ICCJ. Decizia nr. 3665/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3665/2014
Dosar nr. 3422/2/2013
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 3422/2/2013, A.V. a solicitat anularea formelor de executare demarate de A.D.S. în temeiul Ordinulu de modificare a popririi din 10 septembrie 2012 şi pe caie de consecinţă, deblocarea conturilor deschise la C.E.C. Bank, B.R.D., 3 C.R., I.S.P. sucursalele Sibiu.
În motivarea contestaţiei, petentul a învederat că a luat la cunoştinţă de înfiinţarea popriri la data de 25 aprilie 2013 când a solicitat emiterea extraselor de cont.
S-a invocat perimarea executării, raportat la data emiterii ordinului de modificare a sumei poprite în temeiul art. 389 alin. (1) C. proc. civ., solicitând să se constate că executarea silită pornită de A.D.S. este perimată de drept, de la data emiterii ultimului act de executare şi până la data formulării contestaţiei au trecut mai mult de 6 luni. în susţinerea afirmaţiilor sale petentul s-a prevalat de cele menţionate în cuprinsul ordinului de poprire contestat referitor la adresele emise în cursul anilor 2008 - 2009.
S-a invocat nelegalitatea executării şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 pentru neîndeplinirea de către creditoare a obligaţiei de comunicare a titlului executoriu.
Prin întâmpinarea formulată, la 24 mai 2013, A.D.S. a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei raportat la art. 401 lit. a) şi lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
S-a susţinut că obligaţia de comunicare a titlului executoriu a fost îndeplinită în cursul anului 2005, cu respectarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. Cu privire la excepţia perimării executării silite s-a susţinut că în cauză raportat la art. 389 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) Iit. art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu operează perimarea executării silite." De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 142 alin. (4) C. proc. fisc. susţinând pârâta că din interpretarea art. 1 alin. (2) C. proc. fisc. şi art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, rezultă că sunt exceptate de la perimare toate executările ce au ca obiect creanţe bugetare.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 21 octombrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A.V., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că între părţi a intervenit contractul de asociere în participaţiune din 2 iulie 2003, în cursul derulării acestuia petentul înregistrând restanţe în achitarea preţului asocierii. Cu adresa din 20 decembrie 2005 Administraţia Domeniilor Statului a comunicat titlul executoriu ce constata soldul creanţei la data emiterii în cuantum de 41 385,55 lei, titlu executor constând, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 190/2004, în contractul de asociere în participaţiune nr. 149/2003. De asemenea, prin notificări succesive, comunicate cu adresele din 27 noiembrie 2008 şi din 27 martie 2009 contestatorul a fost încunoştinţat cu privire la debitele restante înregistrate în legătură cu contractul de asociere în participaţiune menţionat. Prin ordinul de modificare a sumei poprite, din 10 septembrie 2012, contestat, s-a comunicat terţilor popriţi modificarea debitului de la 60.932,22 lei la suma de 85.938,43 lei.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 389 coroborat cu art. 390 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită se perima de drept şi orice parte interesată poate cerere desfiinţarea ei cu excepţia cazurilor când legea încuviinţează executarea fără somaţie; ale art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, titlurile executorii ce intră sub incidenţa legii speciale se comunică debitorului şi se pun în executare fără nici o formalitate; ale art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, după comunicarea titlului executoriu creditorul poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare, de orice natură, pe care debitorul la deţine în orice bancă, poprirea nefiind supusă validării; ale art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, executarea începe după comunicarea titlului executoriu, neexecutarea de bună voie, în termen de 5 zile de la comunicare îndreptăţind creditorul să procedeze la executare silită fără nici o altă somaţie.
S-a constatat că A.D.S. şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a titlului executoriu prevăzută de lege, altfel că obiecţiunile privind nelegalitatea executării, relativ la încălcarea dispoziţiilor art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt întemeiate.
S-a reţinut că obligaţia de comunicare a titlului executoriu şi termenul de 5 zile acordat de lege debitorului de bună credinţă, nu lipseşte de efecte dispoziţia legală privind efectuarea executării silite fără somaţie.
S-a apreciat că în condiţiile în care dispoziţiile menţionate exclud necesitatea îndeplinirii oricărei formalităţi, devin incidente prevederile de excepţie ale art. 390 alin. (1) C. proc. civ., consecinţa fiind că executare silită pornită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept.
S-a mai apreciat că, dat fiind caracterul de venituri bugetare a sumelor încasate de A.D.S. art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2002, raportat la art. 142 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (2) C. proc. fisc., creanţele în litigiu nu sunt supuse perimării.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A.V., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, s-au susţinut următoarele:
- Din probele existente la dosar nu rezultă ca intimata să fi făcut dovada îndeplinirii prevederilor imperative" ale art. 41 alin. (1), art. 42 şi art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, în sensul înştiinţării debitorului cu privire la executarea silită pornită împotriva lui. In conformitate cu prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică, în care A.V.A.B. este parte, sunt soluţionate în conformitate cu prevederile acesteia şi coroborate cu prevederile C. proc. civ.
- S-a susţinut că îşi fac aplicarea şi prevederile art. 399 alin. (2) C. proc. civ., care statuează cu nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită atrage sancţiunea anulării actului nelegal, respectiv actele de executare contestate.
- Instanţa de fond în mod greşit nu a făcut aplicarea art. 389 alin. (1) C. proc. civ., deoarece şi prevederile acestui articol îşi fac aplicarea coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998.
Intimata A.D.S. a formulat note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de contestator.
Instanţa a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente cauzei, art. 389 C. proc. civ., art. 390 alin. (1) C. proc. civ., art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, reţinând că executarea silită pornită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept.
Astfel, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care creditorul a lăsat să treaiă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei - perimarea executării silite fiind o sancţiune procedurală care intervine pentru inactivitatea creditorului, stingând procedura de executare începută, iar, potrivit art. 390 alin. (1) C. proc. civ., menţionatele dispoziţii, asemeni celor prevăzute de art. 387 C. proc. civ., nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie.
Aşa fiind, se constată că, în conformitate cu art. 390 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile art. 389 C. proc. civ. privitoare la perimarea executării nu se aplică, în cauză, faţă de dispoziţiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora executarea silită iniţiată de A.V.A.S. se face fără obligaţia de a emite somaţie. Comunicarea titlului executoriu debitorului, conform cerinţelor art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, nu constituie somaţia prevăzută de art. 387 C. proc. civ., inaplicabil, potrivit alin. (1) teza I, cazurilor „în care legea prevede altfel", or, în speţă, precitatele dispoziţii cu caracter special derogă de la acest text legal.
Instanţa, faţă de starea de fapt stabilită în cauză a reţinut corect că intimata şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a titlului executoriu, încât obiecţiile privind nelegalitatea executării relativ la încălcarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt fondate.
Concluzionând, conform dispoziţiilor invocate mai sus creditorul este îndreptăţit să procedeze la executarea silită fără nici o altă somaţie, încât devin incidente prevederile de excepţie ale art. 390 alin. (1) C. proc. civ. consecinţa fiind aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel că executarea silită pornită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept, încât contestaţia la executare trebuia respinsă ca neîntemeiată pentru creanţa în litigiu, asupra titlului executoriu neoperând perimarea.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul contestatorului A.V., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A.V. împotriva sentinţei civile nr. 113 din 21 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.,
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3661/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3857/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
