ICCJ. Decizia nr. 3217/2014. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3217/2014
Dosar nr. 2126/115/2010
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 2126/115/2010 din 17 octombrie 2010, reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane a chemat în judecată pe pârâtele H. SA Băile Herculane şi SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 de către BNP S., precum şi a contractului autentificat din 31 martie 2010 de către acelaşi birou notarial, şi să dispună rectificare, prin radiere, a înscrisurilor efectuate în cărţile funciare, urmare a constatării nevalabilităţii actelor care au stat la baza înscrierilor.
Prin sentinţa civilă nr. 719 din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2126/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea reclamantei SC C.P. SRL Băile Herculane, în contradictoriu cu pârâtele-intimate SC H. SA Băile Herculane şi SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că între societatea reclamantă şi pârâta SC H. SA a fost încheiat contractul de asociere în participatiune înregistrat la pârâtă din 26 septembrie 2000; că, la această asociere - constituită în condiţiile art. 251 - 256 C. com. - conform art. 8 din contract, pârâta SC H. SA a adus, ca aport în natură, fondul de comerţ situat la adresa din Piaţa H. nr. 1, Băile Herculane (Hotel F. - fost P. şi Baia D., aşa cum rezultă din actul adiţional); totodată, că părţile au prevăzut, la art. 7 din Contract, o clauză prin care, în cazul înstrăinării activelor, societăţii reclamante i s-a acordat prioritate la cumpărarea acestora, la preţul obţinut pe piaţa liberă, în urma unei oferte publice de vânzare.
Prima instanţă a calificat această clauză ca reprezentând un pact de preferinţă, având natură contractuală, care - la fel ca şi promisiunea de vânzare - nu transmite dreptul de proprietate şi nu conferă părţii lezate dreptul de a intenta acţiunea în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nesocotirea lui, afară de cazul când se dovedeşte că vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă a terţului achizitor.
S-a arătat că, în lipsa fraudei, beneficiarul pactului va avea acţiune numai împotriva promitentului pentru daune interese, conform regulilor generale privitoare la răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligaţiei de a face.
Prima instanţă a reţinut că pârâtele au încheiate trei contracte de vânzare-cumpărare: unul având ca obiect imobilul Hotel F. (fostul P.) - autentificat din 20 februarie 2010 la BNP S., unul având ca obiect imobilul Baia D. - autentificat din 20 februarie 2010 la BNP S., dar revocat pe cale amiabilă, tocmai pentru a respecta pactul de preferinţă al reclamantei, după care, la mai mult de o lună, deoarece reclamanta nu a oferit un preţ, a fost încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare între pârâte, autentificat din 31 martie 2010 la B.N.P. S., asupra aceluiaşi imobil – Baia D.
S-a constatat că reclamanta nu a fost cu nimic prejudiciată de încheierea contractelor în litigiu, deoarece prin intermediul acestora a fost înstrăinată numai nuda proprietate, noul proprietar obligându-se să respecte clauzele contractului de asociere în participaţiune pentru îndeplinirea obiectului căruia reclamantei îi este suficientă administrarea şi folosinţa imobilelor contractate (în condiţiile în care obiectul contractului de asociere în participaţiune îl constituie oferirea serviciilor de cazare şi tratament pentru turiştii români şi străini).
În ceea ce priveşte dreptul de preemţiune la care se referă dispoziţiile Legii nr. 422/2001, prima instanţă a reţinut că titularii acestuia sunt autorităţile publice centrale, respectiv locale, aşa încât reclamanta, societate comercială, nu este îndreptăţită să îl invoce.
Pentru aceste considerente, a fost considerată irelevantă împrejurarea că autoritatea publică locală a solicitat constatarea nulităţii absolute a primului contract dintre cele ce formează obiect al litigiului pendinte (cel autentificat din 20 februarie 2010), respectiva cauză judecându-se separat, în baza altui temei juridic.
Împotriva sentinţei menţionate, în termen legal, a declarat apel, reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii, constatării nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 20 februarie 2010 şi din 31 martie 2010 la B.N.P. S. şi rectificării înscrierilor din cărţile funciare ale imobilelor ce formează obiect al acestor contracte; cu obligarea intimatelor la suportarea, în solidar, a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.
