ICCJ. Decizia nr. 2544/2014. Civil. Grăniţuire. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2544/2014
Dosar nr. 1521/1/2014
Şedinţa publică din 02 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2869 din data de 27 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8024/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorui S.I.I. împotriva deciziei civile nr. 7649 din data de 13 decembrie 2012, pronunţată de aceeaşi instanţă.
În sinteză, Înalte Curte a reţinut faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., susţinerile contestatorului nevizând niciuna dintre ipotezele reglementate de dispoziţiile legale citate.
Prin cererea formulată la data de 10 aprilie 2014, precizată ulterior, revizuentul S.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2869 din data de 27 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, anularea ultimei hotărâri pronunţate în cauză.
Revizuentul, invocând faptul că, în speţă, sunt incidente motivele de revizuire întemeiate de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 6 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, a criticat soluţiile instanţelor de judecată, pe de o parte, pentru nerespectarea obiectului dedus judecăţii, respectiv grăniţuire, instanţele apreciind în mod greşit că obiectul dedus judecăţii a fost revendicare. Pe de altă parte, a invocat faptul că, în legătură cu bunul ce a făcut obiect al litigiului, a fost încheiat un înscris fals, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974 între numitul U.G., în calitate de vânzător, şi numitul N.P., în calitate de cumpărător, înscris pe care instanţele de judecată şi-au întemeiat hotărârile pronunţate, precum şi alte acte subsecvente, apreciate ca false, respectiv contract de vânzare-cumpărare din anul 2003 şi acte de punere în posesie şi cadastru din anul 2005.
Analizând excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:
Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine faptul că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Or, cauza pendinte îşi afla originea în acţiunea în grăniţuire ce a făcut obiect al Dosarului nr, 6001/317/2007 al Judecătoriei Cărbuneşti, motiv pentru care, faţă de data înregistrării cauzei, 38 decembrie 2007, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865.
În cauză, Înalta Curte constată că motivele de revizuire, deşi invocate pe temeiul dispoziţiilor noului C. proc. civ., respectiv art. 509 pct. 3 şi 6, în dezvoltarea dată de revizuent, îşi găsesc echivalentul în dispoziţiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, anume în art. 322 pct. 2 şi art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
Astfel, revizuentul a invocat, pe de o parte, ipoteza neprommţării instanţei de judecată asupra lucrului cerut, ori pronununţarea asupra a ceea ce nu s-a cerat, reglementată de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar pe de altă parte, ipoteza unui înscris fals ce nu a fost declarat ca atare de instanţa de judecată, prevăzută de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., perspectivă din care urmează să fie analizată excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu
Înalta Curte reţine faptul că, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge, în cazul revizuirii întemeiate de art. 322 pct. 2 C.proc. civ., de la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar pentru cazul revizuirii întemeiate de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. teza a doua, de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea nu se mai poate face prin hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.
Înalta Curte reţine faptul că, în speţă, decizia supusă revizuirii a fost pronunţată la data de 27 mai 2013, iar termenul de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 27 iunie 2013, cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 aprilie 2014, fiind tardiv formulată, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că revizuentul face referire la actul ce ar trebui declarat fals, încheiat anul 1974, respectiv contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974, având drept cumpărător pe N.P., şi a actelor subsecvente încheiate în anii 2003 şi 2005, acte a căror nevalabilitate a fost invocată pe tot parcursul litigiului ce a făcut obiect al Dosarului nr. 6001/317/2007 al Judecătoriei Cărbuneşti, înregistrat la data de 18 decembrie 2007.
În consecinţă, Înalta Curte constată, că este tardivă şi cererea de revizuire întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., motivat de faptul că este evident că a trecut mai mult de o lună de la data la care partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea nu se mai poate face prin hotărâre penală sau de la data expirării termenului de 3 ani de la data producerii acestora.
În raport de aceste considerente, constatând că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului procedural, Înalta Curte o va respinge ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I.I. împotriva deciziei civile nr. 2869 din 27 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 2545/2014. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
