ICCJ. Decizia nr. 1488/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1488/2014
Dosar nr. 4791/62/2011
Şedinţa publică din 20 mai 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 4 aprilie 2011, pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii L.M., L.B.C. şi L.K.F. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Braşov, prin primar, obligarea alternativă a acestora la plata sumei de 2.096.250 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952,30 mp, identificat în CF nr. xx Braşov, sub nr. top iniţial T1 identic cu nr. cadastral C1, pe care este situată Şcoala generală nr. Y Braşov cu terenul aferent, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 245/S/2012, Tribunalul Braşov a hotărât următoarele:
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, invocată de acesta şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâtul Municipiul Braşov.
A admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii L.M., L.B.C. şi L.K.F. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, prin primar şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Municipiul Braşov să plătească reclamanţilor suma de 3.644.000 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952 m.p., identificat în CF nr. xx Braşov sub nr. top iniţial T1 identic cu nr. cadastral C1.
A respins aceeaşi acţiune a reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâtul Municipiul Braşov să plătească reclamanţilor suma de 3940 RON, cheltuieli de judecată.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Inadmisibilitatea acţiunii de faţă este tratată ca o apărare de fond în raport de existenţa unor hotărâri judecătoreşti anterioare cu privire la imobil şi prevederile legislaţiei speciale şi generale interne care ocroteşte proprietatea, precum şi corelaţia dintre aceasta şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drept şi obligaţii, iar conform prevederilor alin. (2) al aceluiaşi art., el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop.
În speţă, prin acţiunea promovată, reclamanţii tind la valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat de la antecesorii lor, în condiţiile confirmării acestui drept prin hotărâre judecătorească irevocabilă dar şi a existenţei unui impediment la restituirea în proprietate datorită afectării lui de existenţa unei construcţii reprezentată de Şcoala Generală nr. Y Braşov, aflată în domeniul public al acestui municipiu.
Din documentaţia depusă la dosar rezultă afectarea terenului proprietatea reclamanţilor de construcţia unităţii de învăţământ cât şi superficia rezultată din această situaţie de fapt.
Dovedită fiind calitatea de proprietar asupra terenului în persoana Municipiului Braşov, statul nu se justifică a fi chemat în judecată într-o acţiune în revendicare, chiar dacă prin aceasta se solicită convertirea proprietăţii asupra bunului în despăgubiri, reprezentând valoarea de piaţă a acestuia, astfel că va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a statului.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor s-a dovedit neîntemeiată şi a fost respinsă.
Reclamanţii au promovat pe rolul Judecătoriei Braşov o acţiune cu privire la acelaşi imobil, respectiv anularea unor încheieri de carte funciară şi rectificarea înscrierilor efectuate în baza acestora, sub nr. 9305/197/2007.
În fond cererea a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 7349 din 29 iunie 2009 a Judecătoriei Braşov, dar respinsă prin decizia civilă nr. 1168/R din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Braşov, aceste două instanţe confirmând calitatea reclamanţilor de succesori în drepturi ai autorilor lor L.F.Ş., astfel că se justifică această calitate şi în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, potrivit deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă, Municipiul Braşov a fost obligat să predea autorului reclamanţilor, posesia asupra întregului imobil înscris în CF nr. xx Braşov, în această carte funciară fiind înscrise cele două nr. top iniţiale T2 şi T3, din care face parte şi terenul a cărui contravaloare se solicită.
Din conţinutul cărţii funciare rezultă că pe acest teren a fost construită şi înscrisă construcţia Şcoala Generală nr. Y Braşov, anterior fiind preluat de Statul Român, prin Decretul nr. 92/1950 şi apoi înscris în proprietatea Municipiului Braşov, ca domeniu public, în baza H.G. nr. 972/2002. Din această documentaţie rezultă fără dubiu apartenenţa în proprietatea reclamanţilor a terenului în litigiu, dar şi imposibilitatea predării posesiei acestuia, deşi s-a dispus în acest sens în mod irevocabil, cum s-a arătat.
Potrivit evidenţelor de carte funciară, terenul în litigiu este identificat cu suprafaţa de 4390 mp în CF nr. zz, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. yy Braşov, iar prin expertiza efectuată de expert ing. M.R., autorizată A.N.C.P.I., s-a stabilit că suprafaţa acestuia este de 3952,30 m.p., din care 3584,30 m.p. ocupată de Şcoala generală nr. Y şi 368 mp de str. T.I., potrivit documentaţiei tehnice întocmite de aceasta. Rezultă că întreg imobilul revendicat de reclamanţi se află în proprietatea pârâtului Municipiul Braşov, care a fost obligat la predarea posesiei asupra acestuia, contrar susţinerilor sale din întâmpinare şi nota de şedinţă depusă la dosar.
Existenţa afectării terenului de şcoala menţionată şi calea de acces identificată prin documentaţia indicată, a determinat reclamanţii să solicite obligarea acestui pârât la plata contravalorii bunului, în temeiul art. 480 C. civ.