În susţinerea apelului, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin art. 7, cap. V din contractul de asociere în participaţiune încheiat cu pârâta SC H. SA, a devenit beneficiara unui drept de preferinţă, în temeiul căruia, la eventuala vânzare a imobilelor ce constituie aportul pârâtei, avea prioritate la cumpărare, la preţul liber al pieţei, stabilit în urma unei oferte publice de vânzare.
Pârâta intimată SC C.C.B.H. SRL a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 89 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC H. SA şi SC C.C.B.H. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 719 din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Caras-Severin în Dosarul nr. 2126/115/2010.
A fost schimbată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 31 martie 2010 la BNP „S." din Caransebeş - prin care SC H. SA a înstrăinat către SC C.C.B.H. SRL imobilul înscris în CF nr. AA Băile Herculane (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. BB Băile Herculane), cu nr. top. XX Băile Herculane, teren intravilan de 762 mp, de sub A1, şi nr. top. XX Băile Herculane, cadastral C1, Baia termală E. - actuală Baia D., de sub A.1.1.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară - potrivit celor hotărâte prin decizia de faţă.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 la BNP „S." din Caransebeş.
A fost obligate pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 35.023,05 RON - cu titlu de cheltuieli de judecată - la fond şi în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de apel a constatat că dreptul constituit în favoarea reclamantei, prin clauza stipulată la art. 7 din Cap. V al contractului de asociere în participaţiune, înregistrat la pârâta-intimată din 26 septembrie 2000, este un drept de preferinţă, a cărui încălcare nu determină, de plano, ineficienţa actului de înstrăinare încheiat cu ignorarea sa, nulitatea vânzării putând fi obţinută de reclamantă numai cu condiţia dovedirii relei-credinţe a terţului cumpărător.
În speţă, instanţa de apel a apreciat că probatoriul administrat de reclamantă atestă atât intenţia de eludare a pactului de preferinţă, de către vânzătoarea SC H. SA, cât şi participarea la fraudă a terţului cumpărător, SC C.C.B.H. SRL.
În sensul acesta, instanţa de apel a reţinut, pe de-o parte, că demersurile efectuate de pârâta SC H. SA, în vederea asigurării pentru reclamantă a exercitării dreptului de opţiune la cumpărarea imobilelor, au fost formale şi incomplete, iar, pe de altă parte, că, din succesiunea actelor şi operaţiunilor juridice încheiate între vânzătoare şi cumpărătoarea SC C.C.B.H. SRL, în scopul transmiterii către aceasta din urmă a dreptului de proprietate asupra imobilelor, rezultă conivenţa frauduloasă a celor două pârâte.
S-a mai reţinut că, deşi trecuseră 10 luni de la adoptarea de către Adunarea Generală Ordinară şi Extraordinară a acţionarilor societăţii H. SA a hotărârii de aprobare a vânzării imobilelor înscrise în CF nr. CC Băile Herculane (P. - Hotel F.) şi CF nr. AA Băile Herculane (Baia D., fostă Baie termală E.), vânzătoarea i-a adus la cunoştinţă reclamantei intenţia de vânzare numai prin adresa din 24 august 2009, solicitându-i ca, în termen de maximum 5 zile, să îşi exprime opţiunea cu privire la exercitarea dreptului de preferinţă.
Dată fiind importanţa tranzacţiei şi discrepanţa vădită dintre cele două termene, a fost găsită perfect rezonabilă solicitarea reclamantei, din adresa din 26 august 2009, de prelungire a intervalului de timp necesar exercitării dreptului de preferinţă, precum şi a solicitării ca pârâta să îi comunice data ofertei publice de vânzare şi mijloacele de comunicare în masă prin care aceasta a fost lansată (potrivit modalităţii de stabilire a preţului, convenită în contract), preţul de vânzare, precum şi actele de proprietate ale imobilelor şi eventualele contracte referitoare la dreptul de folosinţă/închiriere etc, a acestora.
S-a mai constatat că, încă din această etapă, reclamanta şi-a manifestat interesul pentru achiziţionarea imobilelor, aşa încât, dacă, într-adevăr, dorea să respecte dreptul de preferinţă al acesteia, pârâta-vânzătoare, trebuia să îi acorde concursul în informarea corectă şi completă, astfel încât aceasta să ia o deciziei în deplină cunoştinţă de cauză.
