), „ Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum şi orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.”

După cum rezultă din coroborarea raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză în anul 2010 şi hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de către expropriator, prin acestea din urmă s-a constatat calitatea reclamanţilor şi a intervenienţilor de persoane aparent îndreptăţite la despăgubiri, pentru anumite terenuri care au fost identificate, însă, în prezenta cauză, ca fiind, în realitate, proprietatea altor persoane decât cele menţionate în respectivele hotărâri (tot dintre reclamanţi şi intervenienţi).

Această suprapunere de terenuri derivă din faptul că exproprierea imobilelor din parcela cu nr. top 1109 Tăuteu a avut loc în conformitate cu planul parcelar în vigoare la momentul 16 iulie 2004, semnat şi ştampilat de către viceprimarul unităţii administrativ - teritoriale, astfel cum s-a stabilit de către ambele instanţe de fond din cauză, în timp ce raportul de expertiză judiciară a relevat că numerele cadastrale avizate nu respectă planul parcelar (ca urmare a schimbărilor intervenite după anul 2004 în amplasamentul terenurilor din parcela cu nr. top 1109 Tăuteu), experţii procedând la identificarea numărului cadastral al fiecărui teren supus exproprierii, dintre cele vizate de pretenţiile formulate în cauză.

În acest context faptic - ce nu poate fi cenzurat în această fază procesuală, reclamanţii şi intervenienţii se plasează în categoria persoanelor care se consideră îndreptăţite la despăgubire pentru exproprierea imobilului, menţionate în art. 9 din lege, respectiv pentru acele terenuri proprietatea lor care figurează, în hotărârile emise de către expropriator, ca fiind preluate de la alte persoane, aparent îndreptăţite la despăgubiri.

Este de menţionat că, deşi pârâtul a invocat tardivitatea formulării cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din lege, acest aspect nu face obiectul prezentului recurs, în condiţiile în care prima instanţă a soluţionat în fond cererile, iar pârâtul nu a declarat apel pentru a reitera excepţia tardivităţii cererilor.

Se constată că, menţinând dispoziţia de respingere a cererilor de stabilire a despăgubirilor, instanţa de apel nu a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, după cum s-a constatat în mod corect prin decizia recurată, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator şi nu sunt contestate sub aspectul cuantumului în prezenta cauză.

Împrejurarea că întinderea despăgubirilor este menţionată în hotărâri în care figurează alte persoane nu este relevantă, în sensul că nu împiedică plata despăgubirilor, atât timp cât, prin hotărârea primei instanţe, pronunţată în cauză, s-a stabilit, pentru fiecare teren în parte, persoanele îndreptăţite la despăgubiri în cuantumul stabilit de către expropriator.

În condiţiile art. 5 alin. (4) - (7) din Legea nr. 198/2004, consemnarea despăgubirilor se face de către expropriator pe numele unor persoane aparent îndreptăţite, care, însă, vor beneficia de respectivele sume de bani doar prin dovedirea calităţii de proprietar asupra terenurilor în considerarea cărora s-au consemnat despăgubirile ori pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în care se constată calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri.

Dat fiind că, în prezenta cauză, s-a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a fiecăruia dintre reclamanţi şi intervenienţi în interes propriu pentru terenurile anume identificate şi menţionate în sentinţă (menţinută în apel), plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de către expropriator pentru fiecare număr cadastral în parte se va face doar acestor persoane, în aplicarea art. 9 teza finală din lege, indiferent de persoana menţionată ca fiind aparent îndreptăţită în hotărârile emise de către expropriator.

De altfel, în considerentele sentinţei s-a indicat pentru fiecare persoană îndreptăţită atât suprafaţa de teren expropriată, cu numărul cadastral aferent, cât şi cuantumul despăgubirilor, rezultat din hotărârile emise de către expropriator pentru terenul cu acel număr cadastral, astfel încât, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că există suficiente elemente privind cuantumul despăgubirilor pentru fiecare număr cadastral.

