ICCJ. Decizia nr. 1359/2014. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1359/2014
Dosar nr. 22644/3/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, C.N.A.D.N.R. şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului solicitând stabilirea despăgubirilor reprezentând valoarea reală a imobilului situat în Municipiul Bucureşti, Şoseaua O., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 401 mp şi construcţii, expropriat prin H.G. nr. 242/2008 pentru lucrări de utilitate publică şi stabilirea prejudiciului reprezentând daunele produse prin exproprierea parţială a imobilului şi construirea drumului autostrăzii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea menţionată s-a dispus exproprierea parţială a imobilului, iar prin hotărârea din 21 aprilie 2008 s-a stabilit valoarea totală a despăgubirilor la 43.566 euro, sumă ce nu reprezintă o despăgubire reală în raport de preţul de circulaţie al imobilelor în zona respectivă şi impactul negativ pe care îl va avea construirea autostrăzii prin preluarea zonei şi pericolul degradării părţii de imobil rămase neexpropriate.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de art. 37 şi art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, raportate la dispoziţiile Legii nr. 198/2004, art. 2, care stabileşte că expropriator este Statul Român prin C.N.A.D.N.R.
Pârâta C.N.A.D.N.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, întrucât experţii evaluatori au stabilit că despăgubirea aferentă suprafeţei de teren şi a investiţiilor afectate de expropriere pentru realizarea centurii rutiere a Municipiului Bucureşti este de 43.566 euro, aceasta fiind calculată cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat modificarea hotărârii din 22 aprilie 2008, stabilirea despăgubirilor şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 250.000 euro cu acest titlu.
Prin încheierea din 26 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Prin sentinţa civilă nr. 1738 din 17 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea precizată, a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei suma de 188.744 euro, în echivalent RON la data achitării efective, cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 401 mp situat în Bucureşti, Şoseaua O., sector 1, precum şi suma de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta D.M. a contestat hotărârea din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 numai sub aspectul valorii despăgubirii stabilite. A fost omologat raportul de expertiză de evaluare imobiliară întocmit de experţii S.I., M.N. şi M.A.S. care a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 170.132 euro, iar valoarea daunelor pentru prejudiciul cauzat reclamantei este de 18.615 euro, acesta rezultând din faptul că, s-a expropriat suprafaţa de 401 mp din totalul terenului deţinut de reclamantă de 466 mp, rămânând un lot de 65 mp, neconstruibil şi lipsit de utilităţile iniţiale.
În baza art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 2.100 RON, reprezentând onorarii experţi. S-a apreciat că nu se justifică plata onorariului de avocat, date fiind relaţiile de rudenie dintre părţi şi avocat şi faptul că dispoziţiile Legii nr. 51/1995 permit reprezentarea gratuită în astfel de cazuri.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanta D.M. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.
Prin motivele sale de apel, reclamanta a criticat sentinţa primei instanţe pentru neacordarea sporului de valoare a părţii de imobil rămase neexpropriate, stabilit prin raportul de expertiză în cuantum de 18.615 euro, având în vedere că partea rămasă neexpropriată are o suprafaţă de 65 mp, neutilizabilă, lipsită de utilităţi şi care nu mai prezintă interes pentru cumpărători.
Cea de-a doua critică formulată de reclamantă a vizat greşita stabilire a cuantumului cheltuielilor de judecată, având în vedere că nicio dispoziţie din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat nu obligă pe avocat să reprezinte gratuit o parte cu care se află în relaţii de rudenie. Pe de altă parte, s-a arătat că onorariile achitate avocaţilor D.P.I. şi M.E. au fost modice, în raport cu complexitatea cauzei şi munca depusă de aceştia.
În motivarea apelului său, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a învederat că raportul de expertiză omologat de prima instanţă nu respectă criteriile prevăzute de lege în ceea ce priveşte valoarea imobilului, aceasta fiind stabilită în baza unor oferte reprezentând preţuri solicitate de proprietari-vânzători şi nu în baza preţurilor cu care se tranzacţionează imobilele de acelaşi fel, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa trebuia să aibă în vedere valoarea imobilului la data efectuării raportului de expertiză, aşa cum prevăd dispoziţiile O.U.G. nr. 228/2008 coroborate cu prevederile Legii nr. 33/1994, şi nu momentul exproprierii.
Un alt aspect de nelegalitate pentru care s-a criticat sentinţa tribunalului a privit greşita obligare a expropriatorului de a plăti contravaloarea unor investiţii de pe terenul expropriat. În acest sens, pârâta a învederat că terenul expropriat nu avea nicio îngrădire la Şoseaua O. şi la Str. N., astfel cum a susţinut reclamanta, iar stâlpul electric pentru iluminat public evaluat de experţi nu aparţinea acesteia.