În schimb, pârâta SC H. SA, s-a limitat să îi aducă la cunoştinţă reclamantei (prin adresa din 28 august 2009) faptul că preţul solicitat pentru cele două active - de 831.758 RON plus TVA - este cel care rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 2009, atrăgându-i, totodată, atenţia că termenul de 5 zile de la data acestei din urmă comunicări este ultimativ şi rezonabil".
Atât prin adresa din data de 26 august 2009, cât şi prin adresa din data de 3 septembrie 2009, reclamanta şi-a exprimat, din nou, intenţia de achiziţionare a imobilelor, această intenţie fiind reiterată şi în şedinţa Consiliului de Administraţie al asocierii în participaţiune din data de 14 septembrie 2009 - când s-a stabilit ca, în funcţie de opţiunea autorităţilor publice cu drept de preemţiune la cumpărarea imobilelor, să se întrunească din nou pentru a lua deciziile necesare în vederea perfectării unei tranzacţii, cu respectarea condiţiilor impuse de legislaţia în vigoare.
Fără a da eficienţă înţelegerii intervenite în cadrul Consiliului de Administraţie al asocierii, pârâta SC H. SA a majorat, fără nicio explicaţie, preţul de vânzare a imobilelor la suma de 1.280.000 RON fără TVA.
Deşi nici autorităţile publice cu drept de preemţiune nu şi-au exercitat opţiunea pentru achiziţionarea celor două imobile, la data de 26 octombrie 2009, SC H. SA a încasat de la pârâta SC C.C.B.H. SRL preţul integral al acestora.
S-a mai reţinut că, dincolo de faptul că succesiunea evenimentelor a reliefat intenţia pârâtei SC H. SA de a eluda dreptul de preferinţă al reclamantei, exercitarea acestuia nici nu a fost posibilă, câtă vreme, nefiind respectat dreptul de preemţiune instituit de Legea nr. 422/2001, reclamanta se expunea riscului încheierii unei convenţii anulabile.
Tribunalul Caraş-Severin a constatat, la cererea Oraşului Băile Herculane, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 la B.N.P. S. (având ca obiect Hotelul F.), în Dosarul nr. 1339/115/2009.
S-a mai reţinut că a fost dovedită şi conivenţa frauduloasă a cumpărătoarei SC C.C.B.H. SRL, câtă vreme aceasta, ştiind de existenţa dreptului de preferinţă al reclamantei, nu s-a limitat la depunerea unei simple oferte de preţ, ci a procedat la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilelor, achitând, integral, preţul vânzării, în chiar perioada negocierilor dintre reclamantă şi vânzătoare.
Nu au fost reţinute apărările pârâtei SC C.C.B.H. SRL, în sensul că reclamanta nu justifică interes în a obţine nulitatea vânzării imobilului Baia D., dat fiind faptul că acest imobil nu formează obiect al contractului de asociere în participaţiune, întrucât prevederile contractuale se referă in terminis şi la acest obiectiv - care a şi fost pus, în fapt, la dispoziţia asocierii.
Întrucât, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 la BNP „S." din Caransebeş a fost constatată, în mod definitiv şi irevocabil, în Dosarul nr. 1339/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin, capătul de cerere referitor la nulitatea acestui contract a devenit lipsit de obiect, aşa încât, sub acest aspect, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata, în solidar, către reclamantă, a sumei de 35.023,05 RON - cu titlu de cheltuieli de judecată - la fond şi în apel, reprezentând taxe de timbru şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane, aducându-i următoarele critici:
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind dreptul de preferinţă.
Astfel, la art. 7 din contractul de asociere în participaţiune, încheiat între SC H. SA Băile Herculane şi SC C.P. SRL Băile Herculane, s-a prevăzut că în caz de vânzare a activelor în cauză, SC C.P. SRL Băile Herculane va avea prioritate la cumpărarea acestora, la preţul obţinut pe piaţa liberă în urma unei oferte publice de vânzare.