Nu s-a putut reţine susţinerea pârâţilor în sensul că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, de vreme ce aceştia au un titlu de recunoaştere a dreptului lor de proprietate reprezentat de decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003.
Existenţa acestui titlu, coroborat cu imposibilitatea preluării în proprietate cu toate atributele dreptului lor, îndreptăţesc pe reclamanţi să solicite acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea de piaţă a imobilului, valoare care a intrat în final în patrimoniul pârâtului Municipiul Braşov, urmare preluării de către stat a terenului, construirii pe acesta a clădirii şcolii şi afectării lui de strada din intravilanul municipiului.
În caz contrar, deşi a fost confirmat în justiţie în mod irevocabil dreptul de proprietate al reclamanţilor, lipsirea lor de plenitudinea prerogativelor acestui drept, ar reprezenta în continuare o privare de bunuri care, combinată cu lipsa totală a despăgubirilor, este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1.
Pe de altă parte, zădărnicirea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra bunului lor, asociată cu o lipsă totală de despăgubire, i-ar face pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului lor, garantat de acelaşi art. 1 din Protocolul nr. 1.
Chiar din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reiese că, atunci când imobilul nu mai poate fi restituit în natură, cum este cazul în speţă, urmează să se plătească reclamanţilor despăgubiri băneşti.
Atunci când bunul a fost transmis unui terţ, în speţă de către stat municipiului Braşov, care a dobândit în mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicării urmează a fi convertit într-o pretenţie de despăgubiri, modalitate permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă s-a administrat proba cu expertiza de evaluare, expertul tehnic arh. Ţ.E. constatând că valoarea de piaţă a imobilului este de 3.644.000 RON echivalentă sumei de 839.000 euro, sumă menţinută şi după analizarea obiecţiunilor formulate la constatările expertului.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov prin primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanţii L.M., L.B.C. şi L.K.F.
Prin decizia nr. 99 Ap din data de 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Braşov a respins apelul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 245/S din 16 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a păstrat-o. A fost obligată apelanta la plata către intimaţii reclamanţi a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere că în motivarea apelului s-a criticat hotărârea instanţei de fond, în sensul că deşi s-a reţinut că imobilul revendicat se află în proprietatea pârâtului Municipiul Braşov, că titlul acestuia nu a fost desfiinţat iar prin decizia civilă nr. 745/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu s-a constatat vreun drept de proprietate în sarcina reclamanţilor, prima instanţă a admis nelegal acţiunea. Instanţa de fond nu a avut în vedere constatările irevocabile stabilite prin decizia civilă nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
S-a mai reţinut că în susţinerea căii de atac promovată s-au invocat considerentele şi efectele deciziei nr. 27/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 28/2011 şi în consecinţă, aplicarea prevederilor art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care se consideră că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Braşov s-a solicitat admiterea apelului, întrucât acţiunea promovată de reclamanţi este neîntemeiată, nefiind urmată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, reiterându-se excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilitatea acţiunii pe dreptul comun.
Instanţa de apel a ţinut seama de faptul că prin întâmpinarea formulată de reclamanţi s-a combătut apelul şi s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a reţinut că instanţa de fond s-a pronunţat asupra acesteia şi întrucât nicio parte nu a criticat această dispoziţie a instanţei, este de prisos reiterarea şi reanalizarea excepţiei în prezenta cale de atac.
Pe fondul cauzei instanţa de apel a statuat că motivele de apel sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, s-a recunoscut reclamanţilor dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pârâta Municipiul Braşov fiind obligată să predea antecesorului acestora, posesia întregului imobil situat în Braşov, str. C., înscris în CF nr. xx Braşov.
Hotărârea judecătorească menţionată a creat în cazul reclamanţilor o speranţă legitimă de a fi puşi efectiv în posesie asupra terenului lor şi astfel, creanţa lor este suficient de bine stabilită încât să constituie o valoare patrimonială, care atrage după sine aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
În aceste circumstanţe, obligarea Municipiului Braşov la despăgubiri este motivată, întrucât reclamanţii beneficiază de garanţiile oferite de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, soluţia instanţei de fond fiind justificată în acest sens.
Susţinerile referitoare la inadmisibilitatea acţiunii în considerarea Legii nr. 10/2001, sunt nefondate, întrucât acţiunea pe dreptul comun a fost promovată înainte de apariţia legii speciale, soluţionarea acesteia fiind continuată pe dreptul comun şi nu pe procedura prevăzută de legea specială, motiv pentru care nu sunt incidente nici dispoziţiile deciziei nr. 27/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârea recurate, şi în consecinţa trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Braşov, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate şi respingerea acţiunii formulate de intimații-reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a formulat următoarele critici:
1. Deşi prin cererea de apel s-au pus în discuţie atât chestiuni de fapt, cât şi de drept, în cadrul cărora s-a invocat lipsa de identitate dintre bunul relativ la care se afirma că ar exista o hotărâre de restituire şi cel faţă de care se solicita plata de despăgubiri, instanţa de apel nu a cercetat acest motiv de apel.
