ICCJ. Decizia nr. 3149/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3149/2014
Dosar nr. 2844/1/2014
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3951 din 21 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Giurgiu a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea în revendicarea suprafeţei de 3,75 ha teren intravilan situat lângă Parohia din comuna R., jud. Teleorman formulată de reclamantul E.N.
Prin decizia civilă nr. 718 din 10 octombrie 2012 Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3951 din 21 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Giurgiu.
Prin decizia civilă nr. 770 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de E.N., în contradictoriu cu intimaţii Primăria comunei R., Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 T. şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 R. împotriva deciziei nr. 718 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Giurgiu.
Împotriva acestei decizii recurentul E.N. a declarat apel, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât instanţa, judecând contestaţia în anulare, nu s-a pronunţat asupra fondului cererii sale de restituire a suprafeţei de 3,75 ha de pe raza localităţii R., suprafaţă de teren care a fost preluată abuziv de către Statul Român în perioada martie 1945 - decembrie 1989, de la tatăl său E.D.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 52 A din 19 februarie 2014 a respins, ca inadmisibil, apelul astfel declarat, reţinând că, fiind irevocabilă, decizia nr. 770/2013 a Tribunalului Giurgiu nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi deci nici apelului formulat de contestatorul E.N.
Această decizie a fost atacată direct la Înalta Curte de către reclamant pe calea contestaţiei în anulare, a fost înregistrată la grefa instanţei în data de 28 iulie 2014 şi a primit termen de judecată în data de 13 noiembrie 2014.
La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra competenţei sale materiale în soluţionarea acestei cereri în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., şi o va admite, pentru considerentele care succed:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de E.N., având ca obiect decizia nr. 52 A din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, regulă determinată de însăşi natura contestaţiei în anulare, de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare.
În speţă, contestatorul a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel încât, conform textului legal anterior citat, instanţa competentă a soluţiona cererea este instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se solicită, şi anume Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de E.N. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3148/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3150/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
