ICCJ. Decizia nr. 2925/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2925/2014
Dosar nr. 8685/105/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 29 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 725 din 19 iunie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul principal declarat de pârâta S.C. M.M. împotriva sentinţei tribunalului. A respins apelul incident declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi hotărâri. A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins şi capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale stabilite prin art. 3 din deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă şi a actualizării acestora cu indicele de inflaţie. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanţii A.C. ş.a., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 14 august 2014 şi înaintat de această instanţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 18 septembrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 18 septembrie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Cod.
Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin Rezoluţia din 9 octombrie 2014, s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 29 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul, înalta curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
În speţă, prin hotărârea atacată cu recurs, respectiv prin Decizia nr. 725 din 19 iunie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul principal declarat de pârâta S.C. M.M. împotriva sentinţei tribunalului. A respins apelul incident declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi hotărâri. A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins şi capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariate stabilite prin art. 3 din deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă şi a actualizării acestora cu indicele de inflaţie. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de munca şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".
Or, obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă.
Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia nr. 725 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A.C. ş.a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A.C. ş.a. împotriva Deciziei nr. 725 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2924/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2927/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
