ICCJ. Decizia nr. 391/2014. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 391/2014
Dosar nr. 61507/3/2011
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9162 din 26 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă acţiunea formulată de pe reclamanta SC I.G. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.D.M. SA; a fost obligată pârâta la eliberarea spaţiului ocupat cu postul de transformare energie electrica din imobilul situat în Bucureşti, sector 4, prin desfiinţarea acestuia, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, iar în caz de neexecutare, la autorizarea reclamantei spre a aduce la îndeplinire aceasta obligaţie, pe cheltuiala pârâtei; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC E.D.M. SA a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 66 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta SC I.G. SA a declarat recurs, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 15 aprilie 2013 recurenta-reclamantă a formulat cerere prin care a solicitat reexaminarea taxei de timbru în sumă de 2.610 lei şi a timbrului judiciar de 5 lei stabilite în sarcina sa pentru judecarea recursului pendinte.
Prin încheierea din 6 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 61507/3/2011/a, a fost admisă cererea formulată de SC I.G. SA privind reexaminarea taxei de timbru şi s-a constatat că taxa de timbru aferentă cererii de recurs declarat împotriva Deciziei civile nr. 66 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, este de 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurenta - reclamantă SC I.G. SA a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 5 februarie 2014, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar (filele 12 şi 13 dosar recurs, atât la sediul ales la Cabinet de Avocat C.l., cât şi la sediul societăţii indicat prin cererea de recurs), dar aceasta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 5 februarie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul declarat de reclamanta SC I.G. SA împotriva Deciziei civile nr. 66 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC I.G. SA împotriva Deciziei civile nr. 66 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 393/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