Astfel, s-a constatat că recurenţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, după cum urmează: K.A. - suma de 41.874,04 lei, cuvenită pentru suprafaţa expropriată de 1511 mp din număr cadastral 41 (17.093,47 lei), număr cadastral 98 (24.755,27 lei) şi număr cadastral 1471 (25,30 lei), stabilită prin Hotărârile nr. 67 din 17 noiembrie 2004 şi nr. 194 din 17 mai 2006, respectiv prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012; I.G. - suma de 54.247,48 lei, cuvenită pentru suprafaţa expropriată de 2066 mp din numerele cadastrale 52 şi 703 (51.437,95 lei), numerele cadastrale 41 şi 725 (2.809,53 lei), stabilită prin Hotărârile nr. 194 şi 163 din 17 mai 2006; M.V. şi P.M. - suma de 81.598,55 lei, cuvenită pentru suprafaţa expropriată de 2770 mp din numărul cadastral 66 (65.922,97 lei) şi numerele cadastrale 52 şi 703 (15.675,58 lei), stabilită prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004, nr. 76 din 18 februarie 2005 şi nr. 163 din 17 mai 2006; H.R.E. şi S.M.M. - suma de 61.736,42 lei, cuvenită pentru suprafaţa expropriată de 2035 mp din numărul cadastral 66, stabilită prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004 şi nr. 76 din 18 februarie 2005.

Faţă de considerentele expuse, urmează ca motivul de recurs pe acest aspect să fie respins ca nefondat.

Se reţine, totodată, că prin motivele de recurs s-a mai susţinut că instanţa de apel ar fi făcut o aplicare greşită a prevederilor Legii nr. 198/2004, în sensul că nu a acordat despăgubiri pentru terenurile pentru care expropriatorul nu a emis hotărâri de stabilire a despăgubirilor, dar pentru care s-a dovedit în cauză, prin raportul de expertiză judiciară întocmit în anul 2010, că sunt afectate în fapt lucrării de utilitate publică.

Susţinerile cu acest obiect sunt nefondate.

Contrar celor invocate de către recurenţi, instanţa de apel a valorificat concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză în anul 2010 de experţii B.I., P.R. şi T.D.D. (file 260 - 267 dosar tribunal), în care s-a arătat că, pe lângă suprafeţele pentru care expropriatorul a stabilit despăgubiri în favoarea reclamanţilor şi a intervenientelor, a fost ocupată în plus o suprafaţă de 6752 mp, reflectată în anumite numere cadastrale, pe care experţii le-au indicat.

Argumentul pentru care instanţa a apreciat, însă, că recurenţilor din cauză nu li se cuvin despăgubiri pentru suprafeţele, proprietatea lor, regăsite în suprafaţa de 6752 mp, a fost acela că, deşi ocupată temporar, pe parcursul construirii autostrăzii, suprafaţa de 6752 mp nu este necesară lucrării de utilitate publică, urmând a fi redată proprietarilor.

Aşadar, instanţa de apel a constatat că această suprafaţă de teren nu este expropriată în fapt, iar atare apreciere, formulată pe baza înscrisurilor aflate la dosar şi menţionate în decizia recurată, nu poate fi cenzurată în prezentul recurs, întrucât reevaluarea situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat excede atribuţiilor acestei instanţe de control judiciar, circumscrise cazurilor strict şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care vizează doar legalitatea, nu şi temeinicia deciziei.

Pe temeiul celor constatate în fapt de către instanţa de apel, rezultă că nu a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea statului, iar proprietarii nu au pierdut prerogativele dreptului lor asupra porţiunilor cuprinse în suprafaţa de 6752 mp, motiv pentru care nu sunt îndreptăţiţi la despăgubiri (pentru următoarele suprafeţe: reclamanta K.A. - 1029 mp cu număr cadastral 40 şi 1104 mp cu număr cadastral 99; reclamantul I.G. - 24 mp cu număr cadastral 40, 332 mp cu număr cadastral 702 şi 245 mp cu număr cadastral 61; reclamantele M.V. şi P.M. - 55 mp cu număr cadastral 61, 150 mp cu număr cadastral 67 şi 37 mp cu număr cadastral 702; intervenientele H.R.E. şi S.M.M. - 113 mp cu număr cadastral 67).

