ICCJ. Decizia nr. 1867/2014. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1867/2014
Dosar nr. 7851/110/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2014
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2010 la Judecătoria Bacău, sub nr. 5256/180/2010, reclamanta SC F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părţi, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea sumei achitate de reclamantă, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii şi a cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 8602 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bacău s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, unde dosarul a fost înregistrat la data de 22 octombrie 2010 sub nr. 7851/110/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a admis acţiunea formulată de SC F. SRL, împotriva pârâtei SC A. SRL.
S-a dispus rezoluţiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părţi.
S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 35.000 RON, cu dobândă legală începând cu data introducerii acţiunii, 1 aprilie 2010, şi până la data plăţii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.554,96 RON cheltuieli de judecată.
În motivare tribunalul a reţinut că între reclamanta SC F. SRL şi pârâta SC A. SRL a fost încheiat Contractul din 30 septembrie 2008 având ca obiect faza de proiectare şi termenul de execuţie a lucrării privind spaţiu comercial şi birouri mun. Bacău. Proiectul urma a se desfăşura în fazele: PAC, PTh, DDE. Valoarea proiectului a fost stabilită la 88.500 RON şi 16.815 RON TVA.
Anterior încheierii contractului, reclamanta a obţinut în anul 2008 certificatul de urbanism din 11 februarie 2008 pentru o construcţie cu destinaţie "spaţii comerciale". Pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, următorul pas necesar era realizarea PAC-ului (proiect autorizare construcţie). Pentru construcţia în sine era necesar şi Proiectul tehnic (Pth) şi detaliile de execuţie.
La data de 30 septembrie 2008 reclamanta încheie Contractul din 30 septembrie 2008 cu SC A. SRL, pentru realizarea PAC-ului în 35 zile şi Pth-ului în 100 zile.
Reclamanta a achitat avansul I, în sumă de 25.000 RON cu factura din 30 septembrie 2008 şi avansul II cu factura din 7 ianuarie 2009.
Întrucât pârâta nu a realizat proiectul PAC în termenul convenit, reclamanta s-a aflat în situaţia de a solicita eliberarea unui nou certificat de urbanism din 5 martie 2009.
Constatând situaţia de fapt, SC F. SRL încheie un nou contract cu o altă societate, SC G.T. SRL, cu care, de altfel, realizează întreg proiectul.
Pârâta a declarat prin interogatoriu că a realizat lucrarea în proporţie de 95%, însă nu numai că nu a făcut dovada acestui aspect, dar la dosar nu există un proces-verbal de predare-primire, din care să rezulte că reclamanta a primit lucrarea şi că a folosit-o pentru eliberarea unor alte avize.
În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică de către expertul H. din conţinutul căreia instanţa a reţinut că documentaţia depusă la dosar nu este Pth, iar în anexa 1 la această lucrare sunt prezentate cerinţele de conţinut pentru proiect; DTAC-ul nu respectă în totalitate prevederile Legii nr. 50/1991; proiectul nu conţine partea de rezistenţă în totalitate şi niciun fel de breviar de calcul sau alte elemente pe baza cărora s-a calculat structura de rezistenţă.
PAC-ul nu conţine totalitatea pieselor scrise şi desenate aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 50/1991.
Documentaţia ce a fost prezentată expertului nu conţine cele trei faze: PAC, Pth, DDE şi nu se poate constitui nici măcar ca documentaţie PAC completă.
Deoarece proiectul existent la dosar nu este complet la niciuna din fazele de proiectare, rezultă că nu s-a stabilit categoria de importanţă a construcţiei şi nici nu a fost supus verificării conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.
S-a mai arătat că proiectul trebuia să cuprindă atât piese desenate, cât şi piese scrise, astfel încât lucrarea nu este completă, în condiţiile în care proiectul trebuia să cuprindă şi partea de instalaţii, respectiv instalaţii electrice, instalaţii termice, instalaţii sanitare, eventual instalaţii de gaz.
Planşele existente nu sunt complete şi nu pot constitui o documentaţie valabilă; dar în limitele uzanţelor de proiectare fiecare proiectant are propriul stil de redactare.
În final s-a arătat că proiectul este incomplet, acesta nu prevede nici elementele enumerate de reclamantă respectiv materiale, finisaje, culori, etc.
La data când s-a admis expertiza tehnică, pârâta a solicitat desemnarea unui expert parte, în persoana doamnei N.F.V. Aceasta a dispus la dosar o expertiză lucrată individual, instanţa reţinând că această lucrare nu are calitatea de expertiză judiciară în sensul celor reţinute de art. 3 din O.G. nr. 2/2000. Pârâta nu a solicitat ca aceasta să aibă calitatea de expertiză extrajudiciară, astfel că, neavând calitatea de probă în dosar, nu o va lua în considerare, la pronunţarea hotărârii.
