ICCJ. Decizia nr. 2537/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2537/2014
Dosar nr. 1586/105/2010
Şedinţa publică din 02 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 26 martie 2010, sub nr. 1586/105/2010, contestatoral D.O. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, să dispună modificarea şi anularea deciziei nr. 137209 din 30 decembrie 2009 emisă de aceasta.
În motivare, contestatoral a învederat instanţei că, la întocmirea deciziei contestate, intimata nu a luat în calcul decât parţial datele din adresa din 30 iulie 2009, eliberată de SC T. SA, nu a acordat continuitatea de vechime pentru perioada când şi-a încetat activitatea ca primar (15 iunie 1996 - 15 august 1996, când a fost angajat la Ministerul Agriculturii), nu a luat în calcul sporurile de conducere în perioada 01 august 1997 - 01 iunie 1998 (când a activat ca director la D.G.A., Prahova) şi nu a acordat sporul de vechime aferent perioadei 16 iulie 1999-31 decembrie 1999 (când a activat la D.G.A. Prahova).
Prin sentinţa civilă nr. 1215 din 1 octombrie 2010, Tribunalul Prahova a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În sinteză, instanţa a reţinut că, la determinarea punctajului mediu anual înscris în decizia contestată, intimata a avut în vedere toate datele înscrise în carnetul de muncă al contestatorului, cât şi adeverinţele ce i-au fost puse la dispoziţie.
Prin decizia civilă nr. 312 din 15 februarie 2011, irevocabilă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul D.O. împotriva sentinţei civile nr. 1215 din 1 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Prin recursul declarat la data de 14 ianuarie 2013 împotriva deciziei nr. 312 din 15 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei pronunţate de Curtea de Apei Ploieşti, în sensul acordării drepturilor reglementate de legislaţia în vigoare, pentru vechimea pe care o are în câmpul muncii.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite având în vedere următoarele considerente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, decizia civilă nr. 312 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, împotriva căreia recurentul a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a soluţionat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1215 din 1 octombrie 2010 a Tribunalului Prahova. Potrivit considerentelor anterior expuse, hotărârea de soluţionare a recursului este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.O. împotriva deciziei civile nr. 312 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2538/2014. Civil. Excepţie de... → |
|---|