Cum alte clauze privind modul de exercitare şi termenul de executare a dreptului de preferinţă nu s-au stabilit, sunt aplicabile deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că, pentru ca acest drept de preferinţă să nu fie o îngrădire a exercitării dreptului de proprietate, singura obligaţie a proprietarului constă în a notifica pe beneficiarul dreptului de preferinţă în legătură cu intenţia de vânzare, preţul, data şi locul vânzării.
În speţă, proprietarul imobilului a notificat pe reclamantă, la 22 august 2009, cu privire la intenţia de vânzare, iar până la data încheierii contractului de vânzare au trecut mai mult de 7 luni, timp în care reclamanta a tergiversat încheierea actului, pe diverse motive.
Recurenta a susţinut că adevăratul motiv pentru care reclamanta nu a dat curs adresei emise de către SC H. SA a fost acela că nu dispunea de resurse financiare pentru achiziţionarea imobilului.
La data de 9 septembrie 2009 SC H. SA a convocat pe reclamantă să se prezinte la BNP S.G. în vederea semnării actului de vânzare-cumpărare şi achitării preţului, însă aceasta nu s-a prezentat, astfel încât vânzătoarea a fost eliberată de orice obligaţie rezultată din contractul de asociere, privind dreptul de preferinţă.
De altfel, reclamanta a comunicat vânzătoarei, prin adresa din 2 noiembrie 2009, că a demarat formalităţile pentru obţinerea unui credit, fapt ce dovedeşte că reclamanta nu avea resursele financiare cumpărării bunului.
Mai mult, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 31 martie 2010, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi dispus de resurse financiare, nici măcar la acea dată.
2. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale, în ce priveşte frauda săvârşită de către recurentă.
Astfel, instanţa de apel a reţinut ca împrejurări ce dovedesc frauda la lege, faptul că recurenta a încheiat cu vânzătoarea un antecontract de vânzare-cumpărare şi că a achitat tot preţul la data de 26 octombrie 2009.
Aceste situaţii de fapt nu pot conduce la concluzia că recurenta s-a comportat în mod fraudulos, deoarece încheierea antecontractului a fost necesară tocmai pentru a dovedi intenţia serioasă de vânzare, iar antecontractul rămânea fără obiect dacă reclamanta s-ar fi prezentat la notar, şi ar fi achitat preţul imobilului.
Mai mult, plata s-a făcut la data de 26 octombrie 2009, deci după data de 9 septembrie 2009, când reclamanta a fost convocată la notar şi nu s-a prezentat.
La data de 3 aprilie 2014, intimata-reclamantă SC C.P. SRL Băile Herculane, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
La data de 12 iunie 2014, recurenta-pârâtă a formulat un motiv de casare de ordine publică, susţinând că instanţa de apel nu a dispus repunerea cauzei pe rol, după ce judecata cauzei fusese suspendată prin încheierea din 21 iunie 2011, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheierile din 13 martie 2013 şi cele de la termenele următoare nedispunand repunerea cauzei pe rol, dispunând alte măsuri procedurale.
Sub acest aspect, s-a relevat faptul că ar fi incidente dispoziţiile art. 147 C. proc. civ., neîntocmirea încheierii de dezbateri constituind o nulitate, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Motivul de casare de ordine publică nu este fondat.
Chiar dacă instanţa de apel nu a dispus, în mod expres, repunerea cauzei pe rol, în fapt, această repunere pe rol a fost efectuată, instanţa de apel acordând diverse termene, tocmai pentru a se face dovada soluţiei pronunţate în dosarele pentru care se suspendase judecata pricinii în cauza de faţă.
Prin urmare, nu se poate reţine că nu a fost întocmită o încheiere de dezbateri, ci doar faptul că repunerea pe rol s-a făcut implicit, prin derularea procesului, deşi nu a fost dispusă în mod explicit.
2. În ce priveşte fondul cauzei, criticile recurentei-pârâte sunt fondate.
a. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare şi interpretare a clauzelor contractuale, cu referire la dreptul de preferinţă.
Astfel, în art. 7 din Contractul de asociere în participaţiune din 26 septembrie 2000, se prevede faptul că în caz de vânzare a activelor, prevăzute în contract, SC C.P. SRL Băile Herculane, va avea prioritate la cumpărare, la preţul obţinut pe piaţa liberă în urma unei oferte publice de vânzare.
