ICCJ. Decizia nr. 2994/2014. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2994/2014
Dosar nr. 3123/96/2013
Şedinţa publică din 31 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele;
Prin sentinţa nr. 356 din 5 februarie 2014, Tribunalul Harghita, secţia I civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.F, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P. - D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Harghita, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a erorii judiciare săvârşite în procesul penal.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, cu menţiunea că decizia este definitivă.
Împotriva acestei decizie definitive a declarat recurs reclamantul, înregistrat la 11 aprilie 2014 la Curtea de Apel Târgu Mureş, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 28 septembrie 2014.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C7, la data de 11 septembrie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 23-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului reclamant M.F. şi intimatului pârât Statul Român, prin M.F.P. - D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Harghita, care în termen de 10 zile de ia comunicare au depus la dosar puncte de vedere.
Recurentul reclamant a susţinut că recursul este admisibil întrucât dispoziţiilor legale în vigoare la data naşterii raportului juridic obligaţional (30 septembrie 2004 când s-a pronunţat hotărârea de achitare a sa) prevedeau atacarea cu recurs a hotărârilor pronunţate de instanţa de apel. A arătat că prevederea limitativă din art. 18 din Legea nr. 2/2013 este una temporară ce vizează degrevarea instanţelor judecătoreşti, fiind menită să pună în pregătire aplicarea legii, situaţie care nu poate însă să înfrângă principiul reparatoriu consacrat de drepturile şi libertăţile fundamentale ale C.E.D.O.
Prin punctul de vedere, recurentul reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 în raport de prevederile art. 11 şi 21 din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale.
Intimatul pârât prin punctul de vedere depus la dosar a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 31 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iară citarea părţilor.
Analizând recursul, Îalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.M. împotriva sentinţei nr. 356 din 5 februarie 2014 a Tribunalului Harghita, cu menţiunea că decizia este definitivă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apei, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Litigiul de faţă are ca obiect o acţiunea în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârşite în procesul penal, introdusă după data de 15 februarie 2013.
Potrivit art 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, nu sunt supuse recursului,
În raport de dispoziţiile legale sus-raenţionate, Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
LegaIitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia,
În raport de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
Totodată, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neeonstituţionaiitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.F. împotriva Deciziei nr. 299/A din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2988/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2946/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
