ICCJ. Decizia nr. 3309/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3309/2014
Dosar nr. 1450/93/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 10 septembrie 2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cererii de apel formulată de contestatoarea S.T.G. împotriva Sentinţei civile nr. 398 din 3 februarie 2014 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, pentru lipsa părţilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea S.T.G., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19 septembrie 2014 şi înaintat de această din urmă instanţă, la data de 29 septembrie 2014 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare şi repartizat completului de filtru nr. 2.
Prin Rezoluţia din 30 septembrie 2014, s-a dispus comunicarea recursului către intimata Societatea Română de Televiziune, care a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 23 octombrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în raport de dispoziţiile 414 alin. (1) C. proc. civ.
Completul de filtru C2, la data de 29 octombrie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentei-contestatoare, precum şi intimatei Societatea Română de Televiziune, care nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 noiembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata că este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă (înregistrată la data de 18 aprilie 2014) reclamanta S.T.G. a solicitat obligarea intimatei Societatea Română de Televiziune la anularea deciziei de concediere nr. 730 din 26 martie 2013 emisă de aceasta; la reintegrarea contestatoarei pe postul şi funcţia deţinute anterior; obligarea la despăgubiri conform drepturilor salariale şi celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii şi până la momentul efectivei reîncadrări; obligarea pârâtei la indexarea salariului cu indicele inflaţiei din contractul colectiv de muncă şi societăţii pe ultimii 3 ani; în cazul respingerii capătului 1 de cerere, obligarea pârâtei la actualizarea plăţilor compensatorii în funcţie de valoarea salariului indexat şi achitarea acestora; obligarea la plata primei de vacanţă pe anul 2012; obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru recuperarea forţei de muncă aferentă lunilor ianuarie şi februarie 2013; obligarea la plata contravalorii în RON a sumei de 10.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul de imagine adus; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 148 şi urm., art. 194 şi urm. din Legea nr. 134/2010, Codul muncii, CCM la nivel de unitate şi Regulamentele interne ale societăţii.
Tribunalul Ilfov, secţia civilă, prin Sentinţa nr. J9H din 3 februarie 2014 a respins acţiunea formulată de reclamanta S.T.G. în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune, ca nefondată.
A dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 1.612 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva Sentinţei civile ru398/2014 a Tribunalului Ilfov a declarat apel reclamanta.
Prin încheierea pronunţată la data de 10 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecăţii apelului declarat de contestatoarea S.T.G. împotriva Sentinţei civile nr. 398 din 3 februarie 2014 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă în contradictoriu cu intimata Societatea de Televiziune, pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Încheierea atacată cu recurs a fost pronunţată în apel într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei de concediere nr. 730 din 26 martie 2013 şi obligarea intimatei la reintegrarea salariatei S.T.G. în funcţia deţinută anterior concedierii.
Pentru a se dispune suspendarea judecăţii în apel, instanţa de control judiciar a reţinut că sunt incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei după soluţionarea cererii de recuzare şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Încheierea din 10 septembrie 2014 a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea S.T.G.
Împotriva încheierii de suspendarea a judecăţii, dată în apel a declarat recurs contestatoarea S.T.G., invocând ca temei de drept dispoziţiilor art. 483 - 502 din C. proc. civ.
Recurenta-contestatoare a arătat că încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii în apel este nelegală, deoarece, deşi a solicitat instanţei un termen pentru a lua cunoştinţă de înscrisurile depuse la termenul din 31 august 2014, această cerere a fost respinsă de instanţa de apel şi, ca urmare a nemulţumirii contestatoarei faţă de respingerea cererii de amânare, aceasta a formulat cerere de recuzare a completului de judecată. Se susţine că ulterior soluţionării acestui incident procedural instanţa a reluat cauza, fără însă a înştiinţa părţile, care nu au fost citate în acest sens.
Este de observat că, în mod corect, ca urmare a formulării cererii de recuzare, dosarul a fost de îndată înaintat conform art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, unui alt complet în vederea soluţionării incidentului procedural şi, apoi, întrucât cererea de recuzare a fost respinsă, dosarul a fost reluat în şedinţă publică de completul de judecată iniţial învestit cu soluţionarea apelului declarai în cauză.
Nu se poate susţine cu temei că măsura suspendării judecăţii este nelegală şi că nu au fost citate părţile pentru termenul de judecată din 10 septembrie 2014, întrucât la prima strigare a cauzei s-a reţinut că apelanta-contestatoare a fost reprezentată de avocat A.R.C., care a luat cuvântul în susţinerea cererii de amânare a cauzei şi, interpelată fiind de instanţă cu privire la temeiul acesteia, a precizat că nu poate indica un text de lege drept temei al acestei cereri.
Totodată, critica privind necunoaşterea termenului de judecată nu este fondată, nici faţă de împrejurarea că formulând şi redactând o cerere de recuzare a completului de judecată, soluţionată la aceeaşi dată, în sensul respingerii acesteia, avocatul apelantei-reclamante nu a avut cunoştinţă de termen, la strigarea cauzei, la aceeaşi dată - 10 septembrie 2014 -, după trimiterea dosarului instanţei, în compunerea completului iniţial învestit a soluţiona apelul.
Întrucât nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, iar apelanta-contestatoare nu a răspuns la următoarea strigare a cauzei, pricina fiind reluată după soluţionarea incidentului procedural, instanţa de apel, în mod corect a făcut aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Aşa fiind, nu se poate reţine lipsa de procedură invocată ca motiv de casare, potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., fiind legal îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 153 din acelaşi cod, potrivit căreia instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
Or, la prima strigare a cauzei, când s-a dispus respingerea cererii de amânare, apelanta-contestatoare a fost reprezentată de avocat A.R.C. şi, astfel cum s-a consemnat în încheierea din acea dată, aflată la dosar apel, deşi Curtea de Apel Bucureşti a constatat cauza în stare de judecată şi a solicitat apelantei, prin avocat, să depună concluzii în susţinerea cererii de apei, aceasta s-a opus şi a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, susţinând apoi, că nu a fost citată la reluarea cauzei.
Aşa fiind, constatând că nu sunt fondate criticile invocate în recurs şi care, sub aspectul conţinutului acestora, pot fi încadrate în temeiul art. 488 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata apelului, deoarece nu se identifică în cauză o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare, ar atrage sancţiunea nulităţii încheierii atacate.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea S.T.G. domiciliul în judeţul Ilfov sat Mogoşoaia, str. V. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 10 septembrie 2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3257/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3390/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