Instanţa de apel a interpretat, în mod greşit, aceste dispoziţii contractuale, motivând pe faptul că vânzătoarea a acordat prea puţin timp reclamantei pentru a-şi manifesta dreptul de preferinţă, dar şi pe faptul că a modificat preţul de vânzare.
Cum din contract nu rezultă faptul că părţile ar fi stabilit un termen în care reclamanta putea să-şi exercite dreptul de preferinţă, interpretarea acestei clauze nu poate fi făcută decât în sensul că vânzătoarea şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, întemeiat şi pe faptul că, în general, trebuie apărat un drept subiectiv mai important, cum este dreptul de proprietate al vânzătoarei, care dorea să dispună de bunul său, faţă de dreptul de creanţă al reclamantei, care avea posibilitatea de a opta pentru cumpărarea imobilului, atunci când a fost notificată.
Aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamanta a fost notificată în legătură cu intenţia de vânzare, prin adresa din 22 august 2009, şi, chiar dacă în acea notificare s-a indicat un termen de 5 zile, vânzătoarea a invitat-o pe reclamantă la notar la data de 9 septembrie 2009, demonstrându-se, astfel, că vânzătoarea şi-a respectat obligaţiile contractuale, mai ales că abia la data de 31 martie 2010 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între pârâte.
b. Instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, frauda la lege a recurentei-pârâte, în legătură cu faptul că a încheiat cu vânzătoarea un antecontract de vânzare-cumpărare şi că ar fi plătit, integral, preţul.
Încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nu a făcut decât să arate intenţia serioasă a vânzătoarei, în legătură cu vânzarea imobilului respectiv, condiţie ce rezulta chiar din cuprinsul art. 7 din contractul de asociere în participaţiune, iar faptul că recurenta-pârâtă a plătit preţul, integral, la data de 26 octombrie 2009, nu putea veni decât în ajutorul reclamantei-pârâte, care, dacă ar fi avut resursele financiare adecvate, s-ar fi putut prezenta la notar şi ar fi putut plăti chiar suma consemnată de recurentă, însă, dimpotrivă, faptul că reclamanta-pârâtă nu s-a prezentat la notar şi a făcut demersuri pentru amânarea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu vânzătoarea, dovedeşte că aceasta nu a respectat dispoziţiile contractuale, neputându-se reţine existenţa vreunei fraude la lege din partea cumpărătoarei.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 969 C. civ. - 1864, şi la art. 7 din Contractul de asociere în participaţiune înregistrat din 26 septembrie 2000 la SC H. SA Băile Herculane, Înalta Curte, va admite recursul, va modifica decizia civilă nr. 89 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, în sensul că va respinge apelul formulat de apelanta SC C.P. SRL Băile Herculane împotriva sentinţei nr. 719 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pe reclamanta-pârâtă SC C.P. SRL Băile Herculane, la 9.091 RON cheltuieli de judecată, efectuate la toate instanţele, către recurenta-pârâtă SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu opinie majoritară, în sensul că:
Admite recursul declarat de pârâta SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 89 din 19 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane împotriva sentinţei nr. 719 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Caras Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane la plata sumei de 9.091 RON, cheltuieli de judecată, la toate instanţele, către recurenta-pârâtă SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
Cu opinia separată a doamnei judecător C.T.T. în sensul că:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 89 din 19 iunie 2013, pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.
Respinge cererea intimatei-reclamante SC C.P. SRL Băile Herculane privind cheltuielile de judecată.
Opinie Separată
În dezacord cu soluţia adoptată de majoritate consider că nu există nici un motiv de recurs întemeiat care să atragă admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă.
Cu privire la motivul de casare de ordine publică nu există divergenţe de opinii şi corect a fost respins ca nefondat.
Criticile recurentei-pârâte în ceea ce priveşte fondul cauzei, consider că ar fi trebuit respinse ca nefondate.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au rezolvat corect şi în acelaşi sens natura juridică a dreptului de preferinţă constituit în favoarea reclamantei prin clauza stipulată la art. 7 din Cap. V al contractului de asociere în participaţiune, cu consecinţe directe asupra sancţiunii aplicabile în eventualitatea încălcării ei.