Hotărârea atacată nu cuprinde nicio referire cu privire la apărările pârâtei în legătura cu lipsa de identitate dintre bunul ce a făcut obiectul deciziei nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi relativ la faptul că din considerentele acestei decizii reiese, cu adevărat, că reclamanţii nu au un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, s-a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la chestiunile de drept decurgând din efectele deciziei civile nr. 1168/R din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, ilegalitate existentă şi în hotărârea instanţei de fond, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
2. Prin hotărârea pronunţată instanţa de apel a realizat o greşită aplicare a legii, fapt ce se regăseşte în motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la această susţinere s-a arătat, în esenţă, că singura referire "în drept" a instanţei de apel este cea potrivit căreia "(...)Prin urmare, hotărârea judecătorească menţionată - decizia civilă nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a creat în cazul reclamanţilor o speranţă legitimă de a fi puşi efectiv în posesie asupra terenului lor şi că astfel, creanţa lor este suficient de bine stabilită încât să constituie o valoare patrimonială, care atrage după sine aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Opinia recurentului este în sensul că decizia civilă nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu a creat în cazul reclamanţilor o speranţă legitimă de a fi puşi efectiv în posesie asupra terenului lor şi astfel, creanţa lor nu este suficient de bine stabilită încât să constituie o valoare patrimonială, care atrage după sine aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, invocată de reclamanţi ca fiind izvorul dreptului lor de proprietate, nu le-a constatat şi nici nu le-a constituit vreun drept de proprietate, dimpotrivă, conservând dreptul Statului Român asupra imobilului.
În final, recurentul apreciază că hotărârea recurată este criticabilă şi faţă de împrejurarea că soluţia dată excede prevederilor legale, care se aplica cu precădere. Hotărârile judecătoreşti depuse în susţinerea acţiunii nu pot constitui titluri executorii privind revendicarea suprafeţei solicitate sau acordarea de despăgubiri.
În consecinţă, consideră că în mod greşit instanţele au dispus acordarea de despăgubiri, în împrejurări nedovedite, incerte, fără o bază solidă, cu încălcarea flagrantă a legii, în paguba bugetului, în speţa, în paguba autorităţii locale reprezentate de Municipiul Braşov.
Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele ce se vor arăta, impunându-se soluţia casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin apelul exercitat împotriva sentinţei civile nr. 245/S din 16 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar, după detalierea istoricul situaţiei juridice a imobilului până la acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu, a criticat hotărârea instanţei de fond, pentru considerentele reţinute în baza cărora a pronunţat sentinţa apelată.
A arătat că deşi instanţa a reţinut că imobilul revendicat se află în proprietatea pârâtului Municipiul Braşov, că titlul acestuia nu a fost desfiinţat iar prin decizia civilă nr. 745/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu s-a constatat vreun drept de proprietate în sarcina reclamanţilor, prima instanţă a admis nelegal acţiunea.
De asemenea, a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere constatările irevocabile stabilite prin decizia civilă nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
A invocat în susţinerea căii de atac promovată, considerentele şi efectele deciziei nr. 27/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 28/2011 şi în consecinţă, aplicarea prevederilor art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care a considerat că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă.
Totodată, apelanta a formulat critici ce vizează lipsa de identitate dintre bunul referitor la care reclamanţii au afirmat că există o hotărâre de restituire, respectiv decizia nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi cel faţă de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză.
Prin decizia nr. 99Ap din data de 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Braşov, a respins apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar fiind obligată apelanta la plata către intimaţii reclamanţi a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Înalta Curte obsevă că în considerentele hotărârii instanţei de apel nu există nicio referire la motivele de apel vizând critica referitoare la lipsa de identitate dintre bunul relativ la care reclamanţii susţin că există o hotărâre de restituire, respectiv decizia nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi cel faţă de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză, precum şi critica referitoare la efectele deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
Omisiunea instanţei de apel de a analiza toate motivele de apel cu care a fost învestită, de a arăta care sunt motivele pentru care cererile apelantei sunt sau nu întemeiate, nesocoteşte dispoziţiile art. 261.alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impun ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Aceste considerente atrag incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vătămarea produsă părţii neputând fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii - necercetarea criticilor face imposibilă exercitarea controlului judiciar de instanţa de recurs, iar o soluţionare a acestora pentru prima dată în această etapă procesuală lipseşte partea de un grad de jurisdicţie, de posibilitatea supunerii cenzurii unei instanţe a modului de dispunere, prezenta hotărâre având caracter irevocabil.
Drept urmare, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar împotriva deciziei nr. 99Ap din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1483/2014. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