În ceea ce priveşte referirile la intervenientul S.N., pe lângă faptul că acesta nu a declarat recurs în prezenta cauză, astfel încât situaţia juridică a terenului proprietatea sa nu poate fi cercetată de către această instanţă, se constată că sunt formulate în contextul renumerotării parcelelor după emiterea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor de către expropriator, situaţie de fapt ce a fost avută în vedere prin raportul de expertiză judiciară întocmit în anul 2010 şi valorificată ca atare de către instanţa de apel.

Înalta Curte constată, totodată, că prin motivele de recurs a fost criticată soluţia de menţinere a dispoziţiei primei instanţe asupra cererii de chemare în garanţie formulate de către C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva intervenientelor H.R.E. şi S.M.M. (care au formulat şi cerere de intervenţie în interes propriu, analizată prin considerentele expuse anterior).

Astfel, nu a fost criticată însăşi legalitatea obligării acestora la restituirea sumei de 45.263,31 lei, prin admiterea cererii pârâtei, şi nici nu s-a contestat că pârâta ar datora intervenientelor suma de 61.736,42 lei, astfel cum a reţinut instanţa de apel, ci doar s-a susţinut că instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 1143 şi următoarele C. civ., în sensul compensării acestor sume de bani, urmând a obliga doar pe pârâtă la diferenţa de 16.473,11 lei.

Aceste susţineri nu pot fi primite.

Prevederile legale invocate (art. 1143 - 1153 C. civ.) reprezintă temeiul compensaţiei, ca modalitate de stingere a două obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Compensaţia poate fi legală, atunci când operează în puterea legii, dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii, astfel cum au fost indicate în doctrină, deduse din normele arătate anterior, anume ca obligaţiile reciproce să aibă drept obiect bunuri fungibile (inclusiv sume de bani), iar creanţele să fie certe, lichide şi exigibile.

De asemenea, compensaţia poate fi judecătorească, atunci când instanţa o dispune, exclusiv în cazurile în care creanţele reciproce nu sunt lichide (nu este determinat cu certitudine cuantumul lor) ori nu au ca obiect bunuri fungibile, aşadar, în alte cazuri decât cele în care operează compensaţia legală.

În speţă, nu este întrunit niciunul dintre cazurile în care s-ar putea dispune stingerea obligaţiilor reciproce pe calea compensaţiei judecătoreşti, deoarece creanţele din cauză constau în sume de bani al căror cuantum este cert, potrivit celor reţinute, necontestat, de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte compensaţia legală, potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., este posibilă solicitarea compensaţiei legale direct în apel, iar această cerere nouă poate fi formulată, indiferent de momentul în care a operat compensaţia, respectiv înainte ori după pronunţarea sentinţei.

Intervenientele nu au invocat, însă, compensaţia prin cererea de apel, ci abia în faza recursului, astfel încât susţinerile pe acest aspect sunt formulate omisso medio, fiind, aşadar inadmisibile, în aplicarea art. 316 cu referire la art. 294 C. proc. civ.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi prin reţinerea invocării compensaţiei prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanţie, depusă în faţa primei instanţe, împrejurare invocată de către recurentele - interveniente: atât timp cât prima instanţă nu a dat curs unei astfel de solicitări, eventuala omisiune de soluţionare a acesteia ar fi trebuit criticată în apel, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reţine admisibilitatea invocării direct în recurs a compensaţiei legale, tot nu s-ar putea adopta o dispoziţie de obligare doar a pârâtei la diferenţa de 16.473,11 lei, în favoarea intervenientelor, astfel cum acestea preconizează, întrucât stingerea datoriilor reciproce, până la concurenţa cotităţilor respective, poate fi invocată în cursul unui proces doar cu privire la creanţe reciproce decurgând din dispoziţii adoptate chiar de către instanţă, ce reprezintă, astfel, titluri executorii.

