ICCJ. Decizia nr. 2904/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2904/2014
Dosar nr. 5832/112/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 28 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţa.
Prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 556/A din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarat de reclamanta B.M. şi de intervenienta U.C.S. împotriva Sentinţei civile nr. 399/F din 21 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa- Năsăud în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul municipiului Bistriţa.
Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recursuri reclamanta B.M. şi intervenienta U.C.S., ce au fost înregistrate la 11 august 2014 şi, respectiv la 18 august 2014 şi trimise de Curtea de Apel Cluj, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22 august 2014.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă a procedat, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport, constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul, la data de 23 septembrie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentelor şi intimatului-pârât Primarul municipiului Bistriţa.
Recurenta-reclamantă B.M. a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în care a precizat, în esenţă, că recursul este admisibil şi că, în opinia sa, nu se aplică dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul o fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără citarea părţilor.
Analizând recursurile formulate, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 556/A din 03 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta B.M. şi de intervenienta U.C.S. împotriva Sentinţei civile nr. 399/F din 21 februarie 2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului."
Litigiul de faţă este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010 hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
Totodată, alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, prevăd că:
(1)" Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta B.M. dom. în Bucureşti, str. G., sector 2, posesoare a CI seria X nr. 001 emis de SPCLEP sector 2, şi de intervenienta U.C.S. dom. în Bistriţa, str. P. posesoare a CI seria X1 nr. 002 împotriva Deciziei nr. 556/A din 3 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2902/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2924/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