În final, faţă de cele reţinute din actele dosarului, din probele administrate şi în condiţiile în care expertul H. a apreciat că lucrarea a fost efectuată în procent de 17,5%, iar proiectul depus de SC A. SRL nu a stat la baza proiectului depus la Primăria Bacău de către SC G.T. SRL, instanţa a apreciat că nu au fost respectate condiţiile contractuale dintre părţi.
În cauză s-a reţinut că operează rezoluţiunea contractului, iar în aprecierea bunei-credinţe a pârâtei s-a constatat că aceasta avea obligaţia, ca persoană juridică specializată pe un anumit segment al serviciilor, să aducă la cunoştinţă reclamantei toate aspectele privitoare la necesitatea unor avize, sau chiar asupra faptului că nu avea posibilitatea de a duce lucrarea la bun sfârşit atâta timp cât nu se putea construi o clădire mai înaltă de P+2.
Pârâta a arătat că a informat reclamanta cu privire la restricţiile de înălţime. Prin urmare, la data încheierii contractului, pârâta avea reprezentarea faptului că nu va putea îndeplini lucrarea pentru care s-a angajat, rezultând astfel reaua-credinţă la încheierea contractului.
Deşi pârâta a arătat că reclamanta nu se poate prevala de necunoaşterea legii, chiar ea încheie contractul deşi avea cunoştinţă de necesitatea proiectului PUD.
În concluzie, din întreg ansamblul probatoriu a rezultat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, motiv pentru care, în temeiul art. 1020 - 1021 C. civ., s-a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi s-a dispus rezoluţiunea Contractului din 30 septembrie 2008 încheiat între părţi.
Împotriva sentinţei tribunalului a formulat apel SC A. SRL.
Prin Decizia nr. 86/2013 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă SC A. SRL Bacău, împotriva Sentinţei civile nr. 651 din 21 decembrie 2012, pronunţată de către Tribunalul Bacău, care a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins ca nefondată acţiunea.
A fost obligată intimata-reclamantă SC F. SRL la plata sumei de 1.008,5 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă SC A. SRL Bacău, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, conform chitanţei depuse la dosar.
Instanţa de apel a reţinut că în materie comercială, pentru a opera instituţia rezoluţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 1020 C. civ., se cer a fi întrunite două condiţii de admisibilitate: una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia.
Analizând Contractul din 30 septembrie 2008, s-a constatat că la art. 3 Drepturi şi obligaţii, pct. 3.1, s-a stipulat că titularul de investiţie va asigura obţinerea tuturor avizelor şi acordurilor necesare realizării investiţiei, contractul neconţinând o dispoziţie prin care pârâta SC A. SRL să fie obligată să o înştiinţeze pe reclamantă înainte de achitarea avansului despre faptul că, pentru realizarea PAC-ului, respectiv prima fază din proiectul ce face obiectul contractului, este necesară întocmirea PUD-ului.
Motivul invocat de către reclamantă în solicitarea rezoluţiunii Contractului din 30 septembrie 2008 se referă la încheierea contractului şi nu la executarea acestuia, respectiv se invocă faptul că la darea consimţământului pentru încheierea contractului, reclamanta nu a cunoscut că pentru realizarea PAC-ului este necesară întocmirea mai întâi a PUD-ului şi că această obligaţie de încunoştinţare îi revenea recurentei-pârâte.
Instanţa de apel a reţinut însă că în sarcina apelantei-pârâte nu există stipulată obligaţia de informare, obligaţie care de altfel este o obligaţie de diligentă caracteristică perioadei precontractuale care însă nu poate privi executarea contractului, respectiv un motiv de rezoluţiune a acestuia, ci aşa cum s-a mai arătat, încheierea contractului.
Sancţiunea care intervine în cazul în care la încheierea contractului nu au fost respectate anumite dispoziţii legale referitoare la condiţiile de fond sau formă este nulitatea care se deosebeşte de rezoluţiune care constituie un concept juridic diferit.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că pârâta a depus la dosar Proiectul din 30 septembrie 2008 privind lucrarea Spaţii comerciale, Birouri P+1-4, Bacău, beneficiar fiind SC F. SRL, făcând dovada că a demarat lucrările de proiectare, conform contractului încheiat.