S-a susţinut, totodată, că pentru construcţia magazie, pentru care pârâta a fost obligată să achite despăgubiri, reclamanta nu a prezentat autorizaţie de construire sau alt act de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 111 A din 22 martie 2013, a admis apelurile reclamantei şi pârâtului şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că, urmare a admiterii în parte a acţiunii, a modificat în parte hotărârea din 22 aprilie 2008 a C.N.A.D.N.R., în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat în suprafaţă de 401 mp situat în Bucureşti, Şoseaua O., la suma de 41.704 euro, echivalent în RON la data plăţii.
S-a menţinut dispoziţia din hotărârea din 22 aprilie 2008 de acordare a sumei de 3.466 euro reprezentând investiţii, precum şi dispoziţia din sentinţa apelată de acordare a sumei de 18.615 euro, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea prejudiciului pentru terenul rămas neexpropriat.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. la plata sumei de 4.800 RON către reclamanta D.M., reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă.
S-a respins cererea apelantei reclamante D.M. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, cu privire la apelul reclamantei D.M., că instanţa de fond a stabilit corect cuantumul prejudiciului suferit ca urmare a lipsirii de utilitate a restului de teren rămas neexpropriat, de 65 mp, acordându-i suma de 18.615 euro, calculată la data de 22 aprilie 2008.
Curtea de apel a constatat ca întemeiată critica reclamantei vizând cheltuielile de judecată, în sensul că nu există nicio prevedere în Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, care să oblige un avocat să reprezinte gratuit o parte din proces cu care se află în relaţii de rudenie.
S-a stabilit, astfel, că suma datorată de pârât cu titlu de onorariu de avocat în primă instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. este de 4.000 RON.
Cu privire la apelul pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R., instanţa de apel a reţinut că sunt întemeiate ambele critici invocate.
S-a constatat că instanţa de fond a stabilit despăgubirea pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 401 mp, respectiv suma de 170.132 euro, în baza unui raport de expertiză ce a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece comisia de experţi a utilizat o metodă greşită, raportându-se la ofertele de piaţă de pe internet, şi nu la preţurile de tranzacţionare ale unor imobile situate în aceeaşi rază teritorială cu cel supus exproprierii.
De asemenea, s-a apreciat că în mod eronat instanţa de fond a ales dintre cele două variante propuse de comisia de expertiză (respectiv valoarea de circulaţie la data exproprierii, 22 aprilie 2008 şi valoarea de circulaţie la data efectuării expertizei, 2 aprilie 2010), prima variantă, fapt ce reprezintă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Textul de lege prevede în mod imperativ faptul că, la stabilirea despăgubirii trebuie să se ţină cont de preţurile de tranzacţionare de la data efectuării raportului de expertiză, şi nu de la data exproprierii.
În baza efectului devolutiv al apelului şi în considerarea criticilor formulate, instanţa de apel a procedat la refacerea probei cu expertiză tehnică de evaluare, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
La solicitarea instanţei, prin adresa din 7 noiembrie 2011, Direcţia de impozite şi taxe locale sector 1 a comunicat copii de pe actele de tranzacţionare aflate în evidenţa sa pentru Şoseaua O., sector 1, pentru anul 2011, respectiv tranzacţia de care s-a luat act prin sentinţa civilă nr. 2597/2011 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin adresa din 20 octombrie 2011, O.C.P.I. a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public D.M., contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public S.E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D. şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public R.D.
Toate actele de tranzacţionare comunicate de instituţiile statului au fost înaintate comisiei de experţi pentru a fi avute în vedere la efectuarea expertizei de evaluare.
Prin expertiza efectuată în apel de comisia compusă din experţii P.C., C.O. şi M.A.S. s-a stabilit că valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat în suprafaţă de 401 mp, este de 41.704 euro (la o valoare unitară de 104 euro/mp).
Curtea de apel a constatat ca nefondată critica apelantului pârât vizând obligarea sa la plata contravalorii unor construcţii, în legătură cu care a arătat că nu existau pe terenul apropiat. S-a reţinut că tribunalul nu a acordat daunele la care se referă pârâtul, ci a stabilit că sumele datorate de pârât sunt compuse din despăgubirea pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 401 mp, acordând în acest sens 170.132 euro şi prejudiciul produs reclamantei prin rămânerea fără utilitate a suprafeţei de teren neexpropriate de 65 mp, acordând în acest sens suma de 18.615 euro.