Instanţa de apel, ca de altfel şi instanţa de fond au reţinut că dreptul constituit în favoarea reclamantei este un drept de preferinţă de natură contractuală, a cărui încălcare, nu determină, de plano, ineficienta actului de înstrăinare încheiat cu ignorarea sa, nulitatea absolută a convenţiei de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu putând fi obţinută de reclamantă numai cu condiţia dovedirii că vânzarea s-a făcut în frauda reclamantei cu complicitatea la fraudă a terţului cumpărător.
Motivul de recurs referitor la dreptul de preferinţă aşa cum a fost dezvoltat nu se circumscrie motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs reflectă nemulţumirea recurentei faţă de modul în care instanţa a apreciat probele administrate, respectiv starea de fapt stabilită asupra întinderii termenului necesar de exercitare a dreptului de preferinţă stipulat la art. 7 din contract, aspecte care numai pot fi valorificate pe calea recursului nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 10 numai există ca motiv de recurs, ca urmare a abrogării acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.
Totuşi, în mod judicios instanţa de apel, raportat la starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, a reţinut, că termenul de maxim 5 zile, notificat de pârâtă, în care reclamanta trebuia să-şi exprime opţiunea cu privire la exercitarea dreptului de preferinţă este formal şi dată fiind importanţa tranzacţiei este legală solicitarea reclamantei de prelungire a intervalului de timp necesar exercitării dreptului de preferinţă, precum şi solicitarea de comunicare de către pârâtă a datei ofertei publice de vânzare, a mijloacelor de comunicare în masă prin care aceasta a fost lansată, potrivit modalităţii de stabilire, a preţului de vânzare precum şi a actele de proprietate ale imobilului.
Ca atare reclamanta a înţeles să-şi exercite dreptul de preferinţă, să solicite protecţia juridică a dreptului pe care l-a materializat în existenţa unei intenţii serioase şi efective, neechivoce de a încheia contractul după îndeplinirea de pârâta SC H. SA Băile Herculane a obligaţiilor contractuale, corelative cu referire la respectarea atributelor conferite titularului dreptului de preferinţă.
Astfel, în sensul celor de mai sus curtea de apel a constatat corect, pe de o parte că demersurile efectuate de pârâta SC H. SA Băile Herculane, în vederea asigurării pentru reclamantă a exercitării dreptului de preferinţă la cumpărarea imobilului sunt formale şi incomplete, pârâta-vânzătoare trebuind să acorde concursul în informarea corectă şi completă pentru o decizie în deplină cunoştinţă de cauză, iar pe de altă parte că, din succesiunea actelor şi operaţiunilor juridice încheiate între vânzătoare şi cumpărătoarea SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane, în scopul transmiterii către aceasta din urmă a dreptului de proprietate asupra imobilelor, rezultă conivenţa frauduloasă a celor două pârâte.
De asemenea, sub aspectul conivenţei frauduloase a cumpărătoarei SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane, consider că, motivul de recurs excede cadrului procesual al recursului, întrucât se circumscrie aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii pronunţate în apel, vizând reaprecierea stării de fapt ce nu poate face obiectul cenzurii în calea de atac a recursului.
Totuşi, faţă de starea de fapt stabilită, instanţa de apel a reţinut corect - că, conivenţa frauduloasă a cumpărătoarei a fost dovedită, câtă vreme aceasta, ştiind de existenţa dreptului de preferinţă al reclamantei, nu s-a limitat la depunerea unei simple oferte de preţ, ci a procedat la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilului achitând integral, preţul vânzării, în chiar perioada negocierilor dintre reclamantă şi vânzătoare.
Consider că încălcarea de către pârâta SC H. SA Băile Herculane, în raport cu reclamanta a obligaţiei de bună credinţă instituită de prevederile art. 970 din vechiul C. civ., coroborat cu participarea la fraudă a terţului cumpărător SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane atrage incidenţa în cauză a prevederilor art. 966 C. civ.
Consider că instanţa de apel a reţinut corect faţă de starea de fapt stabilită în raport de probatoriul administrat, intenţia de eludare a pactului de preferinţă, de care vânzătoarea SC H. SA Băile Herculane cât şi participarea la fraudă a terţului cumpărător SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2), consider ă recursul ar fi trebuit respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3170/2014. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3220/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