În cererile de obţinere a avizelor necesare (acordurilor de principiu), reclamanta a precizat regimul de înălţime P+4, conform răspunsurilor la interogatoriu, motivând însă că a procedat în acest mod la indicaţiile pârâtei. A mai arătat reclamanta la interogatoriu că obiectul Contractului din 30 septembrie 2008 a fost de a întocmi proiecte pentru o construcţie în regim P+4.
Reclamanta a solicitat un proiect pentru o clădire P+4, în condiţiile în care regimul permis în zonă este de P+2.
Reclamanta a depus documentaţia prin care a solicitat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru realizarea obiectivului "spaţiu comercial şi birouri" în regim de înălţime P+4, prin Adresa nr. 56765/2008 a Primăriei Municipiului Bacău comunicându-i-se reclamantei că nu a fost avizată favorabil.
Anterior încheierii Contractului din 30 septembrie 2008, cu privire la care s-a solicitat rezoluţiunea, la data de 13 septembrie 2008 între P. SRL şi SC F. SRL a intervenit Contractul nr. X1, având ca obiect elaborarea de către proiectant a documentaţiei PUD pentru acelaşi obiectiv, precum şi un proiect denumit studiu de însorire pe tema construire clădire Spaţii comerciale şi birouri cu regim de înălţime parţial P+1 şi P+4 în str. C. Bacău.
Din adresa emisă de SC P. SRL s-a reţinut că pentru aprobarea documentaţiei PUD erau necesare mai multe avize, obţinerea unor avize fiind condiţionată de întocmirea studiului de însorire, care a fost întocmit de către aceeaşi societate SC P. SRL pe baza documentaţiei tehnice întocmite de SC A. SRL.
Documentaţia PUD şi studiul de însorire au fost predate la data de 3 octombrie 2008.
Instanţa de apel a observat din derularea datelor menţionate mai sus că la data încheierii Contractului din 30 septembrie 2008 între SC F. SRL şi SC A. SRL, reclamanta avea cunoştinţă că este necesară întocmirea PUD-ului, ba mai mult şi solicitase conform Contractului nr. X1 din 13 septembrie 2008, anterior încheierii Contractului din 30 septembrie 2008 cu 17 zile, elaborarea documentaţiei PUD.
Dovadă că apelanta-pârâtă demarase lucrările conform contractului este şi faptul că reclamanta a achitat avansul I, în sumă de 25.000 RON cu factura din 30 septembrie 2008 şi avansul II de 1.000 RON cu factura din 7 ianuarie 2009.
De altfel, reclamanta nici nu a invocat în acţiunea formulată faptul că pârâta nu şi-ar fi executat obligaţiile conform contractului, menţionând că deşi a achitat avansul în sumă de 35.000 RON conform facturilor emise de către pârâtă, iar plata avansului atrage ca obligaţie corelativă, demararea şi efectuarea proiectelor menţionate la pct. 1.1. lit. a), abia după achitarea avansului, reclamanta a fost înştiinţată de către pârâtă că pentru realizarea PAC-ului, respectiv prima fază din proiectul ce face obiectul contractului, este necesară întocmirea PUD-ului.
Aşa cum s-a mai arătat, documentaţia PUD necesară pentru întocmirea PAC (proiect autorizare de construcţii) a fost predată la data de 3 octombrie 2008, însă reclamanta nu a înţeles să continue colaborarea cu SC A. SRL şi a apelat la SC G.T. SRL, pentru efectuarea lucrării.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reţinut că proiectul depus de SC A. SRL nu a stat la baza proiectului depus la Primăria Bacău de către SC G.T. SRL, chiar dacă în mare, forma în plan este asemănătoare şi documentaţia întocmită este în proporţie de 17,5% din totalul documentaţiei contractate.
Prin urmare, în situaţia în care apelanta-pârâtă nu avea obligaţia înştiinţării reclamantei anterior achitării avansului că pentru realizarea PAC-ului este necesară întocmirea PUD-ului, dovedindu-se chiar contrariul că intimata-reclamantă cunoştea cu mult înainte de încheierea contractului că se impune întocmirea PUD-ului, dovadă fiind încheierea contractului pentru realizarea acestuia; că SC A. SRL a demarat întocmirea documentaţiei, dovadă fiind proiectul depus de către aceasta, s-a apreciat că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina apelantei-pârâte, reclamanta alegând să execute lucrarea cu altă societate, şi nu cu SC A. SRL.
Cum pentru a opera instituţia rezoluţiunii se cere ca una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, instanţa de apel a reţinut că faţă de considerentele expuse, niciuna din condiţii nu este îndeplinită, apelul formulat de către pârâtă fiind întemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC F. SRL Plopana, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a făcut referire la elementele cererii de chemare în judecată apreciind în mod greşit că motivarea reclamantei ar fi privit nulitatea contractului şi nu rezoluţiunea.