Totodată, instanţa de apel a respins cererea apelantei reclamante D.M. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, constatând că aceasta nu a depus la dosar vreo chitanţă prin care să facă dovada achitării onorariului de avocat.
În ceea ce priveşte onorariul de expertiză stabilit în sarcina apelantei reclamante la termenul din 7 octombrie 2011, de 1.500 RON, pentru efectuarea expertizei dispuse în cauză, curtea de apel a constatat că instanţa a admis cererea acesteia de acordare a ajutorului public judiciar prin încheierea din 18 noiembrie 2011.
În ceea ce priveşte suma de 1.310 RON, achitată cu factura din 14 martie 2013 şi chitanţa din 14 martie 2013, instanţa de apel a constatat că reprezintă onorariul pentru expertiza extrajudiciară efectuată de SC E.E. SRL la solicitarea apelantei reclamante, astfel că acestea nu se încadrează în dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., care se referă numai la onorariul pentru expertiza judiciară administrată în cauză în condiţii de contradictorialitate.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul legal reclamanta D.M. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.
Prin recursul său, reclamanta D.M. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susţinut într-o primă critică, greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, respectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 401 mp la suma de 41.704 euro, fără a se evalua şi construcţia existentă pe teren. În acest context, s-a arătat că instanţa de judecată nu a ţinut cont de obiecţiunile formulate şi nici nu s-a dispus efectuarea unei contraexpertize, cerere solicitată la primul termen după depunerea raportului.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a criticat decizia atacată pentru încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte respingerea cererii sale de efectuare a unei contraexpertize, sens în care s-a susţinut că au fost nesocotite dispoziţiile art. 212 C. proc. civ. şi ale art. 170 alin. (1) C. proc. civ.
Cel de-al treilea motiv de recurs a vizat greşita respingere a probelor cu martori şi interogatorii solicitate prin încheierea de la 7 octombrie 2011 şi, pe cale de consecinţă, încălcarea art. 129 C. proc. civ.
Cea de-a patra critică a vizat greşita stabilire de către comisia de experţi din apel a valorii despăgubirilor cu încălcarea dispoziţiilor instanţei din încheierea de la 7 octombrie 2011 şi eludarea ghidului cu preţurile orientative ale proprietăţilor imobiliare din Municipiul Bucureşti în vigoare în anul 2011 şi a ofertelor pieţei imobiliare în zona administrativ-teritorială, precum şi a standardelor internaţionale de evaluare.
Critica formulată prin ultimul motiv de recurs s-a referit la greşita respingere a cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, reprezentând onorariul avocaţilor şi onorariul pentru expertiza tehnică extrajudiciară, solicitări ce se încadrau în dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.
Reclamanta D.M. a formulat şi o completare la motivele de recurs, de asemenea depuse în termenul legal, prin care a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, susţinând că trebuia luată în considerare la calculul despăgubirilor data întocmirii raportului de expertiză la instanţa de fond şi nu data întocmirii raportului în faza apelului.
S-a criticat, totodată, decizia recurată pentru greşita respingere a cererii de înlocuire a expertului C.C.M., cu motivarea că fiind calificată ca o cerere de recuzare, ar fi inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.
Prin recursul său, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a criticat decizia instanţei de apel ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul reducerii cheltuielilor de judecată acordate reclamantei în primă instanţă.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a arătat că, aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, reclamanta D.M. a avut doi avocaţi, cărora le-a achitat un onorariu de 4.000 RON.
Având în vedere că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte de prima instanţă, pârâtul recurent a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micşorării onorariilor celor doi avocaţi, proporţional cu activitatea fiecăruia.
În subsidiar, pârâtul a susţinut că şi admiţând că nu poate opera prezumţia de gratuitate în prestarea serviciilor juridice de către fiu mamei sale (respectiv de către avocatul D.P.I. mamei sale, reclamanta D.M.), instanţa de apel ar fi trebuit să observe că erau aplicabile dispoziţiile art. 276 C. proc. civ.
Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de aceasta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica formulată prin primul motiv de recurs este nefondată. Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pe care a fost întemeiat acest motiv de recurs sunt impropriu invocate, deoarece prin act juridic dedus judecăţii nu se poate înţelege, aşa cum susţine reclamanta, o probă administrată în cauză.
Împrejurarea invocată, în sensul că nu s-a ţinut cont de obiecţiunile la expertiză şi s-a refuzat nejustificat încuviinţarea unei expertize nu poate justifica invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Într-adevăr, reclamanta D.M. a formulat la 19 octombrie 2012 o cerere de încuviinţare a unei contraexpertize, iar la 3 decembrie 2012 a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, obiecţiuni ce au fost încuviinţate, alături de cele formulate de pârât, prin încheierea de la termenul din 7 decembrie 2012.
