ICCJ. Decizia nr. 3018/2014. Civil. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3018/2014
Dosar nr. 2328/1/2014
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 912 din 10 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr 3424/111/2011 au fost respinse excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi lipsei calităţii procesual pasive în ceea ce o priveşte pe pârâta Banca Comercială C. SA - Sucursala Zalău; a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC U.O.O. SRL împotriva Deciziei nr. 98/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a fost admis recursul declarat de pârâta Banca Comercială C. SA Sibiu împotriva aceleiaşi decizii, care a fost modificată în parte, în sensul admiterii apelului declarat de această pârâtă împotriva Sentinţei nr. 59/COM din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Bihor şi schimbării acesteia în parte, în sensul respingerii acţiunii; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi deciziei recurate, privitoare la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă G.I. IPURL.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa supremă a reţinut că, potrivit principiului qui potest plus potest minus Banca C. SA putea mandatar sucursala sa din Zalău să încheie contracte, aspect în considerarea căruia aceasta are calitate procesuală, de plano, în toate litigiile în care sucursala este parte, ca urmare a mandatului încredinţat acesteia, argument în considerarea căruia a înlăturat motivul de recurs formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a băncii C. SA Sibiu ca fiind nefondat.
De asemenea, Înalta Curte, analizând împreună motivele de recurs, formulate de reclamanta SC U.O.O. SRL şi de pârâta Banca C. SA Sibiu, în scopul soluţionării unitare a celor două recursuri, despre care a reţinut că au acelaşi obiect, respectiv îndeplinirea condiţiilor privind stingerea debitului debitorului cedat SC U.O.O. SRL fată de creditoarea Banca C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăţilor făcute noului creditorului, a apreciat, în esenţă, că executarea obligaţiei de plată de către utilizator, în contractul de leasing, îi conferă acestuia dreptul de a solicita de la finanţator (societatea de leasing sau banca în calitate de cesionar) predarea cărţii de identitate a autovehiculului care a constituit obiectul contractului şi totodată radierea autovehiculului din A., numai după achitarea în totalitate a preţului, în contul stipulat în contractul de leasing sau cel indicat de finanţatorul cesionar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, SC U.O.O. SRL Biharia a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate.
În motivarea căii extraordinare de atac formulate, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs s-a limitat să analizeze decizia atacată exclusiv din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor debitorului cedat în cazul unei cesiuni de creanţă şi a omis să cerceteze criticile sale referitoare la stingerea obligaţiilor în condiţiile reglementate de art. art. 1093 şi art. 1472 C. civ. precum şi că ignorat susţinerile sale şi dovezile achitării integrale a sumelor datorate în baza contractului de cesiune de creanţa XVIII/12 şi a actului adiţional din 16 noiembrie 2007.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.
În speţă, contestatoarea a indicat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., din perspectiva cărora va fi analizată, în contextul în care contestatoarea a invocat neanalizarea motivelor de recurs.
Din analiza dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestaţiei în anulare speciale în cazul a două situaţii, respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" şi "când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
În speţă, contestatoarea a susţinut în memoriul depus la dosar că instanţa de recurs nu a analizat criticile formulate împotriva hotărârii atacate.
În lumina dispoziţiilor anterior evocate, Înalta Curte apreciază contestaţia în anulare ca fiind nefondată, având în vedere că susţinerile contestatoarei nu se încadrează nici în categoria omisiunilor de cercetare a vreunora dintre motivele de modificare sau de casare, constatând că din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa de recurs a analizat coroborat motivele de recurs formulate de cele două recurente, respectiv reclamanta SC U.O.O. SRL şi pârâta Banca C. SA Sibiu, motive care au vizat îndeplinirea condiţiilor privind stingerea debitului debitoarei cedate SC U.O.O. SRL faţă de creditoarea Banca C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăţilor făcute cesionarului, argumente în considerarea cărora a decis asupra căii extraordinare de atac cu care a fost învestită.
În atare situaţie, nu se poate aprecia în nici un caz că soluţia instanţei de recurs ar fi rezultatul unei omisiuni de cercetare a criticilor formulate, ci dimpotrivă, că aceasta reflectă concluzia trasă de instanţă în urma verificării măsurii în care părţile litigante şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, din perspectiva normelor legale incidente.
Totodată, Înalta Curte reţine că, în realitate contestatoarea, nemulţumită fiind de soluţia pronunţată, tinde prin promovarea contestaţiei în anulare la reformarea hotărârii atacate, fapt nepermis în această cale extraordinară de atac.
Astfel, criticile formulate de contestatoare nu vizează de fapt omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unora dintre criticile aduse deciziei instanţei de apel, ci se referă la eventuale erori de judecată, constând în aprecierea probelor administrate şi interpretarea şi aplicare normelor legale incidente, care nu pot forma obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac de retractare a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele anterior expusa nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U.O.O. SRL Biharia împotriva Deciziei nr. 912 din 10 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 3424/111/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U.O.O. SRL Biharia împotriva Deciziei nr. 912 din 10 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 3424/111/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3017/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3020/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
