ICCJ. Decizia nr. 1872/2014. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1872/2014
Dosar nr. 1589/223/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 iunie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 17 aprilie 2014 reclamantul L.G.F. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 554 din 11 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1589/223/2013 .
În motivarea recursului a arătat că hotărârea a fost pronunţată cu nerespectarea legii şi fără a se observa situaţia de fapt, ceea ce a dus la încălcarea dreptului său de proprietate şi că judecătorii cauzei au acţionat cu rea credinţă.
În raportul întocmit în baza rezoluţiei din 5 mai 2014 s-a reţinut că : recurentul nu a ataşat un exemplar al motivelor de recurs, în vederea comunicării către intimaţii-pârâţi I.R. şi I.C.; cererea de recurs nu a fost redactată de avocat, cu încălcarea dispoziţiilor art. 83 alin. (3) C. proc. civ.; criticile promovate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.; nu au fost găsite motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.; decizia nr. 554 din 11 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
La 23 mai 2014 recurentul-reclamant a formulat în scris un punct de vedere la raportul comunicat în baza rezoluţiei din 15 mai 2014, prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs.
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ, Înalta Curte constată că acesta urmează a fi anulat, pentru considerentele ce succed:
Prin încheierea nr. 477 din 10 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 201, art. 208 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost anulată cererea având ca obiect evacuare, formulată de reclamantul L.G.F. în contradictoriu cu pârâţii I.R. şi I.C., reţinându-se că reclamantul nu a înţeles să îndeplinească obligaţiile de completare şi timbrare a acţiunii, stabilite de instanţă prin rezoluţia din data de 10 mai 2013, comunicată acestuia la aceeaşi dată şi primită la 15 mai 2013.
Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs.
Prin încheierea nr. 122 din 19 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea recursul a fost anulat în temeiul dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 200 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. civ., constatându-se că recurentul nu a complinit în termenul prevăzut de lege lipsurile constatate în procedura de verificare şi regularizare a cererii de recurs, în sensul că această cerere nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de lege, nu a fost depusă în numărul de exemplare necesare pentru comunicare şi nici nu a fost însoţită de împuternicirea avocaţială.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, ce a fost anulat ca netimbrat prin decizia atacată în cauza pendinte.
Potrivit art. 200 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ.: „(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.”
Reclamantul a uzat de calea de atac pusă la dispoziţia sa de lege, formulând „recurs” împotriva încheierii nr. 477 din 10 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani.
În aceste condiţii, decizia nr. 554 din 11 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., privind legalitatea căii de atac, potrivit căruia „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.”
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul L.G.F. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi I.C. şi I.R. împotriva deciziei nr. 554 din 11 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1870/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1873/2014. SECŢIA l CIVILĂ → |
|---|