La aceste obiecţiuni toţi cei trei experţi (P.C., C.C.M. şi M.S.) au răspuns, la termenul următor (22 februarie 2013), instanţa de apel respingând motivat solicitarea apelantei reclamante privind efectuarea unei contraexpertize.
Potrivit dispoziţiilor art. 212 C. proc. civ., expertiza contrarie cerută de una dintre părţi, chiar dacă a fost cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, este obligatorie a fi încuviinţată de instanţă, care apreciază asupra necesităţii administrării acestei probe numai dacă nu este lămurită prin expertiza făcută.
Prin urmare, nici critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs al reclamantei vizând refuzul nejustificat al încuviinţării unei contraexpertize, circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondată fiind respectate pe deplin de către instanţa de apel dispoziţiile art. 211-art. 212 C. proc. civ.
Nici motivul de recurs referitor la greşita respingere a probelor cu martori şi interogatoriu, solicitate prin încheierea de la 7 octombrie 2011 nu poate fi primit întrucât nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că nu va fi examinat.
Critica recurentei reclamante vizând încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu este întemeiată.
Instanţa de apel a reţinut corect că în cauză comisia de experţi numită în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 a respectat criteriul legal, menţionat de recurentă, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de preţurile de tranzacţionare ale unor imobile similare, la data efectuării expertizei.
Comisia de experţi compusă din experţii P.C., C.O. şi M.A.S., a avut în vedere toate actele de tranzacţionare comunicate instanţei de instituţiile statului (respectiv O.C.P.I. şi Direcţia Impozite şi Taxe Locale sector 1), stabilind valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 401 mp, la data efectuării raportului de expertiză, la 41.704 euro (104 euro/mp).
De asemenea, au fost respectate dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că despăgubirea acordată nu este mai mică decât cea oferită de expropriator (de 100 euro/mp).
Odată ce în apel s-a procedat la refacerea probei cu expertiză, în baza efectului devolutiv al acestei căi de atac şi în considerarea criticilor formulate de aceşti apelanţi, nu se putea omologa o valoare stabilită la momentul efectuării expertizei la instanţa de fond, pentru că s-ar fi încălcat dispoziţiile legale menţionate.
Nici critica referitoare la refuzul înlocuirii expertei C.C.M. nu este întemeiată.
Instanţa de apel a respins corect această solicitare, motivat de faptul că nu au fost învederate motive obiective care să justifice cererea apelantei reclamante, expertul fiind desemnat de instanţă conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Totodată, în condiţiile în care la termenul din 7 decembrie 2012 cererea de recuzare a acestui expert a fost respinsă ca tardivă, nefiind formulată în termenul de 5 zile prevăzut de art. 204 C. proc. civ., nu există niciun motiv care să justifice înlocuirea expertului C.C.M., cererea reclamantei apelante fiind corect respinsă la termenul din 22 februarie 2013.
Cererea reclamantei recurente referitoare la neacordarea onorariului avocaţilor săi şi a onorariului achitat pentru expertiza tehnică extrajudiciară nu este fondată.
Instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. atunci când a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată pentru această fază procesuală.
Pe de o parte, onorariul achitat pentru expertiza extrajudiciară realizată de SC E.E. SRL, la solicitarea apelantei reclamante, nu se încadrează în dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., care se referă numai la onorariul pentru expertiza judiciară încuviinţată de instanţă şi administrată în condiţii de contradictorialitate.
Pe de altă parte, s-a reţinut corect că achitarea onorariului de avocat nu a fost dovedită cu vreo chitanţă, şi sub acest aspect cererea reclamantei apelante fiind justificat respinsă ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, urmează să se respingă recursul reclamantei.
Examinând recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Totodată, potrivit art. 276 C. proc. civ., când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Instanţa de apel a apreciat nelegal că reclamantei D.M. i se cuvin cheltuielile de judecată în primă instanţă în integralitatea lor, având în vedere că acţiunea acesteia s-a admis doar în parte.
În consecinţă, Curtea va constata că faţă de soluţia dată litigiului, cheltuielile de judecată trebuiau acordate proporţional cu pretenţiile admise şi, pe cale de consecinţă, cu culpa procesuală.
Ca atare, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul pârâtului (în varianta subsidiară a criticilor) şi să se modifice în parte decizia recurată, în sensul obligării pârâtului la 2.400 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva deciziei nr. 111/A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă pârâtul la 2.400 RON, cheltuieli de judecată în primă instanţă.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1360/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