Or, după cum s-a arătat deja, creanţa de 61.736,42 lei nu a fost stabilită, sub aspectul cuantumului, în prezenta cauză, şi nu s-a dispus obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani către interveniente. Dispoziţia primei instanţe, menţinută în apel, fiind aceea de constatare a calităţii intervenientelor de persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru o anumită suprafaţă de teren, pentru care despăgubirile au fost stabilite prin hotărâri emise de către expropriator.

Întrucât, potrivit art. 1144 C. civ., efectele compensaţiei legale se produc de drept, în măsura în care creanţele reciproce sunt certe, lichide şi exigibile, nu există niciun impediment pentru invocarea compensaţiei în cursul executării. Dacă partea căreia i se opune compensaţia nu îi recunoaşte efectele, partea interesată va putea sesiza instanţa, însă tot în cadrul executării silite.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de către intervenientul chemat în garanţie S.M., se constată că recurentul nu a susţinut că nu ar fi întrunite condiţiile admiterii cererii de chemare în garanţie formulate de către C.N.A.D.N.R. SA împotriva sa, din perspectiva situaţiei juridice a terenului vizat de această cerere de intervenţie forţată şi a prevederilor art. 60 C. proc. civ.

Astfel, se va porni de la premisa că, într-adevăr, pârâta a căzut în pretenţii împotriva intervenientei D.E. pentru suma de 16.326,42 lei, cuvenită pentru suprafaţa de 541 mp din numărul cadastral 58, care a fost stabilită prin Hotărârea nr. 68 din 24 noiembrie 2004, iar recurentul - intervenient, ce figurează ca persoană aparent îndreptăţită în cuprinsul acelei hotărâri, a încasat efectiv suma de bani menţionată, cu toate că intervenienta D.E. este îndreptăţită în acest sens.

Prin motivele de recurs, s-a susţinut că recurentul nu este culpabil pentru situaţia juridică greşită reţinută în hotărârea de stabilire a despăgubirilor, pe baza căreia s-a făcut plata, din moment ce a făcut dovada dreptului său de proprietate la data emiterii respectivei hotărâri emise de către expropriator.

Înalta Curte apreciază că aceste susţineri nu relevă nelegalitatea dispoziţiei instanţei de obligare a recurentului la restituirea sumei de 16.326,42 lei, întrucât dispoziţia nu se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală pentru a fi relevantă existenţa vinovăţiei, în forma intenţiei sau a culpei, drept condiţie de întrunire a unei asemenea răspunderi în persoana debitorului obligaţiei.

Restituirea sumei de bani încasate este un efect al unei plăţi nedatorate, făcute în temeiul unei obligaţii valabile din punct de vedere juridic, însă către o altă persoană decât creditorul, aşadar în absenţa unui raport juridic obligaţional între cel care a efectuat plata (solvens) şi cel care a încasat acea sumă de bani (accipiens).

Buna - credinţă a accipiensului, în sensul că nu a ştiut că plata este nedatorată, nu îl scuteşte de obligaţia restituirii, având relevanţă exclusiv pentru întinderea obligaţiei de restituire, anume doar în privinţa obiectului plăţii (art. 994 C. civ.).

După cum s-a arătat deja cu ocazia analizării celuilalt recurs, persoana menţionată în cuprinsul unei hotărâri de stabilire a despăgubirilor beneficiază de despăgubirea consemnată doar prin dovedirea calităţii de proprietar asupra terenului ori pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în care se constată calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri.

Or, cât timp, în prezenta cauză, s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru terenul menţionat în Hotărârea nr. 68 din 24 noiembrie 2004 a unei alte părţi din proces decât recurentul, respectiva hotărâre a rămas fără efecte juridice în privinţa îndreptăţirii recurentului la eliberarea sumei de bani consemnate, astfel încât, în mod corect, s-a dispus obligarea recurentului la restituirea sumei deja încasate, dar nedatorate de către expropriator.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTREU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii I.G., K.A., M.V., P.M., de intervenientele H.R.E. şi S.M.M. şi de chematul în garanţie S.M. împotriva deciziei nr. 27 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2014.

#Expropriere. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 151/2014. Civil. Acţiune în revendicare....		ICCJ. Decizia nr. 120/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Civil. Expropriere. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Civil. Expropriere. Recurs