De asemenea, recurenta a susţinut că aceeaşi greşeală în interpretarea şi aplicarea legii a făcut-o instanţa de apel când a concluzionat că "demararea" lucrărilor de proiectare valorează executarea obligaţiilor contractuale conform dispoziţiilor art. 1020 C. civ.
S-a arătat de către recurentă şi faptul că angajamentul pârâtei (proiectantului) conform Contractului de prestări servicii din 30 septembrie 2008 era de a realiza Proiectul PAC în 35 de zile şi Proiectul PTh în 100 zile şi întrucât până la expirarea certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 prelungit până la 11 februarie 2009 nu fusese realizat nici măcar primul proiect (PAC) pentru obţinerea autorizaţiei de construire, aceasta a fost nevoită să obţină un alt certificat de urbanism din 5 martie 2009 şi să reia procedurile.
Astfel, în mod greşit s-a constatat că pârâta şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale şi în termenele stabilite conform art. 1 din Contract, iar instanţa de apel a aplicat greşit regulile rezoluţiunii.
Referitor la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că deşi instanţa de apel trebuia să analizeze executarea sau neexecutarea obligaţiilor contractuale şi culpa în neexecutarea lor, motivarea deciziei este contradictorie şi străină pricinii, instanţa nefăcând nicio referire la obligaţiile pârâtei izvorâte din contract şi executarea lor.
Deşi iniţial curtea de apel a reţinut că pârâta nu avea obligaţia să informeze reclamanta asupra necesităţii realizării Planului Urbanistic de Detaliu (PUD) anterior întocmirii proiectului PAC şi că acesta nu ar fi un motiv de rezoluţiune a contractului, ulterior a analizat acest aspect şi a arătat că reclamanta a contractat cu SC P. SRL şi realizarea documentaţiei PUD anterior încheierii contractului cu pârâta şi că această documentaţie a şi fost realizată.
Recurenta a susţinut că această motivare este contradictorie şi străină cauzei întrucât instanţa de apel trebuia să analizeze elaborarea proiectelor în fazele şi termenele convenite, cu atât mai mult cu cât pârâta nu s-a apărat niciodată în sensul că nerealizarea PUD-ului ar fi împiedicat-o să-şi execute propriile obligaţii şi în aceste condiţii exonerarea pârâtei (chiar indirectă) cu această motivare este nelegală.
S-a mai arătat de către recurentă faptul că aceeaşi motivare străină cauzei a fost dată de instanţa de apel cu privire la obligaţia reclamantei de a obţine toate avizele şi acordurile "necesare realizării investiţiei", nu proiectelor. Recurenta a susţinut că avizele şi acordurile sunt necesare şi fac parte din documentaţia care se depune pentru eliberarea autorizaţiei de construire alături de proiectul PAC nefiind necesare pentru realizarea acestui proiect. Nici realizarea unui studiu de însorire nu făcea obiectul contractului, instanţa de apel nefăcând nicio referire la obligaţiile contractuale ale pârâtei (realizarea proiectelor), îndeplinirea lor şi culpa în executarea contractului.
Recurenta-reclamantă consideră că pârâta a luat cunoştinţă despre condiţiile certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 referitoare la regimul de înălţime al clădirii şi întocmirea PUD, cu mult anterior încheierii Contractului de prestări servicii din 30 septembrie 2008. Este de presupus că pârâta ca firmă specializată nu contracta o altă lucrare decât cea conformă cu certificatul de urbanism. Chiar cele câteva schiţe întocmite care reprezintă 17,5% din proiectul contractat (conform expertizei efectuate în cauză) sunt necorespunzătoare, iar unele nu au nicio validitate tehnică, nu prezintă soluţii de rezolvare a unor probleme sau prezintă soluţii greşite şi incomplete după cum constată şi raportul provizoriu întocmit de SC T.S. SRL Iaşi ca verificator de proiecte.
În opinia recurentei este cert că pârâta nu face altceva decât să-şi invoce propria culpă prin aducerea în discuţie a unei clădiri cu regim de înălţime P+4 şi a proiectului PUD, motiv pentru care consideră că au fost dovedite atât neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, cât şi culpa pârâtei, astfel că decizia instanţei de apel este nelegală pentru motivele arătate.
Cu privire la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., întrucât potrivit dispoziţiilor art. 977 C. civ., interpretarea contractului se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. Instanţa de apel a depăşit termenii contractului şi voinţa părţilor contractante.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează două ipoteze, respectiv lipsa de temei legal a hotărârii, cât şi aplicarea greşită a legii, recurenta criticând decizia de apel pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1020 C. civ.
