ICCJ. Decizia nr. 3017/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3017/2014
Dosar nr. 1573/1/2014
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 89 din 17 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 75670/3/2011 a fost respinsă cererea de intervenţie voluntară accesorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, formulată de reclamantul G.M., în baza prevederilor art. 51 C. proc. civ. şi a fost constatată nulitatea recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 170/A din 10 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa supremă a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile statuate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., respectiv că reclamantul G.M. a invocat pur formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 din acelaşi cod, în realitate, pretinsele critici formulate de acesta fiind expunerea unei succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, care nu atrag incidenţa niciunuia dintre cazurile de casare sau modificare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, G.M. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., susţinând că prin anularea recursului pe care l-a promovat împotriva hotărârii instanţei de apel a fost privat de acest grad de jurisdicţie. A mai arătat contestatorul că este persoană cu handicap şi că i-a fost încălcat dreptul constituţional conform căruia această categorie de persoane beneficiază de protecţia Statului şi că, deşi a invocat şi prevederile Constituţiei României, instanţa nu a avut în vedere incidenţa acestora.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.
În speţă, deşi contestatorul a indicat dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., susţinerile formulate şi dezvoltarea acestora vizează contestaţia în anulare specială reglementată de prevederile art. 318 din acelaşi Cod, din perspectiva cărora va fi analizată, în contextul în care contestatorul însuşi a clamat neanalizarea motivelor de recurs invocate.
Din analiza dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestaţiei în anulare speciale în cazul a două situaţii, respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" şi "când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă pronunţarea unor soluţii greşite.
Sintagma erori materiale vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situaţia existentă la dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă.
Instituind acest motiv de contestaţie în anulare, legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural, pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.
Contestatorul a susţinut în memoriul depus la dosar că instanţa de recurs nu a analizat criticile pe care le-a formulat în memoriul depus.
În lumina dispoziţiilor anterior evocate, Înalta Curte apreciază contestaţia în anulare ca fiind nefondată, având în vedere că susţinerile contestatorului nu se încadrează în categoria situaţiilor ce pot constitui prezumtiv eroare materiala şi nici în cea a omisiunilor din greşeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, având în vedere că din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa de recurs a analizat condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză şi în considerarea acestor argumente a anulat recursul.
În atare situaţie, nu se poate aprecia în nici un caz că soluţia instanţei de recurs ar fi rezultatul unei erori sau al unei omisiuni de cercetare a criticilor formulate, ci dimpotrivă, că aceasta reflectă concluzia instanţei în urma verificării măsurii în care criticile invocate în memoriul de recurs se încadrează sau nu în rigorile impuse de legiuitor prin art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru admisibilitatea formală a recursului.
Totodată, Înalta Curte reţine că, în realitate contestatorul, nemulţumit fiind de soluţia pronunţată, tinde prin promovarea contestaţiei în anulare la reformarea hotărârii atacate, fapt nepermis în această cale extraordinară de atac. Astfel, anularea recursului pentru că motivele formulate nu îndeplinesc condiţiile impuse de norma legală menţionată, ar putea, eventual, constitui o greşeală de judecată, dar aceasta nu forma obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac de retractare a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva Deciziei nr. 2726 din 19 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 3738/107/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva Deciziei nr. 89 din 17 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 75670/3/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 3018/2014. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