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că în cauză nu operează instituţia rezoluţiunii şi a constatat că pârâta şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale în termenele stabilite conform art. 1 din contract.
Este de necontestat că reclamanta SC F. SRL a încheiat cu pârâta SC A. SRL Bacău Contractul de prestări servicii din 30 septembrie 2008 având ca obiect proiectarea unui spaţiu comercial şi birouri în Bacău.
Conform pct. 1.1 lit. a) din contract, în urma plăţii avansului de către reclamantă, pârâta s-a angajat să demareze şi să efectueze Proiectul PAC în 35 de zile şi Proiectul PTh în 100 zile.
Anterior încheierii acestui contract reclamanta a încheiat cu SC P. SRL Contractul nr. X1 din 13 septembrie 2008 având ca obiect elaborarea de către proiectant a documentaţiei PUD pentru acelaşi obiectiv, precum şi un proiect denumit studiu de însorire pentru obţinerea avizului sanitar.
La data încheierii contractului reclamanta era în posesia certificatului de urbanism din 11 februarie 2008 şi este evident că pârâta avea cunoştinţă de necesitatea proiectului PUD, având obligaţia de a aduce la cunoştinţa reclamantei toate aspectele privitoare la necesitatea unor avize, sau chiar faptul că nu avea posibilitatea de a duce lucrarea la bun sfârşit atâta timp cât nu se putea construi o clădire mai înaltă de P+2.
Avizele şi acordurile sunt necesare şi fac parte din documentaţia care se depune pentru eliberarea autorizaţiei de construire alături de proiectul PAC, nefiind necesare pentru acest proiect.
Sancţiunea civilă numită rezoluţiune constă în desfiinţarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui contract bilateral cu execuţie imediată, la cererea oricăreia dintre părţi, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, neexecutarea PUD care era un demers ce ţinea de lucrările de proiectare nu o împiedica pe pârâtă să îndeplinească în termenele contractate obligaţiile de efectuare a celor două proiecte PAC şi PTh asumate prin contract.
Soluţia instanţei de apel este nelegală având în vedere că pârâta nu s-a apărat niciodată în sensul că nerealizarea PUD-ului ar fi împiedicat-o să-şi execute propriile obligaţii, astfel că în mod eronat aceasta a fost exonerată fără a se analiza îndeplinirea obligaţiilor contractuale (realizarea proiectelor) şi culpa în executarea contractului.
Instanţa de apel în mod greşit a interpretat prevederile art. 3 Drepturi şi obligaţii pct. 3.1 din Contractul din 30 septembrie 2008, întrucât se referă la obligaţia reclamantei de a obţine toate avizele şi acordurile necesare realizării investiţiei şi nu proiectelor.
Nu poate fi reţinută motivarea instanţei de apel în sensul că pârâta SC A. SRL şi-a executat obligaţiile conform contractului şi nu se poate reţine vreo culpă în sarcina sa datorită faptului că a demarat întocmirea documentaţiei, însă reclamanta a ales să execute lucrarea cu altă societate, şi nu cu pârâta.
Relevant este în sensul arătat raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză în care expertul H. a apreciat că lucrarea a fost efectuată în procent de 17,5% din proiectul contractat, iar executarea proiectelor nu a respectat criteriile legale.
Aşadar, având în vedere că pârâta nu şi-a executat în mod culpabil obligaţiile asumate prin contractul încheiat între părţi, reclamanta este îndreptăţită să solicite desfiinţarea acestui contract cu daune interese, potrivit dispoziţiilor art. 1020 şi 1021 C. civ., instanţa de apel aplicând greşit regulile rezoluţiunii.
Având în vedere motivul pentru care prezentul recurs urmează a fi admis, nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, motiv pentru care în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Plopana împotriva Deciziei nr. 86/2013 din 26 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Va modifica decizia menţionată în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SRL Bacău împotriva Sentinţei civile nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, pe care o va menţine ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., o va obliga pe intimata-pârâtă SC A. SRL Bacău să achite recurentei-reclamante SC F. SRL Plopana suma de 3.491 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată în recurs şi onorariul de avocat, conform chitanţei aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Plopana împotriva Deciziei nr. 86/2013 din 26 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SRL Bacău împotriva Sentinţei civile nr. 651/2012 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ.
Obligă intimata-pârâtă SC A. SRL Bacău să achite recurentei-reclamante SC F. SRL Plopana suma de 3.491 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1870/2014. Civil → |
|---|
